Lucrătorii români au continuat şi în 2011 să se confrunte cu restricţii în unele state membre ale UE
Un dosar de mare interes pentru România în acest an a fost cel al restricţiilor impuse lucrătorilor români de către mai multe state membre ale Uniunii Europene, majoritatea fiind ţări vest-europene.
În prezent, 10 state membre ale Uniunii restricţionează accesul lucrătorilor români şi bulgari pe pieţele forţei lor de muncă – Belgia, Germania, Irlanda, Franţa, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Marea Britanie şi Austria; unele dintre ele au anunţat prelungirea acestor măsuri până la finalul anului 2013, iar celelalte trebuie să anunţe Comisia Europeană până la sfârşitul acestei luni despre intenţiile lor în această privinţă.
Tratatul de aderare din 2005 le permite ţărilor UE-25 (ţările fondatoare şi cele care au aderat la UE până la 1 ianuarie 2007) să restricţioneze temporar accesul liber al lucrătorilor din România şi Bulgaria pe pieţele forţei de muncă pentru a pregăti libertatea deplină de circulaţie a forţei de muncă în interiorul UE.
Perioada de tranziţie generală de şapte ani a fost împărţită în trei etape (2 plus 3 plus 2 ani). În decursul perioadei de 7 ani, o clauză de salvgardare permite unui stat membru să reintroducă restricţiile dacă există perturbări grave pe piaţa forţei de muncă sau pericolul acestora (aşa cum a procedat Spania în 22 iulie). Măsurile tranzitorii se vor încheia în mod irevocabil la 31 decembrie 2013.
Restricţiile pot fi menţinute şi în ultima etapă, de 2 ani, a perioadei de tranziţie, cu condiţia existenţei unei ”perturbări grave pe piaţa forţei de muncă sau a pericolului acesteia”. Marea Britanie, Olanda, Irlanda şi Belgia au anunţat deja prelungirea măsurilor respective până la finalul anului 2013, iar Germania o relaxare a condiţiilor de acces în anumite sectoare.
Într-un raport de aproape 100 de pagini, Comitetul de consiliere privind migraţia din Marea Britanie (MAC) a apreciat că menţinerea restricţiilor pentru lucrătorii români şi bulgari ar contribui la remedierea ‘dezechilibrului grav’ de pe piaţa britanică a muncii, recunoscând totuşi că există ‘o nesiguranţă considerabilă’ în ceea ce priveşte efectele benefice ale unei astfel de măsuri. Comitetul a estimat că piaţa britanică resimte încă efectele adverse ale recentei recesiuni, că sporul PIB este redus şi că nu poate susţine o scădere a şomajului în prezent, subliniind că analiştii independenţi sugerează că situaţia de pe piaţa britanică a muncii nu se va îmbunătăţi în viitorul apropiat. De la aderarea României şi a Bulgariei la UE, fluxurile de lucrători din aceste ţări au fost relativ mici, mai ales pentru că mulţi dintre aceştia au venit în Marea Britanie prin intermediul unor programe temporare, precum ‘Seasonal Agricultural Workers Scheme’. Totuşi, raportul MAC arăta că numărul cetăţenilor români şi bulgari din Marea Britanie a crescut substanţial din 2007.
În privinţa Belgiei, aceasta şi-a motivat decizia de prelungire a restricţiilor pentru români şi bulgari prin faptul că numeroşi cetăţeni ai celor două ţări est-europene care lucrează deja în Belgia păcălesc sistemul asigurărilor sociale. Autorităţile belgiene ar fi preocupate de faptul că mulţi bulgari şi români care lucrează în Belgia folosesc diferite trucuri pentru a profita de pe urma sistemului de securitate socială de aici, cum ar fi să ceară protecţie în caz de faliment pentru o firmă nou înfiinţată sau să-şi angajeze şi apoi să-şi concedieze imediat soţii/soţiile de la o firmă recent înfiinţată în Belgia.
Temeri similare au fost exprimate şi de Olanda, unde numărul est-europenilor care beneficiază de ajutoare în această ţară a crescut spectaculos, aproape 12.000 de polonezi şi alţi cetăţeni din noile ţări membre ale UE beneficiind de avantaje sociale din partea guvernului olandez. Aproape 3.200 dintre ei primesc asistenţă socială, peste 2.500 ajutoare de şomaj, iar aproximativ 4.400 de est-europeni primesc o pensie de stat sau de urmaş.
