DOLIU De ieri, presa din Moldova este mai sãracã. Directorul cotidianului „Lumina“ s-a stins. A fost un ziarist de calibru, cum putini sunt în presa româneascã. Florin Zamfirescu va rãmâne pentru toti cei care l-au cunoscut si cãrora le-a predat din mers tainele presei de calitate: un prieten apropiat, un om cald, generos, un spirit viu, cu un simt al realitãtii deosebit. Pe 14 aprilie ar fi împlinit 48 de ani…
Sefu’, cum îi spuneau colegii din presa ieseanã, era atipic pentru jurnalismul care se practicã acum, în România. Avea „nas“ pentru tinerii care promiteau în presã, simtea instantaneu o informatie care era cu adevãrat stire, stia întodeauna care e unghiul corect de abordare a unui subiect. Ultimul proiect editorial la care a lucrat, „Ziarul Lumina“, a devenit, de-a lungul celor cinci ani de existentã, nu numai un ziar unic ca perspectivã si abordare în media româneascã, ci si o adevãratã scoalã de jurnalism. Cei care l-au cunoscut nu vorbeau de el ca despre un sef, în sensul strict al cuvântului, ci ca pe un fel de frate mai mare. Colegii de la ziarul Lumina, din Iasi, povestesc despre personalitatea celui dispãrut: “Avea har si avea inspiratie, avea talent si avea fler, era ironic si era bun, era modest si era discret. A fost, întotdeauna, un om activ, implicat în proiecte noi, îndrãznete, cu propuneri care stiau sã prindã viatã. Era neobosit în redactie, indiferent de orã sau de zi, respirând odatã cu fiecare articol machetat. Si încã ceva: Sefu’ punea întotdeauna titlurile cele mai reusite“.
O viatã închinatã libertãtii de expresie
Povestea acestui nume marcant din presa Moldovei, si numai, este uimitoare. Directorul editorial Florin Zamfirescu a fost unul dintre jurnalistii care au pus bazele presei moderne iesene si nationale de dupã 1989. Si-a început cariera în 1982, în vremea studentiei, ca secretar general de redactie, la revista „Opinia studenteascã“, o publicatie culturalã extrem de vie pentru acea perioadã.
Din 1991, timp de 9 ani a fost gazetar la „Monitorul“, primul ziar puternic al Iasului de atunci, fiind unul dintre fondatorii acestuia. A initiat si participat activ la dezvoltarea retelei de ziare „Monitorul“, în Moldova, Ardeal si Bucuresti, retea care numãra, în anul 1999, nu mai putin de 20 de cotidiene locale, dintre care unul în limba maghiarã. A sustinut, în paralel, dezvoltarea retelei de statii Radio Nord-Est si a Centrului tipografic „Multiprint“, gratie cãruia la Iasi s-a tipãrit primul ziar full policrom din România. A urmãrit îndeaproape profesionalizarea departamentelor de productie si tehnoredactare din ziarele retelei, „Monitorul“ fiind primul ziar din tarã care a computerizat operatiunile respective. S-a îngrijit, în calitate de director editorial al retelei de ziare, de instruirea a numerosi reporteri si redactori. A structurat redactiile locale si, într-un climat profesional foarte confuz, a introdus reguli de functionare pe departamente si sectii cu competente clar definite. Pe parcursul a zece ani, cât a functionat reteaua „Monitorul“, piata presei locale din România s-a schimbat profund, o însemnatã parte din merit revenindu-i din plin. Dupã destrãmarea retelei a înfiintat mai multe ziare: „Obiectiv“, „Foaia Ieseanului“, „Lumea Ieseanului“, fiecare dintre acestea surprinzând piata cu idei ingenioase dintr-o paletã largã de competente, de la editorial la distributie. De asemenea, la fiecare dintre aceste ziare, a creat adevãrate scoli de gazetãrie. La începutul anului 2005, a fãcut parte din grupul de laici care i-a propus Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, proiectul primului cotidian crestin din România, „Lumina“. Din 7 februarie 2005, de la prima aparitie a acestui ziar, în calitate de director editorial a promovat si încurajat un gen de presã inedit în peisajul media românesc, abordând subiectele sociale din perspectivã crestinã. Tot cu girul sãu, din 14 octombrie 2005 a apãrut pe piatã si primul sãptãmânal de spiritualitate si atitudine crestinã, „Lumina de Duminicã“. Un alt proiect al sãu, realizat cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a fost achizitionarea unei „rotative“ si înfiintarea Tipografiei „Albina“ a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.
