După ce a ajuns datoare sie însăși, o ieșeancă și-a dat în judecată propriul tată, decedat de cinci ani. Aceasta, pentru a obține radierea din cartea funciară a unei sulte pe care ar fi trebuit să o plătească mama sa, și ea decedată.
Apelul la justiție nu a slujit la nimic, judecătorii neputând chema în instanță un mort. Femeia a ajuns într-un cerc birocratic vicios, din care e greu de întrevăzut o cale de ieșire.
Ce a moștenit de fapt femeia?
Povestea Angelei G. este tipică pentru situațiile în care, în fond, nimeni nu vrea nimic de la nimeni, dar statul constată că nu ai bască. Părinții acesteia au divorțat în decembrie 2000. La acea dată, instanța a dispus ca apartamentul comun să rămână femeii, aceasta urmând să-i plătească fostului soț o despăgubire, sultă, în sumă de 50 milioane lei vechi. Sulta nu a mai ajuns să fie însă plătită niciodată. În 2012, mama Angelei G. a murit. Ca unică moștenitoare, Angelei G. i-a revenit apartamentul, dar și sulta pe care mama sa nu o plătise și cu care acum era datoare tatălui său. Datoria nu s-a stins nici în anii următori. În cele din urmă, în 2019 a murit și tatăl Angelei G., aceasta moștenindu-l și preluând astfel și dreptul de a încasa sulta. Femeia s-a regăsit astfel în situația stranie de a-și datora sie însăși 5.000 de lei noi și având totodată dreptul de a încasa de la ea însăși aceeași sumă.
Judecătorii au trimis-o la Cadastru
Pentru Angela G., situația juridică nu a avut nicio relevanță până ce a vrut să intabuleze apartamentul pe numele său. Pentru aceasta, trebuia ca locuința să fie liberă de sarcini. Or, exista o sarcină, respectiv sulta. Radierea acesteia din cartea funciară se face de regulă în baza unei declarații notariale date de beneficiarul sultei, prin care acesta confirmă că și-a primit banii. Doar că Gheorghe G. fiind decedat, nu mai avea cine să o semneze.
Ca urmare, Angela G. a apelat la calea judecătorească, solicitând instanței să constate prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește plata sultei. Câtă vreme tatăl său nu-și pretinsese banii atâta timp, el nu ar mai fi avut teoretic dreptul să-i ceară nici dacă ar mai fi fost în viață. La Judecătorie însă, femeia a intrat în altă complicație. Una dintre condițiile impuse de lege pentru promovarea unei acțiuni în justiție este capacitatea procesuală a celor două părți, adică aptitudinea acestora de a avea drepturi și obligații care să poată fi stabilite în cadrul procesului. Iar pentru a putea avea drepturi și obligații, persoana trebuie să aibă capacitate de folosință. Adică să fie viu. Singura variantă aflată la dispoziția magistraților Judecătoriei a fost să respingă acțiunea Angelei G. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință…https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/o-femeie-din-iasi-care-a-mostenit-un-apartament-a-ajuns-datoare-sie-insasi-si-nu-poate-nici-sa-intabuleze-proprietatea-judecatorii-s-au-spalat-pe-maini-ca-pilat-din-pont–1813016.html
