Descoperire de senzație în județul Vaslui: dovada că “vânătorii” de elită ai reginei Elisabeta au trecut pe meleagurile noastre
Doi tineri din comuna Roșiești, pasionați de istorie și deținători ai unor detectoare de metale, a făcut o descoperire de senzație. Zilele trecute, în timp ce își urmau pasiunea, Andrei și Vlad au scos la suprafață mai multe monograme aparținând soldaților care făceau parte garda de elită a Reginei Elisabeta. Vorbim de Batalionul 2 Vânători “Regina Elisabeta”, înființat în luna februarie 1866 și care a primit drapelul de luptă la 14 octombrie 1874.
Povestea celei mai decorate unități a Armatei Române începe chiar în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza care înființează prima unitate de “tiraliori”, batalionul (1) de “tiraliori” cu garnizoana la Craiova, cu primele atribuții specifice unităților de gardă. Ulterior apar batalioanele 2 apoi 3 tiraliori cu garnizoană la București. În ceea ce privește uniforma militară românească în acea perioadă modelul era preluat după cel francez, însă ținuta vânătorilor era una de inspirație italiană păstrând desigur și elemente naționale. După venirea principelui Carol pe tronul domnesc, prin noua legislație se mai înființează un nou batalion de vânători, tânărul principe sesizând utilitatea de a avea unități de elită în fiecare divizie teritorială. Având deja un număr considerabil de batalioane de vânători, Batalionul 1 Vânători este înlocuit treptat ca și prima unitate de gardă de către Batalionul 2 Vânători de Gardă. În această perioadă există o rivalitate între batalionul 1 și batalionul 2, batalionul 1 având senioritate desigur. Disputa se încheie pe câmpul de luptă al Războiului de Independență, unde Batalionul 2 Vânători participă la cucerirea Griviței și mai apoi alături de Regimentul 14 Dorobanți la cucerirea și înălțarea drapelului românesc la Plevna. Pentru actele de eroism și bravură în luptă, având numeroși ofițeri decorați, drapelul de luptă al Batalionului 2 Vânători primește decorația Crucea “Trecerea Dunării” și în 1881 ordinul “Steaua României”. Mai departe, în 1886, la ziua aniversară a cuceririi Griviței, primește o cunună cu inscripție brodată “Lauri pentru cei vii, roze pentru cei morți” din partea Reginei Elisabeta. La începutul secolului XX, batalionul primește și denumirea onorifică “Regina Elisabeta”. În toată această perioadă, Regele Carol Întâiul insistă pe lângă conducerea armatei ca elementele de rezervă complementare efectivelor active să asigure dublarea personalului unor unități militare în caz de nevoie. Nu putea lipsi din ecuație ceea ce, la acea vreme, se estima că a fost unitatea de suflet a Regelui deși nu a arătat părtinire niciodată. În campania celui de-al Doilea Război balcanic, efectivul Batalionului 2 Vânători s-a dublat transformându-se în regiment. După încheierea ostilităților, Regele a estimat că exista posibilitatea unei alte conflagrații și a insistat ca anumite unități sț rămână cu efective mai mari.
Revenind în timp istoric, anul 1914 aduce începerea primului Război Mondial iar anul 1916 aduce despărțirea de Regele Carol Întâiul, părintele României moderne, însă mai presus de toate cel care a transformat armata română într-o structură cu reale capacități de luptă dovedite pe câmpul de luptă.
Ieșirea din neutralitatea declarată în 1914, ca parte secretă a Triplei Alianțe încă din 1883 rezultată din întâlnirea dintre I.C. Brătianu și cancelarul german Bismarck, a adus implicit intrarea în Primul război Mondial de partea Antantei. Regimentul 2 Vânători participă la Operațiunea ofensiva din Transilvania, Bătălia de pe Valea Prahovei, luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița și Râmnicul Sărat-Viziru, Stabilizarea frontului pe Siret si Bătălia de la Mărăști, însumând pentru personalul regimentului un număr record de distincții. Regimentul 2 Vânători desigur că se distinge pe câmpul de luptă, amintind că elita militară compunea aceste regimente, și drapelul de luptă este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”.
