Cum arăta 23 August 1968 la Vaslui: parade și lozinci

SĂRBĂTOAREA COMUNIȘTILOR… Ziua de 23 August a fost, timp de peste patru decenii, cea mai importantă sărbătoare oficială a României comuniste. Parade, lozinci, mitinguri și spectacole erau organizate în fiecare oraș și sat, iar populația era mobilizată să participe. Dincolo de discursurile festiviste și de imaginea „abundenței” promovate de partid, realitatea era alta: participarea era obligatorie, iar manifestările aveau rolul de a demonstra forța și controlul regimului.

ÎNCEPUTUL UNUI NOU REGIM… În ziua de 23 august 1944, România a trecut printr-un moment decisiv care avea să-i schimbe cursul istoriei. Pe fondul ofensivei sovietice Iași-Chișinău, care făcuse joncțiunea trupelor Frontului 2 și 3 Ucraina chiar în zona Hușilor din Vaslui, încercuind forțele principale ale Germaniei naziste, regele Mihai I a înfăptuit lovitura de stat de la București. Mareșalul Ion Antonescu a fost demis și arestat, iar România a întors imediat armele împotriva Germaniei, alăturându-se Națiunilor Unite. Acest act politic a pus capăt alianței cu puterile Axei și a însemnat ieșirea țării din al Doilea Război Mondial, scurtând conflagrația pentru români. Totuși, el a deschis calea unei noi influențe în regiune, Armata Roșie a intrat adânc pe teritoriul național, iar țara a trecut sub controlul politic al Uniunii Sovietice, intrând în sfera comunistă. Schimbarea de alianțe de la 23 August 1944 a fost prezentată ulterior în mod diferit, în funcție de regimul politic. În istoriografia comunistă oficială, evenimentul era numit „revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”, subliniindu-se rolul Partidului Comunist în organizarea insurecției armate antifasciste. Propaganda timpului afirma că, „în focul insurecției armate antifasciste inițiată și condusă de Partidul Comunist, s-a născut România nouă”, o nouă Românie care avea să urce neabătut „treptele istoriei” pe calea socialismului. Practic, 23 August marca în viziunea regimului începutul transformării revoluționare a țării, de la „jugul fascist” la „patria socialismului”. După război, pe măsură ce comuniștii și-au consolidat puterea cu sprijin sovietic, ziua de 23 August a fost transformată într-un simbol al noii orânduiri. Începând cu anul 1948, această dată a devenit Ziua Națională a României, sărbătorită oficial ca „ziua eliberării României de către glorioasa armată sovietică și a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”. Practic, se înlocuia sărbătoarea monarhică de 10 Mai cu un nou reper istoric al republicii populare/socialiste. 23 August avea să fie, pentru următoarele peste patru decenii, cea mai importantă sărbătoare oficială a României comuniste. 

Sărbătoare națională în pas de defilare

De la finele anilor ’40 și până în 1989, ziua de 23 August a fost sărbătorită cu mare fast în întreaga țară, printr-un întreg ritual propagandistic. Regimul comunist a transformat această aniversare într-o demonstrație de unitate între partid și popor, așa cum titrau ziarele vremii. În fiecare an, în preajma datei, autoritățile pregăteau minuțios festivități la nivel național și local, mobilizând toate categoriile sociale: muncitori, țărani cooperatiști, intelectuali, tineri și copii. Paradele (defilările) deveniseră punctul central al zilei, însoțite de mitinguri festive, spectacole muncitorești și ceremonii de decorare sau avansare. În București, capitala țării, se organiza de obicei cea mai grandioasă demonstrație. Dimineața zilei de 23 August debuta în București cu parada națională, desfășurată în puncte precum Piața Aviatorilor sau Stadionul Național. În tribună se afla conducerea de vârf a partidului și statului, în frunte cu secretarul general al P.C.R. (Gheorghiu-Dej, apoi Nicolae Ceaușescu), care primea onorul și aclamațiile mulțimilor. Defilau unități militare, gărzi patriotice și coloane ale oamenilor muncii din toate județele. Evenimentul era transmis în direct la televiziunea publică, astfel încât întrega țară putea urmări imagini cu tancuri, detașamente de pionieri și zeci de mii de oameni trecând în pas apăsat pe sub tribuna oficială. După parada propriu-zisă, programul TV continua cu cântece patriotice, programe artistice și filme românești tematice, deși mulți oameni recunosc că nu le urmăreau cu interes. 

