OAMENI CARE CONTEAZĂ…În orice instituție din România nu sunt doar șefi sau orice alte vedete, sunt și oameni simpli, la fel de importanți, oameni fără de care totul s-ar bloca. În spitalul din Bârlad puteam să facem un reportaj despre un medic extraordinar, o asitentă devotată, dar am ales să vorbim cu arhivarul, un am pe care nimeni nu-l știe, ci doar munca sa se vede, atunci când trebuie. Gabriela Gociu a aterizat din întâmplare acum șapte ani pe această funcție, aparent insignifiantă. A găsit aici un maldăr de documente, roase de șoareci, aruncate într-o clădire insalubră. Gabriela era psiholog la Protecția Copilului, avea o muncă curată și liniștită, dar a ales să nu se dea bătută și a să rămână pe poziții. Puțini știu cât de importantă este munca ei, dar datorită acestei doamne s-a stabilit adevărul în mii de dosare din justiție și mulți oameni au putut să beneficieze de o pensie recalculată corect.
ÎNCEPUTURILE…”Acum șapte ani eram psiholog, lucram la Protecția Copilului, mă uitat pe calculator și am văzut întâmplător că s-a scos la concurs un post de arhivar la spital. Având în vedere faptul că la Protecția Copilului lucrurile se cam complicaseră, nu mai era instituția care era odată, m-am gândit, mai mult în glumă, dar dacă ar fi să încerc. Pur ș simplu. Și să vă spun care era legătura dintre munca mea de psiholog la Protecția Copilului și ce cea de arhivar. Pe vremea aceea lucram cu Ionuț Brătianu, îI plăcea mult cum așez și ordonez actele și pe lângă atribuțiile de serviciu, făceam și arhivare. În plus am făcut și un curs de arhivare și de aici a pornit totul. Așa am ajuns arhivar la spital”, ne-a povestit Gabriela.
“Le știu pe toate cu ochii închiși pentru că eu am așezat fiecare document”
Cea mai mare parte din arhiva spitalului din Bârlad este păstrată într-o clădire în curs de renovare din spatele bisericii. Aici a fost o centrală termică de cartier și s-a luat decizia renovării și folosirii acestei clădiri ca spațiu de depozit, magazie și arhivă. “Tot ce vedeți aici sunt dosare medicale ale pacienților care trec prin spital și foile de observație. Uitați, acesta este un dosar de la UPU care reprezintă o zi de lucru. Aici, avem chirurgie, ortopedie, boli infecțioase, deci tot ce ține de spital. Le știu pe toate cu ochii închiși că eu am așezat fiecare document și este foarte important asta pentru că atunci când îmi este cerut un document trebuie să-l găsesc. Nu uitați că aici sunt milioane de documente. De marea majoritatea a acestora nu întreabă nimeni niciodată. Sunt ținute aici 30 de ani și apoi dispar. Dar timp de 30 de ani oricine poate solicita un document și eu trebuie să-l furnizez. Uneori, aceste documente devin foarte importante. Sunt cerute de instanțe. Sunt persoane care au fost internate în spital, au fost parte într-un proces. Sunt foarte multe documente cerute de avocați, procurori, polițiști” ne-a spus Gabriela.
Cum arăta arhiva la început. Acu documentele stau într-un hotel de 5 stele
Nu pare a fi foarte greu să primești niște hârtii în fiecare zi și să le pui la locul lor, dar problema a fost la începuturi atunci când, așa-zisa arhivă era un maldăr de hârtii și dosare, depozitate într-o clădire aproape dărâmată, cu geamurile sparte și tavanul care amenința să se prăbușească. “Acum arată totul în regulă, e ca un hotel de 5 stele al dosarelor dar când am venit prima zi la serviciu am avut un șoc. Atunci m-a ajutat profesia și studiile mele de psihologie pentru că a trebuit să mă consiliez singură. Aceste documente se aflau în clădirea în care a funcționat fosta școală nr.2, o clădire aproape dărâmată. Când am intrat acolo m-am îngrozit: frig, geamuri sparte, plafonul de la acoperiș căzut, documente pe jos, roase de șoareci…Am avut un șoc. Eu plecasem dintr-un loc curat și liniștit și am ajuns acolo, mi-am spus Doamne ce prostie am putut să fac! Prima dată, recunosc, am vrut să mă întorc înapoi la serviciul de la Protecția Copilului. După aceea m-am gândit de ce să nu fac ceva să schimb în bine, de ce să mă dau bătută. Așa că am luat-o ușor, ușor și am reușit să ordonez totul. A durat aproape doi ani de zile să ordonez doar ce găsisem eu, pentru că între timp trebuie să mă ocup și de actele noi care veneau”, spune arhivarul de la Spitalul din Bârlad.
Secția horror, documentele de peste 50 de ani pe baza cărora se recalculează pensia
Într-o altă încăpere, funcționează “secția horror”, așa cum îI spune Gabriela. E de groază pentru că aici sunt documente vechi, recuperate cu greu, dar într-o stare incertă. “Acolo sunt ținute statele de plată care au și 50 de ani. Sunt importante mai ales în această perioadă pentru că se recalculează pensia și am peste 300 de cereri de state de plată. Doar că fiind așa de vechi, hârtia, cerneala e deteriorată, au mai mâncat și șoarecii din ele. De anul trecut, încă mai caut state de plată pentru că sunt singură, dar trebuie pentru că aici vorbim de munca oamenilor, de sâmbetele și duminicile care au lucrat peste program, de cei care au lucrat noaptea. E un plus la pensie și e munca lor așa că mă străduiesc să le găsesc pe toate”, ne-a declarat Gabriela Gociu.
