Nu sunt de acord cu colegul Gelu Irimia. O altă viziune asupra măsurilor propuse de Guvernul Bolojan

DEZBATERE… Voi fi directă: nu sunt de acord cu articolul de ieri al colegului meu Gelu Irimia – „Tot rahatul pe capul lui Bolojan și al lui Nicușor Dan!”. Cum un ziar trebuie să ofere cititorilor diversitate, atât în ceea ce privește temele abordate, cât și opiniile, astăzi vreau să vă expun o altă viziune asupra măsurilor propuse de Guvernul Bolojan. „O singură idee o accept: dacă e să fie criză, atunci să suferim toți!”, spune colegul Gelu Irimia în editorialul de ieri. Nu, eu nu accept această idee, pentru că un om de rând, cu salariu minim pe economie (2574 lei net), nu suferă la fel din cauza acestor măsuri, așa cum suferă un șef de instituție, cu salariu de peste 15.000-20.000 lei net/lună. Suferă mult mai mult, pentru că aceste măsuri lovesc, în primul rând, în cele mai vulnerabile categorii: oamenii fără venituri, pensionari, gravide, mame în perioada de creștere a copilului, tineri care vor să-și cumpere o locuință.

Cei fără venituri sau beneficiarii venitului de incluziune vor trebui să-și plătească singuri asigurarea medicală (2500 lei/an). Pot înțelege raționamentul pentru care s-a decis eliminarea acestei categorii de la exceptarea contribuției la sănătate: „să meargă, domnule la muncă, nu la întins mâna”. Te poți raporta astfel atunci când vine vorba despre tineri și oameni până în 55-60 ani, însă și acolo ar trebui să ne gândim înainte să le creăm locuri de muncă, de preferat în satul lor. Mulți gândesc: „mă duc în oraș, mă angajez pe un salariu minim pe economie, dar ce iau pe mere, dau pe pere – chirie, mâncare, transport, pentru ce să muncesc?!”. Dacă persoana respectivă are peste 55 ani, deja îi este foarte greu să se mai angajeze. Unei rude de-ale mele i-a luat câteva luni să își găsească un loc de muncă. Găsisem, la un moment dat, un anunț pentru un post (cu salariu minim) la o firmă și am sunat să întreb dacă are o limită de vârstă, mi-a spus „55 ani” (ruda mea avea 58 ani). Mulți angajatori nu acceptă oameni peste această vârstă pentru că sunt conștienți de un lucru: nu mai dau randament așa cum dau cei tineri, plus că mulți se confruntă cu probleme de sănătate, își mai iau concedii medicale, iar ei trebuie să le găsească un înlocuitor temporar… Ruda mea și-a găsit, în cele din urmă, de muncă la o firmă care a apreciat un lucru la care nu mă așteptam: loialitatea; persoana în cauză muncise 30 doar la o firmă.

Pensionarii, gravidele și mamele aflate în perioada de creștere a copilului, bune de plată

Pensionarii sunt o altă categorie afectată de măsurile lui Bolojan: cei care au peste 3.000 lei trebuie să plătească contribuția la sănătate pentru partea pe care o depășeșc (dacă depășesc cu 1000 lei, plătesc 10% din această sumă, adică 100 lei). „O sumă infimă”, spune Bolojan. O fi infimă pentru el, dar nu și pentru un pensionar, care trebuie să-și cumpere medicamente, să meargă la controale medicale, să-și plătească utilitățile la casă sau să-și cumpere lemne. În plus, acel pensionar a muncit 30-40 ani, a cotizat atâția ani la stat, de ce să plătească acum contribuția la sănătate? Aceeași situație și în cazul gravidelor și al mamelor aflateîn perioada de creștere a copilului. Statul îi decontează unei femei însărcinate un sfert din analizele pe care trebuie să le facă, uneori nici pe acelea, pentru că laboratoarele depășesc repede plafonul. Nu toți medicii lucrează cu Casa de Asigurări, așa că nici ecografiile și morfologiile nu pot fi decontate. Nu mai vorbim de medicamente, vitamine și lucruri pe care o gravidă trebuie să și le cumpere cu banii din buzunar. Pentru ce a cotizat ea ani la rând, dacă atunci când are nevoie statul nu o ajută? O femeie aflată în perioada de 2 ani de creștere a copilului primește acum 85% din veniturile nete din ultimul an (sau doi ani, daca nu a avut un an consecutiv), însă după 1 august va primi 75%, pentru că 10% se va duce către asigurarea medicală. Eu zic că e mult 75%, oare nu îi vrea statul pe toți? Că și așa femeia nu produce nimic în timpul ăla, pentru ce să fie plătită?!

