Episcopul Husilor a vorbit românilor credinciosi din UK. A abordat si un subiect actual, spunând cã „exercitiul recunostintei este vindecãtor pentru sufletele cuprinse de anxietate”

PELERINAJ EPISCOPAL… La sfârsitul sãptãmânii trecute, pãrintele Ignatie, episcopul Husilor, a fost prezent în Marea Britanie, participând la hramul unui parohii românesti din Leeds. «Duminicã, comunitatea româneascã din Leeds a trãit un moment de profundã încãrcãturã spiritualã cu prilejul hramului Parohiei „Sfântul Macarie cel Mare”, un reper esential de coeziune, identitate si sprijin pentru românii din regiune. Evenimentul a fost onorat de prezenta Preasfintitului Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a cãrui participare la Sfânta Liturghie a adus binecuvântare, emotie si un puternic sentiment de comuniune în rândul credinciosilor. Consulul General al României la Manchester, Nicoleta Teodorovici, a fost alãturi de comunitatea româneascã din Leeds, reafirmând atentia constantã si deschiderea Consulatului fatã de românii din Yorkshire, precum si aprecierea deosebitã pentru rolul activ si dedicat al Bisericii românesti din Leeds în pãstrarea valorilor, a limbii si a solidaritãtii comunitare. Multumiri pãrintelui Ciprian Petru Nedelcu pentru invitatie si pentru frumoasa activitate. La eveniment au participat, de asemenea, oficialitãti britanice, între care dl. Mark Sewards, membru al Parlamentului britanic, si dna Kate Haigh, consilier local în Leeds, subliniind buna colaborare si respectul reciproc dintre comunitatea româneascã si autoritãtile locale. Momentul a întãrit legãturile dintre institutii, Bisericã si comunitate, în spiritul unitãtii si al respectului reciproc», a transmis Parohia Ortodoxã din Leeds.

În cuvântul adresat celor prezenti, Ierarhul Husilor a amintit de credinta celor 10 oameni bolnavi de leprã care, încã înainte de a se vindeca, au ascultat întocmai cuvântul Domnului Hristos. Acest fragmentul evanghelic ne vorbeste despre vindecarea pe care a sãvârsit-o Domnul Hristos cu zece leprosi. «Acesti zece leprosi s-au apropiat de Iisus cu sperantã, cu foarte multã încredere, cã El este singurul care poate sã-i vindece, sã-i despovãreze de aceastã suferintã a unei boli care, practic, le mãcina trupul si, evident, sufletul. Știm cu totii cã atunci când se instaleazã o suferintã în corpul nostru, inevitabil suferã si sufletul, suferã si cele dinlãuntrul nostru, întreaga noastrã fiintã. În mod firesc, când constatãm cã suntem bolnavi, dorim cu foarte multã fervoare vindecarea. Suntem în stare sã cãutãm medicii cei mai buni, cei care, în virtutea experientei acumulate, ne pot prescrie tratamentul adecvat pentru vindecarea bolii. Acesti zece leprosi au auzit în mod sigur de Hristos, Doctorul prin excelentã, si s-au apropiat de El, implorându-L: „Fie-ti milã de noi! Vindecã-ne de aceastã boalã care ne rãvãseste trupul!”. Știti, probabil, din anumite lecturi, cã lepra este cea care distruge extremitãtile corpului. Cel care este atins de aceastã boalã, se desfigureazã si este o suferintã extraordinar de dus pe corp, o durere imensã care se instaleazã în si pe corpul omului. Hristos, în mod  aparent, le dã un sfat care nu ar avea o foarte mare legãturã cu solicitarea pe care au fãcut-o acesti zece leprosi. Le spune: „Duceti-vã si arãtati-vã preotilor cã voi v-ati curãtit!”. În Cartea Leviticului, în capitolele XIII si XIV, sunt niste îndemnuri pentru cei care se vindecã de leprã. Ei trebuiau sã se arate preotilor ca în felul acesta se constata vindecarea si reintroducerea lor în societate. Leprosii erau marginalizati, într-o comunitate departe de cei care sunt sãnãtosi, tocmai pentru a nu se contamina. Și momentul în care cineva, prin minune, se vindeca, era necesar sã meargã în fata preotului care constata cã poate reintra în societate. Acest lucru înseamnã „Duceti-vã si arãtati-vã preotilor!”.  Dacã noi am fi fost în locul acestor zece leprosi, probabil, fiind dominati un pic de un parcurs logic al unei solicitãri pe care o dorim cu orice pret sã ni se împlineascã, am fi spus lui Iisus: „Doamne, dar eu ti-am cerut vindecare; eu nu sunt vindecat. Cum pot sã mã duc în fata preotilor cu lepra pe mine de vreme ce eu nu sunt curãtat de boala aceasta? Prin urmare, sfatul pe care mi-l dai este un pic impropriu. Nu am cum sã mã duc dacã nu sunt vindecat.” Paradoxal – spun paradoxal în raport cu logica noastrã – cei zece leprosi s-au dus cu încredere extraordinarã în fata lui Iisus. Nu au avut nevoie sã facã un anumit parcurs logic al solicitãrii lor. Ei credeau, pur si simplu, cã Hristos îi poate vindeca, cã poate sã le împlineascã aceastã doleantã extraordinar de mare. Și, în felul acesta, în timp ce ei mergeau si împlineau sfatul lui Iisus, se vindecau de boala aceasta, încât atunci când au ajuns în fata preotilor, s-a constatat faptul cã nu mai erau bolnavi si cã puteau fi reintegrati în societate », a cuvântat pãrintele episcop Ignatie.

Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit si de boala vremurilor moderne si a arãtat cã exercitiul recunostintei este vindecãtor pentru sufletele cuprinse de anxietate

«Sã reflectãm foarte mult la momentele în care suntem recunoscãtori si la cele în care ne dovedim a fi ingrati. În psihologia modernã sau în vindecarea sufletului cuprins de deprimare, tristete, se recomandã ca pe parcursul a unui numãr de zile, 10, 20 de zile, fiecare persoanã sã încerce sã punã pe hârtie cinci motive pentru care el este recunoscãtor. Si practicarea recunostintei este cea care vindecã sufletul omului de anxietate si de depresie. Sunt foarte multi oameni care au practicat acest exercitiu al recunostintei si au simtit o îmbunãtãtire a stãrii lor emotionale, sufletesti. Au constatat cã, de multe ori, motivele cele mai nesemnificative pentru recunostintã au devenit atât de importante pentru ei. Cîti dintre noi constientizãm, acum în bisericã – dupã ce vã spun, constientizãm – faptul cã putem respira, cã nu ne sufocãm? E un motiv de recunostintã. Faptul cã putem percepe ceea ce este în jurul nostru, sã auzim, sã vedem, sã avem mobilitate? Cîti dintre noi ne-am gândit ca în fiecare dimineatã sau pe parcursul unei zile sau la sfârsitul unei zile sã zicem: „Doamne, Îti multumesc cã am atâtea motive sã-ti fiu recunoscãtor”? Inclusiv cei ce suferã de anumite infirmitãti au motive sã fie recunoscãtori. Și dacã suntem atenti, identificãm aceste motive de a fi recunoscãtori. Dacã vom trece indiferenti prin viatã, cu neglijentã, nu se va prinde nimic de noi si nu vom reusi sã sesizãm esenta vietii. Observati cum noi, cei ce trãim în secolul XXI, suntem îndemnati, pentru a ne vindeca sufletul, sã practicãm recunostinta. Or, acest lucru îl gãsim în textul evanghelic de astãzi, Hristos asta ne spune: „Practicã recunostinta. Pune-o în aplicare ca sã fii un suflet sãnãtos, plin de noblete si plin de aristocratie spiritualã.” Asa îmi doresc sã fim, cu totii, aristocrati ai spiritului, oameni plini de noblete si sã manifestãm recunostintã ori de câte ori beneficiem de un bine imens, pe care nu-l meritãm. Cine poate spune cã meritã binele? Nimeni, dacã este un om cinstit fatã de propria constiintã», a mai spus episcopul.