Barometrul stării de sănătate: la secția oncologie, e jale!
Cumva, datorită noilor documente care intră în arhivă, Gabriela și-a putut face o idee șI despre starea de sănătate a bârlădenilor șI a remarcat creșterea dramatică a dosarelor de la oncologie, a pacienților depistați cu cancer. “S-a mai întâmplat să fie urgențe să se ceară un document pentru un proces. Am venit să-l caut, chiar dacă eram în timpul liber, ce puteam să fac. Dar nu se întâmplă des, ca să fiu sinceră, adică nu e o tragedie. În ultimii ani sunt din ce în ce mai multe documente. Cele mai multe au crescut la secția de oncologie, oameni care se îmbolnăvesc de cancer. E jale, în fiecare zi, se înregistrează cel puțin un caz nou. Și nici măcar nu sunt toți pentru că sunt o mulțime de pacienți care, neavând încredere în spitalul local, merg la Iași, merg la București, merg la alte spitale”, a dezvăluit arhivarul spitalului din Bârlad.
“Îmi amintesc că era un frig groaznic și stăteam acolo șI așezam hârtii pentru că erau procese în instanță, se cereau foarte multe documente șI trebuia să le găsesc”
“Acolo, în clădirea veche a acelei școli erau toate documentele teoretic arhivate, practic aruncate. Fostul șef mi-a băgat o hârtie sub nas și mi-a spus să semenz că le iau în primire. I-am spus, îmi pare rău dar eu nu pot să semnez o hârtie în care se spune că ar exista niște documente. Eu, am participat la un concurs, am îndeplinit niște condiții, am câștigat acest concurs și acum dvs. încălcați legea. Îmi pare foarte rău, eu nu pot să semnez acest proces verbal. Asta nu este o arhivă, ci o șandrama, plină cu gândaci, șobolani. A fost foarte greu la început. Îmi amintesc că era un frig groaznic și stăteam acolo și așezam hârtii pentru că erau procese în instanță, se cereau foarte multe documente și trebuia să le găsesc. De ce se păstrează 30 de ani, pentru că ei spun că documentele electronice se pot falsifica dar originalul pe hârtie cu parafa medicului mai greu. Și ai fost cazuri grave de medicină legală, de abuzuri sexuale, accidente rutiere soldate de decese. Adică de regulă, UPU, Chirurgie și Medicină legală sunt secțiile cele mai solicitate și documentele cele mai importante. Probabil, asta e și ideea de arhivare a documentelor din spital”, ne-a spus Gabriela.
Cele mai ciudate cereri de documente: “vă rog să-mi spuneți ora și minutul nașterii!”. Bârlădenii interesați de astrograme
HOROSCOPUL BATĂ-L VINA…”Există acum un trend care, din punctul meu de vedere, psihologic vorbind, este puțin anormal. Am început să primim cereri privitoare la ora exactă a nașterii. Se solicită ora nașterii, pot să vă arăt o mulțime de cereri, chiar persoane născute în 1970 ca să-și facă astrograma. Ideea e următoarea: ce mai poți schimba sau ce relevanță are asta când deja ai peste 50 de ani? Ce să vezi, ce să schimbi? Poate la 20 de ani, poate au mai rămas fluturi în cap, dar la 52 de ani ce importanță mai are, pentru că ce ai realizat, familia, copiii, serviciul e deja realizat. M-a sunat odată o doamnă bine, nu pot să-i dau numele, și mi-a spus că fate ei este acum pe o plajă la Marea Mediterană și că soarele are o înclinație de nu știu ce unghi pe mare și trebuie să-i spun ora și minutul nașterei. Și i-am răspuns: dar dumnevoastră nu știți când v-ați născut copilul?”, a mai spus amuzată arhivara de la spitalul Bârlad.
Managerul Ciprian Feraru: “Arhiva spitalului funcționează astăzi datorită activității susținute a doamnei Gabriela Gociu”
MANAGER MULȚUMIT…”Arhiva spitalului funcționează astăzi datorită activității susținute a doamnei Gabriela Gociu, singurul arhivar al instituției. Timp de ani de zile, documentele medicale și administrative au fost dispersate în patru spații improprii, însă, odată cu amenajarea unui nou sediu de arhivă în urmă cu doi ani, doamna Gociu a reușit să organizeze și să pună în ordine o mare parte din fondul documentar. În contextul noii legislații privind pensiile, spitalul a primit aproximativ 250 de solicitări pentru adeverințe, dintre care circa 140 au fost deja eliberate, toate fiind procesate de arhivar. Prin perseverență, atenție și profesionalism, doamna Gabriela Gociu a identificat acte ce datează până în 1966, contribuind esențial la drepturile foștilor angajați și demonstrând o muncă discretă, dar indispensabilă”, managerul spitalului din Bârlad, Ciprian Feraru
