La renovarea Muzeului Huși se „lucrează” de 19 ani. Meșterii aduși, calfe și zidari, chefuiesc pe ritmuri de muzică populară

CONTROVERSĂ… Au trecut deja doi ani și jumătate de când Institutul Național al Patrimoniului a anunțat deschiderea în forță a șantierului la Muzeul Municipal Huși și ar fi timpul să se observe și niște rezultate ale presupusului efort. Numai că, la fața locului, lucrările de reabilitare a fostei Case Adam Mitache, în loc de glasul ciocanelor și piuitul mistriilor, se aude muzică populară. Monumentul istoric în care a funcționat pentru public, din 1981 până în 1993, Muzeul de Etnografie și Istorie Huși, se încăpățânează să rămână într-un stadiu deprimant, dar iată că în timpul orelor de program este „înveselit” de muzica populară pusă de muncitori. Clădirea, elegantă altădată, a ajuns o ruină, cu ziduri distruse, ferestre scoase, pe lângă care flutură stinghere bucăți rupte de material care, chipurile, protejează vizual lucrările de reabilitare. Din 2006, de când s-au apucat autoritățile de refăcut acest imobil important al Hușului, îndeosebi Ministerul Culturii, aparent, foarte hotărât să salveze sediul acestui monument, clădirea așa stă. Muncitorii care se mai aud uneori bocănind cu câte un ciocan în pereții nesiguri, fac și ei ce pot, probabil, în „ritmul” impus de coordonatorii lucrării. Și până vor primi un imbold mai serios, sunt zile în care pun și ei muzica tare, câte o sârbă strașnică, ce îi face să zâmbească pe trecători. Măcar așa este un pic însuflețit locul, care, altminteri, zace în amorțeală și dezolare de ani buni.

Pentru cei care nu știu, Muzeul Municipal din Huși se află în reabilitare de nu mai puțin de 19 ani. Din 2006 s-au apucat autoritățile să facă investiții acolo, ba Ministerul Culturii, ba, mai nou, frâiele au fost preluate de Institutul Național de Patrimoniu. O clădire cu o suprafață nu exagerat de mare să fie „reparată” în aproape două decenii, iar ea să arate mai rău ca în momentul în care a fost supusă primelor lucrări de reabilitare, aceasta chiar este o temă care stârnește multe semne de întrebare. Primăria Huși a cedat-o bucuroasă Ministerului Culturii, întrucât hușenii au spus că n-ar fi avut fonduri să repare un monument istoric. Și, pasată de colo-colo, clădirea a ajuns de nerecunoscut. Unii localnici spun că mai degrabă ar fi lăsat-o cum era, că tot era mai estetică pentru centrul orașului, decât paragina și bătaia de joc ce se vede acum. 

Institutul Patrimoniului Național, bun la vorbe: „Clădirea, aparținând bogatului moșier Adam Mitache, a fost construită pe fundații vechi, de secol XVIII, în stil eclectic. Dorim mult succes echipei”

Iată cu cât entuziasm anunța Institutul Național de Patrimoniu faptul că a deschis șantierul la Muzeul din Huși, în data de 22 martie 2023. „În urma achiziției publice derulate de Institutul Național al Patrimoniului în anul 2022, în luna martie anul curent a fost deschis șantierul pentru lucrări de Restaurare, conservare și punere în valoare a monumentului istoric Casa Adam Mitache, azi Muzeul Municipal Huși, cod VS-II-m-A-06845, aflat în Strada General Teleman, Nr. 8, în centrul orașului Huși. Lucrările sunt finanțate prin Programul Național de Restaurare. Ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, Casa Adam Mitache reprezintă una dintre cele mai valoroase clădiri create în spiritul stilului eclectic la Huși. Clădirea, aparținând bogatului moșier Adam Mitache, a fost construită pe fundații vechi, de secol XVIII, în stil eclectic. Edificiul este marcat de bogate ornamente la interior și exterior, cu elemente aparținând stilurilor baroc și Renașterii franceze. Intervențiile care vor urma sunt: restaurare și repoziționare în spațiile interioare componentelor artistice din interior, desfăcute în cadrul șantierului anterior; restaurarea tâmplăriei istorice interioare și exterioare; conservarea, completarea și restaurarea de componente artistice (decorații, profiaturi, feronerii etc) exterioare în acord cu principiile de intervenție pe clădiri monument istoric privind minima intervenție, reversibilitatea, compatibilitatea materialelor; Refacerea învelitorii istorice și verificarea șarpantei cu înlocuirea elementelor degradate fizic sau bacterologic. Dorim mult succes echipei”, a fost anunțul Institutului Național al Patrimoniului. De atunci s-au scurs mai mult de doi ani și jumătate și… nimic.

„Muncitorii singuri ce pot să facă, dacă cineva mai mare nu îi coordonează? Mai bat și ei cu un ciocan și mai pun câte o muzică populară”

REMARCĂ… „Eu stau aproape de Muzeu și, din balconul meu, mă uit acolo zi de zi. Văd tot. Câțiva muncitori tot trec prin curte, mai intră înăuntru și se mai aude cum bat cu ciocanele acolo. Câte unul se vede cum cară cu câte o găleată, dar atât. Muncitorii fac și ei ce li se spune, nu? Aici trebuie un diriginte de șantier, cineva să mâne treaba. Ei ce pot face mai mult? Mai pun și ei câte o muzică. Au un aparat și se mai aude muzică populară. Eu zâmbesc, vorbeam și cu venicii că, credeți-ne, dacă nu ai auzi această muzică, acolo în curte ai zice că e cimitir. Așa urât, pustiu și părăginit e. Păcat! Este centrul municipiului Huși”, a spus unul dintre hușenii care locuiesc în blocurile din apropierea Muzeului.