Local

De ce nu a fost distrusă drona căzută în județul Vaslui: explicațiile specialiștilor!

EXPLICAȚII... Analiștii militari explică pe larg de ce este dificil ca un avion de luptă supersonic să doboare o dronă de tipul celeia care s-a prăbușit în cursul zilei de marți, 25 noiembrie, în grădina unui sătean din Puiești, județul Vaslui.

LĂMURIRI… Conform explicațiilor prezentate pe site-ul libertatea.ro, Drona prăbușită în Vaslui, este un model denumit Gerber, cu masa totală la decolare de 18 kilograme, fără încărcătură având circa 10 kilograme. Are o anvergură cuprinsă între 1,5 și 2,5 metri și cu o autonomie între 300 și 600 de kilometri. Drona are costuri minime de producție și este fabricată din polistiren extrudat (aripi/fuselaj), placaj (cadrul structural), cu tije de rezistență a aripilor din aluminiu, fibră de sticlă sau fibră de carbon. Rușii o folosesc în Ucraina din toamna anului 2023.  Drona clasică Shahed zboară rectiliniu, neavând posibilitatea de a realiza manevre mai sofisticate. Drona Geran a schimbat situația, fiind capabilă să schimbe direcția de mers, atât sus-jos, cât și stânga-dreapta. 

Ce tip de dronă s-a prăbușit Vaslui

„Drona poate fi echipată cu exploziv (mod de atac) dar cazurile în care a fost utilizată în acest mod sunt rare și de obicei în apropierea liniei frontului datorită scăderii autonomiei de zbor în cazul încărcăturii explozive și a eficienței scăzute a masei explozive. Poate fi echipată cu maxim 6-8 kilograme masă explozivă, cu un echivalent maxim TNT de undeva la 10-12 kilograme, depinzând de tipul de exploziv. În comparație, un Shahed 136/Geran 2 poate fi echipat cu până la 90 de kilograme de încărcătură explozivă pentru aceeași autonomie de zbor de 300-500 de kilometri și cu 40 de kilograme încărcătură explozivă pentru o autonomie de zbor cuprinsă între 600 și 1.000 de kilometri”, afirmă reprezentanții grupului de luptă „Getica”, format exclusiv din luptători vorbitori de limba română, din Ucraina. Drona Gerber poate fi echipată cu un pachet de recunoaștere și colectare de date de tip ISR (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance). Deseori, pachetul de echipare include modem-uri 4G care folosesc rețeaua de telefonie mobilă a țării, cu obiectivul colectării de date. Serviciul de securitate al Ucrainei a depistat deseori rețele de colaboratori ai rușilor care cumpărau SIM-uri ucrainiene, ce erau trimise prin diferite metode în zona controlată de ruși pentru înzestrarea acestor drone.

Drona momeală

„Al treilea mod de lucru al dronei Gerber este modul decoy (momeală). Zboară pe un vector prestabilit imitând schimbările de direcție și altitudine ale unei drone Shahed și încearcă să atragă foc din partea sistemelor anti-aeriene pentru a lasă fără muniție aceste unități de la sol. Au o semnătură radar asemănătoare cu dronele Geran 2, puțin mai slabă datorită diferenței materialului de fabricare a fuselajului.  Fibra de carbon de pe Geran 2 reflectă mai bine decât polistirenul extrudat de pe Gerber, având și o semnătură oarecum mai accentuată pe ecranele de radiolocație. Aceste operațiuni sunt însoțite de cele mai multe ori de un val de drone kamikaze cu încărcătură reală care zboară apoi nestingherite prin raza de acțiune a unităților anti-aeriene respective și străpung sistemele de apărare ale teritoriului respectiv, atingandu-și în acest fel cu o mai mare rată de succes ținta”, mai susțin cei de la „Getica”.

„Nu sunt potrivite pentru un duel unu la unu”

În ultimele luni, forțele armate ucrainene au raportat drone Gerber capturate prin măsuri de război electronic și aterizate la sol, care dispuneau de un rezervor dublu de combustibil, ridicând astfel rază de acțiune a dronei undeva la 800 – 1.000 de kilometri. Pentru că nu sunt dotate, decât foarte rar, cu antene de localizare prin satelit de tip, aceste drone sunt mult mai vulnerabile la contra-măsurile de război electronic.  În opinia grupului „Getica”, drona prăbușită în România este fie un element rătăcit care a fost afectat de contra-măsurile de război electronic ale forțelor armate ale Ucrainei, fie una de tip „decoy”, fără încărcătură, lansată în mod intenționat de inamic ca să survoleze spațiul Republicii Moldova și al României. Dacă a fost lansată intenționat, cel mai probabil era dotată și cu un pachet de colectare de date și, eventual cameră video, respectiv un modem de comunicație.