23 August la Vaslui

În paralel cu manifestarea centrală, în toate reședințele de județ și orașele importante se organizau defilări și adunări festive similare. În fiecare municipiu, autoritățile locale (Comitetul județean de partid și Comitetul executiv al Consiliului popular județean) convocau un miting dimineața, urmat de parada oamenilor muncii pe străzile principale. Se arborau mii de steaguri tricolore și roșii, alături de portrete ale conducătorilor și pancarte cu lozinci mobilizatoare. Tribune oficiale erau ridicate în piețele centrale, unde liderii (prim-secretari de partid, președinți de consilii populare, șefi U.T.C. etc.) țineau cuvântări înflăcărate. Presa asigura o acoperire intensă, înainte de eveniment publica liste de angajamente de producție luate „în cinstea zilei de 23 August”, iar după, relata pe larg desfășurarea serbărilor. Tonul articolelor era elogios și triumfalist, se vorbea despre „măreața sărbătoare a întregului popor” și „uniunea deplină dintre partid și popor”, accentuând victoriile economice și sociale ale ultimului an. De pildă, ziarul Vremea Nouă scria în 1968 că „niciodată această mare sărbătoare a poporului român n-a părut mai tânără ca acum”, mândrindu-se cu „mărețele înfăptuiri socialiste de pe întreg cuprinsul patriei” și cu „dragostea de patrie și atașamentul față de Partidul Comunist” care uneau strâns poporul. 

Pentru oamenii de rând, 23 August era însă și o ocazie rară de repaus

Festivitățile de 23 August erau strict coregrafiate. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, repertoriul de lozinci scandate era prestabilit și repetat dinainte, iar mesajele afișate pe pancarte și pe clădiri erau aprobate de secțiile de propagandă ale partidului. Sloganuri precum „Partidul – Ceaușescu – România”, „Ceaușescu și poporul, patria și tricolorul” ori faimosul „Stima noastră și mândria, Ceaușescu-România!” răsunau obsesiv în difuzoare și de pe buzele manifestanților. Aceste formule ritmate, ușor de scandat, glorificau atât țara, cât și conducătorul, identificându-i unul cu altul. Pentru oamenii de rând, 23 August era însă și o ocazie rară de repaus. Regimul instituise această zi (și următoarea, 24 august) ca zile libere, lucru deloc neglijabil într-o epocă în care săptămâna de lucru includea și sâmbăta. Cu toate lipsurile economice ale anilor ’80, autoritățile se îngrijeau ca de 23 August magazinele alimentare să fie un pic mai bine aprovizionate, mulți își amintesc cum reușeau „să cumpere o pungă de carne congelată cu cartelă” în cinstea sărbătorii. Astfel, 23 August devenise și un moment de ușurare în plină epocă de austeritate, creînd nostalgii pentru unii dintre cei care au trăit acele vremuri. 

În pas de defilare prin Piața 1907 (Piața Independenței)

În municipiul Vaslui, capitala județului, festivitățile de 23 August căpătau amploarea. Încă de la primele ore ale dimineții, orașul “îmbrăca straie de sărbătoare”. Străzile principale erau decorate cu șiruri de steaguri tricolore, panouri tricolore și roșii, iar în centrul orașului, Piața 1907 (piață ce purta numele răscoalei țărănești din 1907) devenea scena tradițională a marii adunări populare. La 23 August 1968, de pildă, ziarul local Vremea Noua consemna că Vasluiul, “învășmântat sărbătorește” și animat de “vibrația caldă a mulțimii” încă din zori, trăia “pulsul puternic al bucuriei” oamenilor muncii adunați laolaltă. Mii de cetățeni, muncitori de la fabrici, angajați ai instituțiilor locale, țărani din cooperativele agricole din împrejurimi, elevi și cadre didactice, “și-au dat întâlnire în Piața 1907” pentru a participa la miting, manifestându-și “dragostea nestrămutată față de Partidul Comunist Român” și “hotărârea fermă de a munci cu și mai multă însuflețire” pentru propășirea socialismului. Mulțimea purta flori, stegulețe și eșarfe colorate, pe care le flutura entuziast. “Urale, ovațiile, florile, eșarfele și stegulețele fluturate în semn de salut sunt tot atâtea semne ale dragostei și încrederii, ale hotărârii vasluienilor”, nota reporterul. Tribuna oficială fusese amplasată în fața clădirii administrative, decorată impozant. Deasupra tribunei trona stema Republicii Socialiste România, străjuită de drapele naționale și steaguri roșii, iar dedesubt, un mare panou purta inscripția: „Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu Comitetul său Central!”. Flancând tribuna, se puteau vedea portretele liderilor de partid și de stat. La ora 9 fix, conducerea locală de partid și de stat și-a făcut apariția pe podium, întâmpinată de ropote de aplauze. Primul-secretar al Comitetului Județean P.C.R. Vaslui (Ion Savin, în acel an) a urcat alături de ceilalți secretari și membri ai biroului județean de partid și de reprezentanții autorității locale. Odată aliniați, oficialii au salutat mulțimea, după care principalul lider local a ținut cuvântarea festivă. 

