CURÃTENIE Cinci entuziasti, membri ai asociatiei “Noua Republica”, cu totii din Iasi, au dorit sã celebreze bãtãlia de la Podul Înalt, nu oriunde, ci chiar la monumentul ridicat în cinstea victoriei. Si mai ales, nu oricum, doar prin simpla prezentã sau depunerea unei coroane de flori, ci aducându-si omagiul printr-o actiune de curãtenie în jurul monumentului, actiune în care au strâns mai multi saci de gunoaie. Asta în timp ce nimeni, nici dintre cei aflati la cârma judetului, dar nici dintre vasluieni, nu s-a gândit sã viziteze mãcar statuia de la Bãcãoani ; statuie care, culmea, este unul dintre simbolurile judetului Vaslui!
La aniversarea a 537 de ani de la marea bãtãlie de la Podul Înalt, nicio oficialitate nu a fost prezentã la monumentul de la Bãcãoani, care celebreazã marea victorie a moldovenilor condusi de Stefan cel Mare împotriva turcilor. Cu alte ocazii, mai marii judetului se întrec în a depune coroane, ba la monumentul eroilor, chiar si la cel al eroilor sovietici, ba la mormântul eroilor Revolutiei, dar acestea sunt în oras, unde pot fi vãzuti de alegãtori, nu în câmp, unde nu pot face bãi de multime. Singurii care au adus un omagiu înaintasilor chiar la locul care celebreazã evenimentul au fost niste entuziasti din Iasi. Acestia au avut initiativa de a face o actiune de curãtenie la statuia marelui domnitor de la Bãcãoani, monument neglijat de institutiile vasluiene. “Azi nu am venit sã facem politicã, ci doar sã ne aducem aminte de una dintre cele mai mari bãtãlii din istoria Europei, în care islamul a suferit una dintre cele mai mari înfrângeri. Noi am considerat cã, pentru a cinsti memoria înaintasilor, nu doar sã ne adunãm si sã rostim fraze sforãitoare, ci sã facem ceva practic, chiar dacã asta se rezumã în a face putinã curãtenie la acest monument, poate cel mai frumos ridicat în cinstea lui Stefan cel Mare din întreaga Moldovã”, s-a confesat Constantin Hiriza, coordonatorul regional Nord Est al asociatiei “Noua Republica”, initiatorul actiunii. Membrii asociatiei au fost prezenti ieri încã de dimineatã, de la ora 9 și, chiar dacã vremea era friguroasã, pregãtiti cu saci de gunoi, au strâns frunzele si crengile uscate de pe treptele monumentului, au curãtat soclul statuii, au aprins candele si au depus buchete de flori, în timp ce vasluienii au uitat sã treacã mãcar pe la locul în care, în alti ani, era plin de politicieni si reprezentanti ai institutiilor statului.
Sã ne aducem aminte…
Bãtãlia de la Vaslui, sau Bãtãlia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângã orasul Vaslui, între armatele aliate crestine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Stefan cel Mare si oastea otomano-munteanã sub conducerea lui Suleiman Pasa. Armata otomanã numãra 100.000 de turci si tãtari, alãturi de 17.000 de munteni din Tara Româneascã. Oastea Moldovei si putinele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alãturi de domn fiind comasati 40.000 de luptãtori moldoveni, la care s-au adãugat cei 8.800 de oameni veniti în ajutor si având 20 de tunuri. Stefan cel Mare a adoptat o tacticã de hãrtuire si înfometare, dând poruncã sã fie pãrãsite toate asezãrile omenesti din calea dusmanilor, sã fie tãinuite proviziile, iar cãlãrimea sã supravegheze deplasarea oastei otomane, sã o hãrtuiascã si sã nu îngãduie cetelor prãdalnice sã se desprindã de grosul ostirii ca sã meargã dupã hranã ori jaf. Locul ales pentru bãtãlie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului, la vãrsarea râului Racova, într-o zonã mlãstinoasã prinsã între pãduri, care îngreuna desfãsurarea fortelor si manevrãrile de armatã. În dimineata zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomanã înainta pe valea Bârladului pe o ceatã foarte deasã. Era moinã si zãpada începuse sã se topeascã, iar faptul cã mii de oameni si cai treceau prin acelasi loc, transforma valea într-o mocirlã prin care se înainta foarte greu. Vremea si terenul au constituit avantaje pentru Stefan, de care domnitorul a stiut sã se foloseascã. Deoarece otomanii nu puteau sã-si dea seama ce oaste au în fatã, Stefan a asezat de-a curmezisul vãii câteva mii de oameni. Acestia trebuiau sã-i opreascã pe otomani si sã înceapã lupta, Stefan dorind ca, în momentul în care oamenii lui aveau sã dea semne de obosealã, de pe malul drept al Bârladului, din marginea pãdurii, mai multi osteni sã dea semnal de luptã sunând din trâmbite si surle. Lucrurile s-au întâmplat asa cum a prevãzut domnitorul si, când au auzit otomanii trâmbitele si surlele, ei au crezut cã vor fi atacati din partea aceea, astfel cã marea parte s-au îndreptat în acea directie, gãsind aici doar cîtiva osteni. În schimb, pe malul stâng al Bârladului, se afla grosul oastei lui Stefan. Când turcii au întors spatele, atacând spre marginea pãdurii, au fost izbiti nãpraznic de armata moldoveneascã. Acesta a fost punctul de cotiturã al bãtãliei, când turcii, în derutã, s-au retras în dezordine, suferind pierderi uriase, atât pe parcursul zilei de 10 ianuarie, cât si mai apoi, pe drumul spre Dunãre, fiind urmãriti de moldovenii victoriosi.