PF Daniel, cu gândul la marele dispãrut
Ieri, în cadrul sedintei Permanentei Consiliului National Bisericesc s-a tinut un moment de reculegere în memoria directorului editorial al ziarului „Lumina“ si s-a cântat „Vesnica pomenire“! PF Pãrinte Patriarh Daniel a evocat personalitatea lui Florin Zamfirescu, precizând ca acesta a adaptat mesajul teologic la discursul jurnalistic si cã a propus mereu teme si directii valoroase. Fostii colegi, prieteni apropiati si colaboratori îi aduc în aceste zile un ultim omagiu. Cu sigurantã, în presa româneascã locul sãu va rãmâne neocupat. Prof. univ. dr. Daniel Condurache, unul dintre cei mai apropiati prieteni, fost coleg la „Monitorul“, a declarat: “Odatã cu Florin Zamfirescu, dispare unul dintre pãrintii fondatori ai presei studentesti si ai presei postdecembriste din România. Înzestrat cu un exceptional talent publicistic, si-a ales, parcã deliberat, zona de penumbrã a celor care nasc publicatii si le diriguiesc cu discretie si fermitate. «Opinia studenteascã», «Monitorul» (mai apoi «Ziarul de Iasi») si ultima sa ctitorie, cotidianul «Ziarul Lumina“, poartã pecetea unuia dintre cei mai calificati profesionisti din presa româneascã. Mentor discret si model, într-o lume care nu pare dispusã sã-si aseze valorile veritabile la locul lor, Florin Zamfirescu îmi dãdea certitudinea cã nu e totul pierdut în huietul consumerismului dimprejur. Plecarea sa neasteptatã îmi readuce disperarea. În fiecare luni seara, la ultimul etaj al Casei Studentilor, locul începuturilor noastre comune, îl voi astepta cu o cafea aburindã…“ Toni Hritac, redactor-sef al „Ziarului de Iasi“, unul dintre colegii de început si un bun prieten spune: „Plecarea lui Florin mã întristeazã, pentru cã odatã cu el pleacã o lume întreagã, în care am crescut si m-am format ca jurnalist. Este lumea jurnalistului total, care stãpâneste tehnica lui Gutenberg, verbul lui Brunea Fox si inteligenta lui Bill Gates. Florin a debordat de creativitate, atât în preajma linotipului, cât si în fata calculatorului. A trãit condensat experienta de câteva secole a presei scrise. A reusit sã fie, în acelasi timp, pragmatic si ludic, vãzând în presã atât banalul mijloc de comunicare, cât si un miracol. În spatele fiecãrui ziar pe care l-a fãcut pãrea sã ascundã o întreagã alchimie. Era, de fapt, mult suflet si multã sperantã. Plecarea lui Florin mã mai întristeazã pentru cã o asociez cu erodarea presei scrise. Cât timp oameni ca el fac ziare, mai e o sperantã pentru aceastã meserie. Dar când ei pleacã, vãd, de fapt, o reverentã de final de spectacol pe care gazetarii cu stilou si agendã o fac propriilor cititori si timpului“. Gheorghe Nichita, primarul municipiului Iasi este de pãrere cã: „Stiam în ultimele zile cã este foarte bolnav, îmi pare nespus de rãu, plânge sufletul în mine de aceastã moarte prematurã. Era un om cu care în ultima perioadã aveam foarte multe discutii, despre foarte multe lucruri. Avea un bagaj de cunostinte extraordinar, aveai cu cine sã stai de vorbã, sã împãrtãsesti idei. Este o pierdere pentru noi, este o pierdere pentru mine si mi-a fost un colaborator foarte apropiat în ultimii ani. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!“. Dumnezeu sã te ierte, Florine!
(Text realizat cu ajutorul colegilor de la cotidianul „Lumina“)
