Metamorfoza „sistemului urban” al Moldovei acestui interval este determinată de actori teritoriali, dar şi extra-teritoriali, ce au influenţat starea economică, politică şi socială a fostului stat, ce se regăseşte segmentat în cea mai mare parte a intervalului în trei structuri meta-teritoriale (Imperiile Otoman, Austriac/Austro-Ungar, Rus).
Dacă ar fi să ne referim strict la statul moldovenesc aflat sub suzeranitate otomană, avântul economic a fost indus de acumularea unor factori favorizanţi: îngrădirea monopolului turcesc asupra produselor din spaţiul extracarpatic – ca urmare a păcii de la Küçüc Kainargi, liberalizarea comerţului Principatelor – în urma păcii de la Adrianopole (1829), când a fost asigurată navigaţia sub pavilion propriu pe Dunăre, Marea Neagră şi strâmtori, care a antrenat dezvoltarea atât a comerţului cu produse cerealiere şi lemn, cât şi a producţiei agricole şi a meşteşugurilor. Chiar înlocuirea domniilor fanariote cu cele pământene a imprimat scăderea influenţei greceşti în administraţia şi economia statului. Ca urmare, negustorii greci lasă din ce în ce mai mult locul celor autohtoni şi mai ales evreilor. Astfel, dependenţa economică a Moldovei faţă de Poartă se reduce simţitor. Desfiinţarea vămilor interne, organizările administrative mai ordonate, mai ales după 1831-1832, au contribuit la dezvoltarea economică a Moldovei, dezvoltare care se va repercuta cu deosebire asupra componentelor urbane (mai reziliente!) ale sistemului de aşezări…https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/incursiune-moldova-acum-250-ani–1657734.html