Vrei să-ți cumperi o garsonieră într-un bloc nou? Trebuie să-i dai statului 21% din valoarea locuinței

Tinerii care vor să-și cumpere o locuință nouă vor trebui să plătească de luna viitoare TVA de 21%. Să luăm un exemplu: un tânăr de 25 de ani vrea să-și ia o garsonieră într-un bloc nou. Prețul locuinței este de 55.000 euro, însă pe lângă această sumă el mai trebuie să plătească statului 11.500 euro, bani pentru TVA-ul aferent. Practic, dacă are puțin noroc și câștigă în jur de 4000 lei-4.500 lei net/lună, trebuie să muncească degeaba un an de zile ca să strângă banii de TVA (desigur, fără să mănânce, fără să cheltuie nimic din salariu!). Păi, cu ce îl ajută statul să-și cumpere o locuință, ca el să-i dea acești bani? Să nu-mi spuneți de programele „prima casă” sau nu mai știu ce program de creditare garantat de stat, că acelea sunt prostii, nu îi ajută pe tineri (ei dau înapoi mai mult decât dublu), ci ajută băncile. Măsura aceasta ar fi bună doar dacă i-ar determina pe dezvoltatori să scadă prețul locuințelor, adică să nu mai vândă o garsonieră cu 55.000 euro, ci cu 43.500, pentru a se putea plăti cei11.500 euro TVA. Nu era suficient că statul îți ia din salariu în fiecare lună 45% (25% – CAS, 10% – CASS, 10% – impozit pe venit), că plătești TVA (care de luna viitoare va crește de la 19% la 21%) pentru orice produs/serviciu pe care îl cumperi, că plătești impozit pentru casa și mașina pe care singur ți le-ai cumpărat, acum trebuie să contribui și mai mult la stat că, dacă nu, țara va intra într-un „Junk”, cu taxe și prețuri mai mari, dobânzi uriașe și blocarea fondurilor europene. „Acum toată furia proletară se îndreaptă spre Bolojan și Nicușor Dan. Doar că ei încearcă să repare marele rahat lăsat în urmă de Ciolacu, primit moștenire pe linie de partid! Dar cei care se informează abitir de pe rețelele de socializare nu știu asta!”, scrie colegul Gelu Irimia în articolul de ieri. Adică hai să-i mulțumim lui nenea Bolojan că a venit să ne salveze țara de un dezastru economic. Mulțumesc, domnule premier, că luați aceste măsuri, mă și gândeam că la final de lună îmi rămân cam mulți bani în buzunar și nu știam ce să fac cu ei, pur și simplu nu mă puteam decide unde să merg în vacanță: Maldive, Bali, Insulele Seychelles? Acum e clar: pe baraj la Pușcași pot visa liniștită că sunt oriunde vreau eu.

De ce nu începe Bolojan reforma cu politicienii și cu cei care au adus țara în pragul ăsta?