Discursurile oficialităților vasluiene

Discursul de la tribună al lui Ion Savin reda în miniatură directivele naționale, adaptate la contextul județean. Vorbitorul evoca semnificația istorică a zilei, repovestind pe scurt actul de la 23 August 1944 ca pe o inițiativă eroică a comuniștilor: „Insurecția armată din August 1944, organizată și condusă de Partidul Comunist, a descătușat energiile revoluționare ale poporului nostru, a dus la ș…ț întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și alăturarea României la coaliția antihitleristă”. Se subliniau apoi transformările radicale petrecute în țară sub îndrumarea partidului, abolirea vechii orânduiri și construirea socialismului: „Eliberarea de sub jugul fascist a deschis calea unor adânci transformări ș…ț; în aprige bătălii de clasă, masele populare, sub conducerea glorioasă a partidului, au înfrânt rezistența reacțiunii burghezo-moșierești, au cucerit puterea și au asigurat triumful revoluției, înaintarea României pe calea socialismului”. 

Defilarea prin centrul Vasluiului

După încheierea mitingului și intonarea imnului național, se dădea startul defilării propriu-zise a oamenilor muncii. La Vaslui, ca peste tot, gărzile patriotice, unități paramilitare formate din muncitori, țărani și intelectuali, în uniforme albastre, au deschis alaiul. În sunetul fanfarei care intona un marș vioi, detașamentele de gardiști au pășit cu pas cadențat prin fața tribunei, purtând arme pe umăr. „Răsună acordurile unui marș și prin fața tribunei oficiale trec primele gărzi patriotice înarmate ale muncitorilor”, scria entuziasmat un corespondent local. După gărzi, au urmat coloanele diferitelor întreprinderi și instituții vasluiene. Fiecare colectiv de muncă defila, în frunte cu conducerea și cei mai destoinici angajați, purtând pancarte inscripționate cu numele unității și cu performanțele realizate. Platforma industrială a Vasluiului, deși modestă în anii ’60, ținea să se evidențieze. Iată, de exemplu, Fabrica de Confecții din Vaslui, pe atunci o unitate nou-înființată, aflată abia în al doilea an de existență. Coloana confecționerilor vasluieni era formată majoritar din tineri muncitori, ingineri și tehnicieni, toți îmbrăcați în salopete albastre. Au urmat, rând pe rând, și alte sectoare economice ale județului. Delegațiile cooperativelor agricole din județ și-au adus contribuția: țăranii cooperatori din comune precum Târzii sau Albești au intrat în scenă în căruțe frumos împodobite. Ei au adus „roadele pământului” la paradă, care încărcate cu struguri, legume și snopi de grâu, însoțite de ansambluri folclorice. Fete și flăcăi îmbrăcați în costume populare multicolore jucau, spre încântarea privitorilor. 

Cum era sărbătorit 23 august în comunele județului

În comuna Laza, sărbătoarea de 23 August a fost marcată printr-un program artistic susținut de brigada UTC din satul Sauca. Sub îndrumarea cadrelor didactice Cimbru Arcăleanu și Constantin Bosânceanu, tinerii au prezentat scenete și montaj artistic ce reflectau realizările brigăzii agricole de câmp și vitipomicole. În orașul Murgeni, căminul cultural a devenit scena unui spectacol dedicat aniversării. În fața a peste 400 de spectatori, echipele artistice locale au prezentat un program variat de cântece și dansuri: de la interpretări corale cu tematică patriotică, până la scenete care surprindeau aspecte din viața de zi cu zi. La Băcești, întreg satul a răsunat prin cele peste 670 de difuzoare ale stației de radioficare, care transmiteau programul zilei. Tovarășul Costică Taban, locțiitor de secretar al Comitetului comunal de partid, a deschis evenimentul cu o expunere politică despre semnificația istorică a zilei de 23 August. În continuare, scena a aparținut copiilor: corul școlii, coordonat de profesorii Gheorghe și Elena Zugravu, a interpretat cântece patriotice, iar pionierii au recitat poezii la microfon, în fața comunității. În comuna Tutova, sărbătoarea a adunat cooperatorii din satul Vizureni la școală, unde a fost ridicată o scenă specială. Aici s-a desfășurat un montaj literar intitulat „Sub soarele lui August”, urmat de un program artistic divers: poezii patriotice, cântece și dansuri populare românești. 

