SĂRBĂTOARE… Sâmbătă, 12 iulie, Mănăstirea „Prodromița” de la Tanacu, de pe „Dealul Viei”, în apropierea satului Benești, în partea de nord-est a municipiului Vaslui va deveni, pentru o zi, loc de tainică întâlnire a celor ce o cinstesc pe Sfânta Fecioară Maria și care au trăit și trăiesc cu adevărat noianul de bucurii, tămăduiri și de minuni pe care Aceasta le dăruiește celor cere îi cer ajutorul. Am fost peste 30 de ani reporter și am fost în locuri în care am văzut și am trăit astfel de întâmplări. Am adus de-a lungul anilor nenumărate mărturii ale vasluienilor și nu numai, în presa scrisă. Eu însămi, sunt un martor dator Maicii Domnului să îi mărturisesc grija și iubirea ce mi-o poartă. De aceea, semnalez această sărbătoare. Vreau să spun că în ziua în care se cinstește Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Prodromița” putem singuri să trăim într-un loc atât de binecuvântat și departe de lume, o apropiere atât de firească și de necesară de Slăvita Prodromiță ce vindecă, își schimbă chipul și ne privește din toate părțile în care ne-am duce, direct în ochi. Trebuie doar să putem ajunge la lacrima curată din noi și la sinceritatea pură pe care o aducem în inimă doar atunci când trăim cu adevărat ce facem, ce spunem și ce vrem.
Pentru că nu mai avem timp de atâtea povești pentru a ne dori să trăim o clipă specială, într-o zi pe care ne-o putem construi cu sufletul nostru și doar pentru el, vă prezint de la început programul slujbelor la hramul Sfintei Icoane „Prodromița” de la Tanacu. Sărbătoarea va începe vineri, 11 iulie, de la ora 19.00 la 01.30, când va avea loc privegherea la hramul Sfintei Icoane „Prodromița”. Va urma Taina Sfântului Maslu, apoi Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Cine e liber să trăiască o Sfântă Liturghie alături de „Prodromița” la miezul nopții, își poate trimite strigătul și rugăciunea în tihnă, direct unde dorește, cu ochii închiși și lacrimi de priveghere. Puțini vom putea. Dar sâmbătă, 12 iulie, de la ora 7.00 la12.30, dis-de-dimineață, va face aghiazmă mică și se va oficia Taina Sfântului Maslu. Va fi întâmpinat Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor. Se va oficia Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Va exista la final o agapă frățească, unde pelerinii vor putea simți că sunt oaspeții Maicii Domnului „Prodromița”. Nu trebuie căutată sărbătoarea în aplauzele florilor, în strălucirea obiectelor din fața noastră și a soarelui ce ne va încălzi, cu siguranță, cu o altfel de căldură. Întotdeauna Soarele a fost asociat cu Domnul Iisus, cu strălucirea lui cea Dumnezeiască, care va cinsti cu dragoste, cu iubire sfântă sărbătoarea Mamei Sale, aici, pe dealul de la Tanacu, printr-o ploaie de virtuți peste noi, binecuvântând încă o dată lucrarea înfăptuită în Iașiul anilor 1863, când Icoana Prodromița singură s-a zugrăvit.
E mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț

Marile taine se descoperă și se păstrează în inimă. Slăvita Prodromiță a Schitului Prodromu are la noi, la Tanacu, o aură aparte. Toate icoanele, moaștele și sfinții din Mănăstirea Prodromiței vasluiene au ceva special: o căldură aparte, o frumusețe duioasă, elegantă, ne înfrumusețează și pe noi, și gândurile noastre. Poate că e vorba chiar de iubirea și frumusețea celor iertați de Dumnezeu, cu care plecăm acasă în dar. Povestea icoanei o știm sau o să vorbim de acum despre ea. Mi-e dor de poveștile adevărate despre Maica Domnului. Să ne îndreptăm, atât cât putem, pașii și inima, spre lumea curată, plină de bucurii și de mângăieri a Împărătesei noastre, a oamenilor, prietena noastră cea mai bună, Sfânta Fecioară Maria. O să închei, lăsându-l pe Părintele Ioan Iovan, despre care îmi doresc să vorbim curând, pentru că a stat în lanțuri pentru a putea să ne spună, chiar și așa, acum, pentru câteva clipe, aceste cuvinte. Primiți-le și… să fim mai buni. De ne dorim, chiar putem să fim: „Nu disperați, nu vă deznădăjduiți, vă rog, că ce-i valabil astăzi, nu-i și mâine, poimâine, peste o lună sau peste un an. Nu vă descurajați. În toate privințele, cereți ajutor lui Dumnezeu. Dumnezeu și Maica Domnului nu vor înceta să vă ajute. E mai scumpă dragostea Maicii Domnului față de noi decât toată averea, toate rangurile, toată sănătatea și tot ce este pe pământ de mare preț.
Sfinții pun mare preț pe cinstirea lor în ziua în care sunt prăznuiți.
PILDĂ… În acatistul Sfântului Ioan Rusu, găsim scris: „Așa sunt uitați prietenii?”, l-ai întrebat pe bătrânul Nicolae care nu și-a adus aminte că este praznicul tău, iar el, auzind blânda ta mustrare, a lăsat toate ca să vină și să se închine ție, și să-ți cânte împreună cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor: Bucură- te că prin pomenirea ta poți ajuta credincioșilor; /Bucură-te că prin tine ni s-a arătat că sfinții nu trec cu vederea prăznuirea lor; / Bucură-te că nu te-ai sfiit să-l mustri fără de răutate pe bătrânul Nicolae; / Bucură-te că auzindu-te, el a venit grabnic la moaștele tale; /”. Maica Domnului a ales Muntele Athosului din toate părțile pământului ca să fie locuință monahilor și pustnicilor. Iată că primim semne evidente că acum Ea a ales și Vasluiul pentru același lucru. Să-i prăznuim noul praznic de minuni de la noi. Prodromița va aprecia semnul nostru de iubire. Să îi spunem împreună, de ziua Ei: „Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească ca să cinstească înfricoșatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale”. Să ne întâlnim la Tanacu, acasă la Prodromița noastră!
Bravo celor ce au comentat mai sus. Cunosc foarte bine zona. Toți niște excroci, fac sex unul cu altul etc, etc. Mi-e scârbă de toți. Auzi preoți. Niște scârbe.
numai minciuni propaga popii pentru a prosti lumea ! lacomia popilor distruge credinta …..
Această mânăstire este locul unei ingrozitoare crime, făcută in numele religiei iubirii și iertării necondiționate. In vremurile nu de mult trecute, un loc al crimei, o fântână in care un nefericit s-a sinucis, un pom de crengile căruia s-a spânzurat un altul, casa sinucigașului , erau ocolite, necultivate, fântânile erau astupate, copacul spânzuratului era doborât și casa unui sinucigas era dărâmată sau părăsită .Trecătorii intorceau privirea si se inchinau cu groază, cerând Domnului să fie scutiți de astfel de intâmplări. La fel, această mânăstire trebuia demolată din temelii și singura zidire care ar fi trebuit să fie construită acolo , ar fi fost o capelă dedicata acelei victime a ignoranței, bigotismului și nebuniei fanaticului bărbos și a altora ca el, din trecut sau viitor. Mă indoiesc că acum se va rosti vreun cuvânt pentru odihna sufletului acelui copil , ci se va mânca și se va bea ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut. Câti ii mai cunosc numele? Are careva curajul să ceară inveșmântaților să o pomenească , așa cum ar trebui să se facă?
Subscriu celor scrise mai sus si ma inclin in fata dumneavoastra.