De ce este dificil ca aceste drone să fie doborâte de avioanele militare

Militarii implicați în războiul din Ucraina explică și de ce este dificil ca aceste drone să fie doborâte de avioanele militare: „Orice aparat de zbor are o viteză minimă de zbor care în termeni aeronautici se numește stall speed. Dacă stall speed-ul unei drone Gerber este undeva la 50 km/h, stall speed-ul unui aparat de vânătoare F-16 este undeva la 360 km/h. Asta înseamnă că un pilot de F-16 nu poate să țină pasul cu drona într-un sens oarecum invers al expresiei, este pur și simplu mult prea rapid pentru ea. În cazul în care viteza minimă scade sub limita de stall, aparatul de zbor pierde portanța aripilor și se prăbușește. Din punct de vedere tehnic, cele două aparate de zbor au specificații atât de diferite și o diferența de capabilități atât de mare încât pur și simplu nu sunt potrivite pentru un duel unu la unu. În plus, rachetele de tip AAMRAM din dotarea avioanelor F-16 sunt prea scumpe, prea puternice și prea periculoase (după eventuală ratare a țintei) pentru a fi folosite în siguranță în această lupta împotriva unei drone din clasa respectivă”. În opinia lor, tunul automat al F-16 ar fi o armă mai potrivită pentru o astfel de confruntare, dar și el este dificil de folosit datorită diferenței de viteză a aparatului de zbor în comparație cu țintă și periculos de folosit datorită puterii imense de foc și a probabilității destul de ridicate de a crea daune colaterale la sol.  În plus, dronele Gerber și Geran, cu un motor pe benzină MD-550, în doi timpi, mai au și o semnătură termică mică (căldură efectivă emisă de dronă în zbor) complicând și mai mult tipurile de armament aer-aer bazate pe achiziție și ghidaj infraroșu. În concluzie, România trebuie să identifice alte metode pentru a doborî, fără riscuri la sol, dronele care intră accidental sau nu în spațiul aerian al țării. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a anunțat miercuri că un nou sistem de apărare antiaeriană va deveni operațional în curând, cu sprijinul SUA.

Ucrainenii „atacă” dronele cu mitraliere de la sol

Analistul OSINT Mihai Costache, explică, și el, dificultatea doborârii dronelor rusești, fără consecințe la sol. „Dronele care atacă Reni și Izmail dinspre nord au cel mai greu traseu pentru că obiectivele vizate – portul și calea ferată dinspre România sunt pe malul Dunării, sub dealuri care au o altitudine de vreo 40 de metri la Izmail și vreo 70 la Reni, pe 4 kilometri la Izmail si pe vreo 3 kilometri la Reni.  Teoretic, aceasta avantajează atacatorul – cu condiția să și poată să îl folosească. Ce drone au fost trase până acum în Izmail și Reni au venit întâi dinspre est, de-a lungul Dunării. Pentru acest traseu, ucrainenii au putut să folosească apărarea antiaeriană înaintată – adică patrulele AA (n.r. – antiaeriană) pe camionete, care acționează la distanță destul de mare de țintă terestră vizată de drone.

Rușii au folosit și trasee de zbor prin spațiul aerian românesc

Din acest motiv, în primul an, rușii au folosit și trasee de zbor prin spațiul aerian românesc. Aici nu era niciun fel de antiaeriană, iar ucrainenii nu aveau cum să vină aici cu echipajele AA iar ai noștri s-au frăsunit chiar dacă au avut un motiv întemeiat, dar nu l-au explicat public: dacă armata României ar fi dat jos una – două – nouă drone, rușii ar fi trimis toate dronele pe la noi, ca să treacă măcar una – și să dovedească lumii că românii nu sunt în stare să se descurce și nu îi pot proteja pe ucraineni”.  În timp, rușii au upgradat drona și au făcut-o capabilă de viraje mai strânse, iar rușii au modificat direcția atacurilor, adică trimit dronele cu ocol, dinspre nord. „Dronele zboară la altitudini foarte mici – 15-20-30 de metri – din două motive. Primul este o teoretică «ascundere» de radar, dacă nu pe tot traseul atunci pe porțiuni, acolo unde zboară printre dealuri. Al doilea este faptul că, cu cât zboară mai jos, cu atât sunt în cătarea mitralierelor grele mai puțin timp. Dealurile din zonă îi încurcă și pe ucraineni. Nu pot să doboare dronele trăgând de la sol cât timp astea zboară peste Moldova, dacă rușii le trec pe acolo.  Pe urmă de la frontieră până la Reni mai sunt vreo 8-9 kilometri. Drona zboară foarte jos și o nimerești foarte greu. Așa că baza antiaerienei e lângă țintă – mitralierele din port. Dar nici astea nu au cum să tragă la liber, pentru că drona vine razant pe taluz și ei trag, practic, de jos în sus, pe panta taluzului. Dacă ar urmări cu rafala drona ar riscă să nimerească și în case, blocuri, stâlpi, ce mai e pe acolo.  Astfel, mitraliorii ucraineni au o fereastră de doar câteva secunde în care pot să doboare drona înainte de a lovi ținta din port. Pe restul traseului, drona se ascunde printre dealurile dintre frontiera ucraineană și Dunăre dar, când ajunge deasupra orașelor, se protejează prin altitudinea foarte mică. Drona ajunge în fața caselor, iar mitraliorul nu poate trage salve, ar lovi chiar el în civilii lui”, spune Mihai Costache.

1 comentariu

  1. Pe drona din poza scrie in limba ucraineană, nu in limba rusa !!! De unde a preluat toată presa ca ar fi „drona rusească”? Cine a făcut primul această afirmație? A declarat vreun oficial din armata, Poliție, etc acest lucru? Sau din presupunerilor celor de la Vremea Noua au preluat toți că evorba de o drona”rusească”! Poate că e drona „ucraineană”daca scrie pe ea in ucraineană!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button