PACIENTUL RECUNOSCÃTOR Vestea cã medicul Aurel Zabolotnîi si-a dat demisia, dupã ce doi tineri au decedat în urma anesteziilor, a picat ca un trãsnet peste Ioan Ichim, un fost pacient, care este convins de nevinovãtia omului care l-a salvat de la moarte sigurã si pe care îl numeste si astãzi „tãticule”. „Doctorul Zabolotnîi a fost la datorie zi si noapte atunci când a fost chemat pentru a salva vieti omenesti. Nu este numai un anestezist care a fãcut sute de mii de anestezii, este si doctorul care m-a salvat”, declarã acesta.
Ioan Ichim a fost diagnosticat în anul 2006 cu cirozã hepaticã si psihozã hepaticã. Acesta sustine cã toti specialistii care l-au tratat înaintea medicului Aurel Zabolotnîi i-au spus cã nu mai are nicio sansã. Pe parcursul anului 2006 bãrbatul a fost internat de nenumãrate ori, la a doua externare, în luna aprilie, medicul care îl îngrijea anuntându-i sotia cã trebuie sã se pregãteascã de înmormântare pentru cã va deceda în scurt timp. „La aflarea acestei vesti m-am hotãrât sã-mi caut sicriu, si pentru cã printre altele mã ocupam si cu vânzarea de sicrie mi-am ales unul cu patru mânere, confortabil, si i-am spus familiei <<În acesta sã mã îngropati>>”, a declarat Ioan Ichim. Acesta a fost reinternat în luna mai la Reanimare si, sustine el, Dumnezeu i l-a trimis pe medicul Aurel Zabolotnîi care l-a îngrijit exemplar si care, dupã ce i-a vãzut rezultatele analizelor, i-a spus sotiei „Doamnã, are 56 de ani, este tânãr, promit sã îl salvez”. Bãrbatul sustine cã s-a apropiat foarte mult de medic, si cã nu poate uita vorbele bune pe care acesta i le adresa. „Când se prezenta la vizita de dimineatã mã întreba <<Iepuras, cum te simti?>> . Eu spuneam <<Domnule doctor, vã rog frumos sã-mi scrieti pe foaie ce tratamente, perfuzii, medicamente, raze, trebuie sã-mi facã azi asistentele pentru a putea verifica dacã le aplicã>>, iar el îmi spunea <<Gata, iepuras!>>”, povesteste fostul pacient.
Plânge pentru salvatorul lui
Bãrbatul, desi vrea sã parã puternic, nu îsi poate stãpâni lacrimile care îl nãpãdesc atunci când vorbeste despre respectul si admiratia pe care le poartã omului care i-a redat viata atunci când nimeni nu îi mai dãdea sanse. „Doctorul Zabolotnîi a fost la datorie zi si noapte atunci când a fost chemat pentru a salva vieti omenesti. Nu este numai un anestezist care a fãcut sute de mii de anestezii, este si doctorul care m-a salvat. De când am aflat de drama prin care trece, plâng continuu. Am stat internat în spital aproape 50 de zile si am avut ocazia sã vãd multe: bolnavi tipând, strigând disperati dupã ajutor. Toti doctorii din sectiile SJU care nu mai puteau face fatã unor pacienti îi trimiteau la Reanimare. Multi dintre ei au fost salvati de mâna medicului Aurel Zabolotnîi si îi rog pe aceastã cale sã îi multumeascã si sã îl sustinã astfel încât sã treacã peste aceste momente dificile. Atât timp cât a fost sef de sectie au fost o ordine si o curãtenie exemplarã în toate saloanele. Din toatã inima si sufletul declar cã este un om exemplar, a fost un bun medic de la prima repartitie dupã ce a terminat studiile. A promovat datoritã muncii depuse si s-a sacrificat pentru a ajunge acolo unde este acum. L-am sunat, nu rãspunde, este condamnat la chin psihic. Acum, la bãtrânete, dupã 40 de ani de medicinã, este pãcat sã fie pus la zid, nevinovat fiind. Eu am pierdut dupã demisia lui un specialist cãruia îi spuneam „tãticule”. Datoritã lui trãiesc acum si sper sã mai trãiesc încã 20 de ani asa cum mi-a prezis, deci sã ajung la vârsta de 83 de ani. Dupã ce m-a externat a avut în continuare grijã de mine. Am mers din trei în trei luni la control la dumnealui. Este salvatorul vietii mele. Am îndrumat si alti pacienti cãtre el si acestia au fost la fel de multumiti”, declarã acesta.
Îl cautã disperat pe medic
Dupã ce a aflat din presã despre necazul doctorului Aurel Zabolotnîi, Ioan Ichim l-a sunat continuu si a mers chiar acasã la medic pentru a-i oferi sprijinul si a-l încuraja. Pentru cã acesta nu i-a rãspuns, fostul pacient a dorit sã îi transmitã un mesaj prin intermediul ziarului: „Tãticule, fii tare, ai stãpânire de sine, ai muncit o viatã, esti un om mare, nu te putem compara cu oricine. Dacã te cheamã înapoi la datorie, nu te mai întoarce, pentru cã ai fost judecat prea aspru”.