La Huși spectacol în Parcul „1 Mai” și carnavalul tineretului

La Huși, ziua de 23 August a fost marcată printr-un program cultural-artistic organizat în Parcul „1 Mai”. Dimineața, fanfara Căminului Cultural din Crețești a cântat pe străzile orașului, iar după-amiaza câteva mii de oameni au asistat la un spectacol pus în scenă de formațiile Casei de Cultură și ale sindicatelor locale. Au evoluat orchestra de muzică populară „Hora Hușului”, soliști vocali și dansatori, dar și interpreți de muzică ușoară. Evenimentul s-a încheiat cu un așa-numit „Carnaval al tineretului”: un car intitulat „Tinerețea”, cu participanți costumați în personaje istorice și literare, a defilat prin fața Casei de Cultură, însoțit de călăreți cu torțe. În parc a urmat o paradă a costumelor, desfășurată înainte de un concert și dansuri de seară. 

La Negrești spectacole artistice și competiții sportive

În orașul Negrești, festivitățile de 23 August au început dimineața în piața de pe strada Grivița Roșie, unde fanfara locală a cântat piese populare. La Casa Orășenească de Cultură, elevi și tineri angajați din oraș au urcat pe scenă cu recitări și cântece, prezentând un program artistic cu tematică patriotică și socială. Ziua a inclus și competiții sportive, meciuri de volei și handbal între echipele de tineret, care au adunat spectatori. Spre seară, manifestările s-au mutat din nou în piața centrală, unde fanfara și ansamblurile de dansuri populare au încheiat programul festiv. 

23 August ziua „abundenței” inventat

MASCARADĂ PROPAGANDISTICĂ… În fiecare an, regimul comunist transforma ziua de 23 August într-un spectacol uriaș, menit să mascheze realitatea cenușie a vieții cotidiene. Era ziua în care minciuna abundenței era ridicată la rang de adevăr oficial. Presa și televiziunea prezentau „roade bogate”, „planuri depășite” și „poporul fericit”, în timp ce românii stăteau la cozi interminabile pentru un litru de ulei sau o bucată de carne congelată. În ziare se scria despre recolte record și fabrici care „lucrau la capacitate maximă”, dar în magazine rafturile erau goale. Totul era o mascaradă propagandistică, menită să-i facă pe oameni să creadă că trăiesc în prosperitate, când de fapt trăiau în lipsuri. Participarea la festivități nu era o alegere, ci o obligație. Elevii erau scoși din clase, muncitorii din fabrici, țăranii din câmp. Toți trebuiau să defileze cu pancarte pregătite de partid, să scandeze lozinci pe care nu le credeau și să fluture stegulețe sub privirile atente ale securiștilor și activiștilor de partid. Absența nu era tolerată, cine lipsea de la defilare risca sancțiuni la locul de muncă, exmatriculări sau eticheta de „element dușmănos”. Nimeni nu putea să refuze. Era un teatru colectiv, regizat cu minuțiozitate, în care întreaga populație juca rolul „poporului fericit”.

23 august – ziua eliberării sau ziua intrării sub cizma rusească

MINCIUNI OFICIALE… Dar în spatele acestei „unități” afișate se ascundea un regim criminal. Comunismul nu s-a sfiit să aresteze, să persecute și chiar să ucidă pe cei care îndrăzneau să critice sistemul. 23 August era ziua în care se glorifica „eliberarea poporului”, însă adevărul era altul, România intrase într-o nouă formă de sclavie, sub cizma sovietică și sub dictatura unui partid unic. Oricine ridica vocea împotriva acestei minciuni colective era redus la tăcere. Românii știau, dar nu puteau spune, nu puteai afirma în public că ești nemulțumit de frigul din apartamente, de foamea sau de salariile mizere. Nu puteai spune că paradele erau goale de conținut și că oamenii defilau ca niște marionete. Nu puteai spune că Ceaușescu își construise un cult al personalității sufocant, în timp ce țara se afunda. Cenzura și frica făceau parte din viața de zi cu zi, iar 23 August era momentul suprem în care minciuna devenea obligatorie. Astăzi, privind în urmă, 23 August nu mai înseamnă „ziua eliberării”, ci simbolul unei minciuni oficiale, repetate până la absurd. Este amintirea unui timp în care poporul era obligat să zâmbească, chiar și atunci când suferea. Este imaginea unui regim care cerea obediență totală și care a transformat o dată istorică într-un instrument de control și manipulare.