DE NERECUNOSCUT… FC Vaslui a fãcut cel mai prost meci din acest sezon si a dat din nou cu piciorul sansei de a se apropia la cinci puncte de prima pozitie. Fotbalistii lui Augusto Inacio s-au întrecut în penibil, desi începuserã promitãtor partida. Acum, sansele la titlu sunt din ce în ce mai reduse si toate sperantele se pun într-o calificare, extrem de greu de obtinut, în Cupa României.
Meciul de sâmbãtã de la Sibiu ne-a adus aminte de toate suferintele din acest sezon. Cotati cu prima sansã în meciul cu Vointa, ca într-un duel dintre David si Goliat, „galben-verzii” au fost palizi, timorati, lipsiti de valoare si orice fel de viziune. Nu se stie dacã absenta lui Sânmãrtean a cântãrit decisiv, dar este sigur faptul cã la capitolul creatie am fost „morti”. Uitându-te la ce se petrecea pe teren prin fata ochilor ti se derulau imagini din meciurile cu Petrolul Ploiesti(0-0, tur), Ceahlãul(1-2, tur) sau cu Brasov(0-1, în urmã cu trei etape). Mai mult, reusita semnatã de Lukanovic i-a fãcut pe multi sã se gândeascã la cea mai mare rusine trãitã pe prima scenã a fotbalului românesc. Din multe puncte de vedere, scenariul de sâmbãtã a semãnat izbitor cu cel din urmã cu trei sezoane, atunci când Vasluiul era umilit de Gloria Buzãu.
Din înaltul tribunei, Viorel Hizo zâmbea sarcastic si îi arunca priviri lipsite de compasiune lui Augusto Inacio. Lângã el, Lucian Sânmãrtean completa un tablou bizar, mijlocasul afisând chiar si la 3-0 pentru gazde un surâs larg. „Galben-verzii” si-au fãcut-o cu mâna lor fix înainte de meciul care acum chiar a devenit al sezonului. Sansele la titlu sunt minime, nu matematic cât ca si joc, iar Cupa rãmâne un obiectiv de care se agatã acum toate sperantele.