Colegul meu Gelu Irimia a omis să vorbească despre măsurile de mai sus și s-a referit doar la „setul de măsuri nepopulare ale Guvernului Bolojan”. Ne-a explicat cum noul președinte va adopta o reformă a pensiilor speciale, prin eliminarea excepțiilor, calculul corect al pensiilor și intrarea în pensie la vârsta generală. „Foarte curând va veni setul II de măsuri care, în principiu, se referă la smulgerea lipitorilor din sistemul PCR (Pile, Cunoștințe, Relații). E vorba acolo de pensile special nesimțite, de salariile balonate ale unor directori din companiile de stat și, în general, de toată șleatha de sugative de partid!”, scrie colegul Gelu Irimia în editorialul „Tot rahatul pe capul lui Bolojan și al lui Nicușor Dan!”. Dar nu mai bine începea domnul premier cu măsurile care îi vizau pe politicieni? De ce nu s-a gândit să plafoneze salariile primarilor, președinților de consilii județene, șefi de deconcentrate, să scadă numărul de consilieri personali și să elimine, măcar pentru 2 -3 ani, cursurile de perfecționare în alte orașe/țări? De ce nu dă el o ordonanță prin care să plafoneze salariul unui primar la 3 salarii minime pe economie (3 x 4.050 lei, adică 12.150 lei), iar cel al unui președinte CJ la 4 salarii minime pe economie? De ce nu dă o ordonanță care să limiteze cheltuielile pentru festivaluri, zile de comună și protocoale? Bolojan nu începe reforma cu politicienii și cei care au adus țara în pragul ăsta, începe cu cele mai vulnerabile categorii, iar asta deranjează cel mai mult. Să nu ne amăgim crezând că noul guvern va face curățenie, iar din toamnă sau de la anul nu vor mai exista sinecuriști și „lipitori de afișe” prin instituții. Vor fi eliminați câțiva, îi vom vedea dați drept exemplu în spațiul public, „arși pe rug” și făcuți de râs, dar stați liniștiți că în locul lor vor veni alții. Alți sinecuriști și „lipitori de afișe”. Să nu ne mirăm că la următoarele alegeri AUR, SOS și POT vor câștiga frâiele acestei țări, ceea ce fac acum partidele PNL-PSD-USR-UDMR îi va determina pe mulți să își schimbe viziunea politică. Eu sunt unul dintre ei. Nu știu cu cine voi vota în viitor, dar știu sigur că nu cu PNL, PSD, USR sau UDMR.

Până la urmă și independentul Nicușor Dan și-a făcut campanie din banii noștri…

Cu riscul de a lungi poate prea mult acest text (dar voi știți că femeilor le place să vorbească mult), mai vreau să aduc în discuție un amănunt prezentat de colegul meu în editoarialul de ieri: donațiile primite de președintele Nicușor Dan, despre care am aflat acum că, de fapt, erau niște împrumuturi. „E mare scandal pe banii pe care oricum președintele Dan nu și-i însusește, ci va trebui să-i direcționeze către cei care l-au împrumutat în campania electorală! Ca să fie clar pentru toți ofuscații: Nicușor Dan nu a cerut de la stat 12 milioane de Euro, ci a cerut returnarea acestor bani către persoanele care l-au ajutat în campanie, pentru că el a fost independent și nu a beneficiat de alocările generoase ale statului român către partidele politice”, scrie colegul Gelu Irimia. Păi, da’ parcă erau donații. Parcă ni se tot sugera cât de independent este Nicușor Dan, cum campania lui electorală este finanțată din banii susținătorilor, nu ai statului… Acum aflăm că nu doar a primit donații, s-a și împrumutat? Deci, până la urmă și independentul Nicușor Dan și-a făcut campanie din banii noștri, pentru că a primit 3,6 milioane lei ca donații, iar 57,3 milioane au fost luați cu împrumut și decontați de stat. Dar de ce primesc politicienii bani de campanii electorale? Vorbim de zeci de milioane de lei pentru fiecare candidat, care se duc pe publicitate electorală și plata staffului de campanie. Nu ar fi mai ieftin să dai o lege în care să spui: mass-media, obligată să publice 2-3 materiale electorale sau să stabilești un plafon pentru publicarea/difuzarea unui material? Iar celelalte cheltuieli de campanie să fie suportate din banii partidelor, strânși din cotizații. Vă dați seama că politicienii nu au cum să adopte astfel de măsuri, pentru că ar fi în dezavantajul lor. Deci, până la urmă, dacă e criză, nu toată lumea suferă. Nu la fel, nu în aceleași proporții.