În perioada de după Primul Război Mondial, unitățile de vânători primesc o atenție specială din partea Regelui Ferdinand, fapt care se materializează atât în dotare cat și în efective. Unitățile de vânători se mențin la efective de regiment complet.
În anul 1930, Regimentul 2 Vânători Garda „Regina Elisabeta” primește denumirea de Regimentul 1 de Garda No.2 „Regina Elisabeta”.
La rândul său, Regele Carol al II-lea înțelege importanța existenței armei vânători și motivele pentru care au fost percepuți drept o elită. Prin urmare, o mare parte din fondurile de înzestrare la insistentele lui se duc în direcția acestor unități. Astfel, din acea perioadă începe să se discute despre primele unități de infanterie motorizată din România.
După intrarea României în al II-lea Război Mondial, Regimentul 1 Vânători No 2 de Gardă participă în cadrul Diviziei de Gardă la sângeroasele operațiuni pentru recuperarea teritoriilor pierdute în urma ultimatumului sovietic. Inițial unitatea este dislocată în jurul noii frontiere de pe Prut mai apoi devine vârf de lance la trecerea Prutului.
„Regimentul 1 Vânători Gardă a reușit ca, în cooperare cu Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, să cucerească toate cazematele inamice și, printr-un atac năpraznic, să rupă frontul inamic și să cucerească dealul fără nume de la vest de CANIA, deschizând în acest mod drumul și succesul celorlalte unități ale Diviziei de Gardă pentru realizarea capului de pod de la FĂLCIU” General de divizie(r), Prof. Universitar, Veteran de război, Constantin Ispas
Avansează alături de Divizia 1 Garda până la Odessa și capturează orașul. Unitatea intră prima în Odessa alături de Brigada 3 Mixta Fortificații. Pentru fapte de arme excepționale, drapelul unității este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a alături de Regimentul 2 Vânători de Gardă. Spre sfârșitul anului 1941, Divizia de Garda și implicit Regimentul 1 Vânători se întoarce în țară și participa la parada din 8 noiembrie 1941.
Între 1942 și 1943 este dislocată în zona Dobrogei. Anul 1944 aduce remobilizarea Regimentului în cadrul Diviziei de Gardă pe frontul moldovenesc. Ca urmare a unui atac deosebit de virulent din partea unor forțe sovietice net superioare, întreagă divizie se retrage spre Piatra Neamț, însă este prinsă într-o încercuire și o parte dezarmată. Anumite subunități au reușit să scape din încercuire retrăgându-se spre București cu pierderi enorme.
În 1945 Regimentul 1, mai bine spus ce a mai rămas din el alături de Divizia 1 Grada este remobilizat și trimis pe frontul de Vest fără a lua parte la lupte și asigura misiuni de pază în spatele linie frontului.
Sub ocupantul sovietic nu avea ce căuta elita infanteriei, și cu siguranță nu avea ce căuta cea mai veche unitate de gardă a armatei române cu o istorie impresionantă, deservind pe toți Regii României, legătura dintre unitate și monarhi fiind una intru totul specială. Prin urmare, arma vânători este desființată în anul 1948, unitățile devenind simple unități de infanterie fără chip și istorie. Cu precădere ofițerii armei vânători nu sunt menținuți în continuare în structurile active, toți fiind trecuți din oficiu în rezervă sub pretextul excesului de cadre ca urmare a mobilizării din cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv pur și simplu dați afară. Desigur discutăm de cei neîncarcerați și exterminați la închisorile Sighet și Aiud.
Rămășițele acestor eroi, aduse la suprafață cu ajutorul detectoriștilor de metale
Faptul că garda de elită a Reginei Elisabeta a luptat și pe meleaguri vasluiene a fost confirmat zilele trecute, când Andrei Anton și Vlad, doi tineri pasionați de istorie, au reușit să scoată la suprafață mai multe monograme aparținând soldaților care făceau parte din Batalionul 2 Vânători “Regina Elisabeta”. În urma săpăturilor, care s-au făcut în pădurile din jurul Hușului, au mai fost descoperiți și câțiva eghileți, dar și trese de alamă, de pe uniformele celor care formau corpul militar.
