La 83 de ani, bârlãdeanul Stefan Durlai s-a înscris în concursul dedicat Zilei Nationale a României
FINAL… Concursul dedicat Zilei Nationale a României s-a încheiat. În editia de mâine vom publica lista câstigãtorilor, precum si câteva impresii ale antreprenorului vasluian, Ionel Sandu, despre mesajele care l-au impresionat cel mai tare. Astãzi vom publica ultima poezie înscrisã în competitie. Apartine bârlãdeanului Stefan Durlai, membru al Cenaclului literar „Alexandru Vlahutã”, cel mai vârstnic participant. În vârstã de 83 de ani, acesta are studii liceale la bazã, a lucrat la Rulmenti Bârlad si, de-a lungul timpului, a colaborat de mai multe ori cu Biblioteca „Stroe S. Belloescu”, reusind sã publice patru volume de poezii: „Ca un zbor” (1990), „Iarna vietii” (2016), „Cu viata prin viatã trecând” si „Sub soare rãsare” (2019). Poezia cu care s-a înscris în concurs este, de fapt, o scrisore cãtre UDMR-isti. Bârlãdeanul Stefan Durlai a simtit nevoia sã îsi exprime în versuri nemultumirea fatã de ungurii care cer autonomie pentru Tinutul Secuiesc si care uitã cã „prea multi au murit pentru a tãrii unire”. De asemenea, în editia de astãzi vom mai publica, în afara concursului, o altã poezie de-a bârlãdeanului Stefan Durlai. Vã invitãm sã le cititi în rândurile urmãtoare:
Scrisoare cãtre UDMR-isti
Frati unguri, este pãcat,
Sã vã plângeti de mult nenoroc
Si-n Consiliul Europei
Sã tot puneti gaz de foc
Vi s-au dat drepturi destule,
În Guvern si Parlament
Dar dorind autonomie,
Este chiar un act dement!
De ce vreti autonomie?
Sã vã faceti stat în stat!
România-i unitarã
Nu se face aici rabat!
Sunteti fiii astei natii,
Ce tot vreti autonomie?
Unguri, turci, greci sau tigani
Sã trãim în armonie?
Iarã cei ce prin trãdare,
La vecini ne tot pârãsc,
Meritã înfometare
De la sânul românesc!
Priviti, dar pe harta lumii.
România-i o cetate,
Pentru care fiii sãi,
Stând pe ziduri se vor bate!
Cãci ne-a cotropit amarul,
Tot cãlcând descult prin spini,
Si ni s-a umplut paharul
Cu venin de la strãini!
Chiar nu vreti sã întelegeti?
„N-avem pãmânt de vânzare!”
S-a furat de-a lungul vremii
Mult din „România Mare”!
Dar de nu vã convine
Pâinea dulce ce-o mâncati
Mergeti unde vã e bine,
În pace sã ne lãsati.
Avem destule probleme
Covid, secetã, stihii,
Cãci poporul duce greul
Cu putine bucurii!
Mai veniti si voi acuma,
O si mai mare stihie
Si vreti împãrtirea tãrii
Invocând autonomie!
Am trãit si stim ce înseamnã
„Autonomia maghiarã”
Când ne-au obligat strãinii
Sã facem „Enclavã-n tarã”!
……
Prea multi au murit pentru a tãrii unire
Veghind de milenii din cer peste noi
S-o tinem întreagã, e porunca supremã
Ce ne-o transmit strãbunii eroi!
Bârlãdeanul Durlai, „replicã poeticã” si pentru rusi
Cea de-a doua poezie pe care o vom publica în afara concursului este, de fapt, o replicã la o poezie a unui rus, prezentatã la televizor. Este vorba despre Kirill Stremousov, un oficial instalat de Moscova la sefia asa-numitei Administratii Militar-Civile din Herson, care s-a filmat în timp ce recita o „poezie” din care reiesea cã Rusia va acoperi întreaga lume.
(pamflet)
Rusule, te crezi poet,
Dar esti un analfabet!
Am fost si suntem „vecini”,
Dar… voi slavi si noi latini
Niciodatã de când lumea,
Ca sã stii, cãci nu gresesc,
România n-a fost vreodatã
Nici nu e pãmânt rusesc!
Poezia ce ai scris,
E pentru poporul tãu rus
Sã-i încurajezi în van!
Esecul ucrainean
Unde pierdeti de un an
În rãzboiul cotropitor
Ce va fi nimicitor
Si pentru poporul tãu,
Care suferã din greu.
Mai bine-n versurile tale,
Adunã mai mult talent
Si dã sfaturi întelepte
Conducãtorilor tãi de drept!
Sã opreascã acest rãzboi
Nimicitor pentru ucraineni,
Nimicitor si pentru voi!
Unde este democratia?
Pe care ati proclamat-o?
Unde este pacea lumii,
Pe care ati tot cântat-o?
Cãci ati fost de la rãzboiul
Cel De-al Doilea Mondial,
Liderul pãcii, al lumii.
Miru! Mir! Strigati întruna
Dar luati tãrilor bruma
De avere ce-o aveau
Si de foame toti mureau!
Iar acum sunteti ca hunii
Si vã vreti stãpânii lumii,
Ãsta-i telul, asta-i vrerea,
Cãci vã cam mãnâncã pielea!
Si vreti sã vã spãlati
În „CIORNOIE MORE” sã înotati.
Si sã vã spãlati mai bine,
Cãlare pe submarine!
Aveti grijã cãci vã spun,
Nu aveti destul sãpun,
Cãci vã tot împrumutati
De la „teroristii vostri frati”!
Iatã tie, poet rus,
Multe as avea de spus.
Dar închei a mea misivã
Si-ti zic, nu ai alternativã!
La ceea ce-ti doresti
NU CU TANCUL PRIN BUCURESTI,
CI ÎN IAD O SÃ NIMERESTI!