Răspunsul autorităţilor române la decizia unor ţări de prelungire a restricţiilor contra lucrătorilor români a fost unul prompt şi bazat inclusiv pe un studiu publicat de Comisia Europeană în luna noiembrie – restricţiile nu se justifică deloc din punct de vedere economic şi sunt dictate mai ales de considerente de politică internă. Aflat la Bruxelles la finalul lunii noiembrie, ministrul român al muncii, Sulfina Barbu, a subliniat că raportul prezentat de Comisie în 11 noiembrie arată foarte clar că libera circulaţie a românilor şi bulgarilor a dus la o creştere a PIB de 0,3 la sută la nivelul întregii Uniuni Europene şi de 0,4 la sută în ţările care erau membre ale UE înainte de 2004. Mai mult, nu există date care să ateste un impact semnificativ al prezenţei lucrătorilor români şi bulgari asupra şomajului sau salariilor lucrătorilor în ţările de destinaţie. Oficialul român a amintit şi poziţia comisarului european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune Laszlo Andor potrivit căreia „restricţionarea liberei circulaţii a muncitorilor în Europa nu este o soluţie la problema şomajului ridicat”.
Argumentele autorităţilor de la Bucureşti şi Sofia au fost susţinute şi de Parlamentul European, care în ultima sesiune plenară din acest an a adoptat o rezoluţie în care solicită încă o dată înlăturarea ”măsurilor tranzitorii” pentru lucrătorii români şi bulgari pe piaţa forţei de muncă din UE, susţinând că nu există niciun argument economic pentru menţinerea acestor măsuri în niciun stat membru. Rezoluţia, care a survenit la mai puţin de două luni după una pe acelaşi subiect, cerea Comisiei Europene să propună o definiţie clară a termenului ‘perturbare gravă pe piaţa forţei de muncă’. Eurodeputaţii au accentuat că mobilitatea lucrătorilor în UE nu trebuie să fie niciodată considerată o ameninţare pentru pieţele interne ale forţei de muncă şi că nu există justificări economice pentru a restricţiona dreptul cetăţenilor români şi bulgari de a munci şi locui pe teritoriul altui stat membru.
Executivului comunitar i s-a mai cerut să publice ”în cea mai transparentă manieră posibilă” criteriile potrivit cărora un stat membru este autorizat să menţină măsurile tranzitorii. Statele membre care prelungesc restricţiile ”fără o justificare socio-economică clară şi transparentă privind o perturbare gravă a pieţei muncii”, în conformitate cu regulile Curţii de Justiţie a UE, se vor afla în situaţia de încălcare a tratatelor, au susţinut membrii Parlamentului European.
O situaţie aparte pentru lucrătorii români o reprezintă Spania. Guvernul de la Madrid a decis în 22 iulie să suspende unilateral legislaţia europeană privind libera circulaţie a lucrătorilor români, ca urmare a unei perturbări grave generalizate a pieţei forţei de muncă şi a cerut Comisiei, aşa cum prevede clauza de salvgardare, să declare suspendată legislaţia UE în domeniu. Executivul UE a aprobat cererea Spaniei în 11 august, autorizând ţara să restricţioneze temporar accesul pe piaţa internă a forţei de muncă pentru lucrătorii români până în 31 decembrie 2012 ca urmare a unei perturbări grave a pieţei muncii, caracterizate de o rată a şomajului record în UE şi de o încetinire a redresării economice.
Întrucât autorizarea de către CE a reintroducerii restricţiilor potrivit clauzei de salvgardare este valabilă până la 31 decembrie 2012, Spania nu trebuie să notifice Comisia încă o dată, până la finalul acestui an, în legătură cu perturbările grave ale pieţei muncii sau cu pericolul unor astfel de perturbări. Restricţiile reintroduse nu se aplică cetăţenilor români care erau deja activi la 22 iulie 2011 pe piaţa spaniolă a forţei de muncă sau care erau înregistraţi ca fiind în căutarea unui loc de muncă, de către Serviciile publice spaniole pentru ocuparea forţei de muncă.
AGERPRES.ro