Clipe magice pentru cei peste 80.000 de copii din Vaslui: în această seară vine Moș Nicolae, să le umple ghetuțele cu daruri

SIMBOLUL BUNĂTĂȚII… Ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae este cel care aduce copiilor cuminți dulciuri în ghetuțele frumos curățate. Bătrânul bun și darnic, ce vine înaintea lui Moș Crăciun, vestind apropierea sărbătorilor, este unul dintre cei mai iubiți sfinți. Moș Nicolae însă nu este doar un personaj de legendă, ci el chiar a fost un episcop creștin din Asia Mică, recunoscut pentru generozitatea sa, săvârșită cu mare discreție, pentru cei nevoiași. Toate faptele sale minunate l-au transformat peste timp într-o personificare a bunătății și a bucuriei copiilor, care, an de an, în seara de 5 decembrie, îl așteptată pe Moș Nicolae să le umple ghetuțele cu dulciuri și cu alte mici surprize. În județul Vaslui, conform celui mai recent recensământ, sunt în jur de 81.000 copii și adolescenți cu vârste de până la 17 ani, ceea ce înseamnă că Moș Nicolae are mult de mers, pentru a ajunge la fiecare în parte.

În România sunt peste 800.000 de persoane care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, așa că sâmbătă, pe 6 decembrie, în fiecare an, mii și mii de familii serbează onomastica celor dragi. Cu o seară înainte însă este vremea darurilor care apar discret în ghetuțele copiilor cuminți. Tradiția vine și cu nuielușe, acolo unde copiii au mai făcut pozne peste an. Tradiția darurilor lăsate în ghetuțe își are sursa într-o legendă, care îl arată pe Sfântul Nicolae cum ajută o familie necăjită, în care erau trei fete. Fetele nu se puteau căsători, pentru că tatăl lor nu strânsese nimic pentru zestrea lor. Pentru a le salva, Sfântul Nicolae ar fi aruncat saci cu monede de aur prin fereastra casei, iar banii au căzut fie în ciorapi, fie în ghete, oferindu-le fetelor șansa să aibă și ele un viitor, ca toate fetele de vârsta lor. De aici provine tradiția de a pune daruri în ghete în ajunul zilei de 6 decembrie, un gest care simbolizează generozitatea, grija și bucuria de a dărui celor aflați în nevoie.  

Iată, zece lucruri mai puțin cunoscute din viața Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei

1. Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara din provincia Lichia (Turcia). Numele său provine din alăturarea termenilor „nicao” (a învinge) și „laos” (popor). Astfel, traducem numele Sfântului Nicolae prin sintagma „învingător/ biruitor al poporului”. Tatăl său se numea Teofan, iar mama sa, Nona.
2. Conform Sinaxarului, după naștere a supt doar din sânul drept al maicii sale, miercurea și vinerea ținând post și sugând numai o dată în zi, pe seară, după rugăciune.
3. Unchiul său era episcop de Patara și, de aceea, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Sionului, unde a devenit preot, după ce a împărțit săracilor averea pe care o moștenise de la părinți.
4. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale este cea a ajutorării unui tată care voia să-și dea fetele spre desfrânare, pentru bani. I-a aruncat noaptea, pe geam, trei pungi de galbeni, iar omul a măritat fetele și le-a dat zestre, mulțumind Domnului pentru purtarea Lui de grijă.
5. După moartea Arhiepiscopului de Mira Lichiei (astăzi, un mic sat din Tucia), Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiția spune că Dumnezeu s-a arătat în vis, într-o noapte, episcopului bătrân, și l-a sfătuit să îl pună în locul său pe primul bărbat care va intra în biserică a doua zi. La început, Sfântul Nicolae a refuzat această demnitate, însă Mântuitorul i S-a arătat și lui în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să o accepte.
6. În jurul anului 305 a fost întemnițat, alături de alți mărturisitori ai credinței, dar a fost eliberat imediat ce pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sfântul Împărat Constantin cel Mare (305-335).
7. A fost unul dintre ierarhii prezenți la Sinodul I Ecumenic, organizat la Niceea în anul 325 de către Împăratul Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. Se spune că Sfântul Nicolae a fost atât de supărat pe concepția greșită a lui Arie, care susținea că Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci doar o creatură a Tatălui, încât chiar l-ar fi pălmuit pe acesta.
8. Istoria bisericească nu a păstrat cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice, unele surse indicând anul 340, iar altele, 350. știm doar că a fost ziua de 6 decembrie, aceeași la care îl cinstim pe Sfântul Nicolae până astăzi.
9. În anul 1087, de frica invaziei musulmane, moaștele sale, care rămăseseră acasă, în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia. Ele au fost furate de către niște marinari italieni, cu gândul de a le duce la Roma. Contrar planurilor, pe drum Sfântul le-a dat de înțeles marinarilor că orașul Bari este locul în care vrea să rămână. Moaștele sale se află și astăzi în Basilica di San Nicola, un important loc de pelerinaj pentru întreaga creștinătate.
10. Sfântul Nicolae este cunoscut ca fiind ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici (sursa: Doxologia)