Pentru necunoscători, Adrian Solomon și-a făcut intrarea pe scena politică din postura de lipitor de afișe, în solda fostului candidat și apoi primar Constantin Constantinescu. Nu era un lipitor de afișe oarecare, ci șeful lipitorilor de afișe, adică cel mai bun. Meseria asta nu mai are aceeași valoare ca în trecut pentru că a fost înlocuită de postacii de serviciu, dar acum 20 de ani era la mare căutare. În plus, recompensa era babană dacă te nimereai să lipești afișele pentru câștigător. Din munca asta cinstită, Solomon s-a ales cu postul de viceprimar al Bârladului. A urmat o muncă titanică de afirmare, nu prin acte administrative, ci prin scandaluri pentru că astea se “vând” cel mai bine. Culmea e că șeful lui de atunci, primarul Constantinescu, aprecia enorm acest circ politic și se bucura de acestea precum un copil. Problema lui și, în același timp, atuul lui Solomon era că acesta nu prea avea imaginație, adică era la stadiul în care atunci când a vrut să-l impresioneze pe fostul președinte PSD, Ioan Manole, s-a aplecat în fața lui și i-a spus : “mă fac preș, calcă pe mine, dar pune-mă candidat la primărie”. Pare a legendă urbană, dar e repetată de așa multe surse încât pare a avea legături cu realitatea. Am amintit de acest incident picant pentru o mai bună înțelegere a debutului colorat al lui Adrian Solomon în lumea bună sub aripa unui circar de provincie. Și apoi a urmat circul propriu-zis cu numere de senzație: scandalul cu fanfara plătită pentru maruși funerare în “cinstea” premierului de atunci, amenințarea cu moartea a altui premier (soarta lui Aldo Moro), bătaia soldată cu un pumn în nas în altercația cu șoferul primarului de la Perieni sau scandalul cu polițiștii și inspectorii din clubul de manele. Sunt doar câteva realizări de mandatul de viceprimar, completate ulterior cu scandalurile din primul mandat de deputat. Nu le mai amintim pentru că deja tind să devină plictisitoare, toate aceste aventuri de oaie neagră a familiei pesediste vasluiene. Partea cu adevărat interesantă este că Solomon nu a fost doar copilul de circ al lui Constantinescu, ci a urcat ierarhic și a devenit, ulterior, băiatul de cabinet intim al lui Dumitru Buzatu, adică cel care râdea cel mai sincer la glumele de intelectual ratat ale lui Buzatu. Asta e varianta locală pentru că, dacă ar fi să-l întrebați pe Solomon, acesta v-ar spune că și-a căpătat funcția de președinte pentru munca și seriozitatea sa din mandatele de parlamentar și, mai ales, prin îndatoririle duse la îndeplinire potrivit funcției de președinte a Comisiei de muncă și alte chestii sociale. La un moment dat, apărea chiar pe lista extinsă a PSD pentru propunerea de ministru al Muncii, doar că CV-ul său plin de giumbușlucuri prea piperate l-a scos automat din cărți. Niciun șef pesedist cu ștaif n-ar fi vrut să citească a doua zi în presă, iată cine e noul ministru al Muncii, partenerul de cafteală a șaormarului și al șoferului de la primărie. De aceea, Solomon nu va fi niciodată mai mult decât președintele PSD Vaslui și e sigur că și el s-a resemnat cu acest blocaj la sursă a carierei sale politice. Paradoxul e că toate acele scene burlești care l-au avantajat în carieră, l-au ajuns din urmă și l-au plafonat, obligându-l acum să pozeze în postura de om serios, stâlp al societății și garant al unei vieți mai bune. A trecut mai bine de un an și coafura de manelist citit încă rezistă. Râdem, glumim, facem bancuri proaste, dar trebuie să recunoaștem că toți foștii dușmani politici ai lui Adrian Solomon sunt sub el…inclusiv primarul Boroș! După o carieră de golan, Solomon începe să se simtă bine în postura de domn!
