spot_imgspot_img
15.6 C
Vaslui
28-mart.-2024

Abandonare extremă: 47 de prunci plâng după mama în spital

- Advertisement -

Abandonare extremă: mame care şi-au părăsit copiii la Pediatrie. Unii stau acolo de aproape doi ani. Se agaţă de zăbrelele patului şi scâncesc: „Unde-i mama?”

Într-un spital nu e nici măcar ca la Casa de Copii. Sunt saloane, nu camere de joacă, iar asistentele și infirmierele nu pot fi mame adoptive

Ca nişte lumânărele pâlpâie în pătuţ, îşi găsesc echilibrul ţinându-se de zăbrele şi se feresc de lumina venită prin fereastră. 20 de copii caută spre uşa salonului, aşteptând întruna pe mama sau pe tata. Până şi pruncul de o lună îşi încreţeşte fruntea când îl atinge doctoriţa. „Nu-i tata. Tata tău nu-i”, aud în spate cuvintele asistentei care ţine în braţe un băieţel. „Uite ce frumoşi sunt. De ce nu vin să-i ia acasă?”, e întrebarea pe care şi-o pune pentru a mia oară. Aceştia sunt copiii abandonaţi ai Iaşiului, bebeluşii „uitaţi” de părinţi în spitale.

Sănătoşi, dar părăsiţi

Anual, lotul de bebeluşi abandonaţi se înnoieşte. Din ianuarie, încă 12 au fost uitaţi de părinţi prin saloanele Spitalului de Copii din Iaşi. În total, 47 de suflete se află sub îngijire în cele două secţii externe spitalului, cea de Recuperare şi cea de Pediatrie Cronici. Dacă pentru 27 dintre prunci, familia dă măcar un telefon să afle cum le merge, pentru restul de 20 mamele au dispărut fără urmă în lumea largă. Ei sunt copiii însănătoşiţi în saloane, dar uitaţi prin spitale de rudele prea sărace şi iresponsabile.

„Cum poţi să te plimbi liniştit pe stradă când ştii că pruncul tău este la spital”, se întreabă Elena Hanganu, medic chirurg pediatru. Toţi copiii de acolo sunt sau au fost la un moment dat în tratament. Chiar dacă s-au recuperat, pe jumătate dintre ei nu-i mai ia nimeni acasă. În cazul celorlalţi, aflaţi sub tratament, părinţii rar mai dau câte un telefon. „Spitalul a devenit supraîncărcat. Costurile suplimentare încarcă bugetul instituţiei şi al comunităţii. Îngrijirea unui copil costă mai mult într-un salon decât în familie”, afirmă medicul.

Lege proastă: i-ar lua bunicile, dar n-au voie

La Secţia de Recuperare se află 21 de bebeluşi cu malformaţii sau probleme de greutate, aduşi direct din Maternitate. Pentru şapte dintre ei, care ar putea fi externaţi, şefa Secţiei face lobby la părinţi: „De ăştia şapte nu mă întreabă nimeni”, spune medicul Laura Florescu. „Au venit, au născut şi duse au fost. Copiii au rămas la noi”. Doctoriţa Florescu devine portavocea întregului personal medical de la Pediatrie care abia aşteaptă noua lege, să îi pedepsească pe părinţii care îşi abandonează copiii. „Sperăm să fie o lege datorită căreia toate formele de adopţie sau de încredinţare a copilului să se facă mai uşor”. În prezent, spitalul nu poate încredinţa copilul bunicii fără un document întocmit la tribunal, iar dacă mama a plecat în străinătate dosarul se împotmoleşte şi copilul rămâne prin secţiile spitalului.

“Ţine-l până la Crăciun”

În satele de pe colinele Iaşilor, tinerii părinţi s-au obişnuit cu ideea că statul le poate creşte copilul gratis până la vârsta de un an. Iniţial, copiii ajung în Triaj trecând printr-o fază acută de boală, sau cu diverse afecţiuni gastrice din cauză că mama a greşit alimentaţia. La ţară, mai nou, femeile nu prea au lactaţie, iar apa pentru spălat e insuficientă şi deseori murdară, infestată cu nitraţi. După tratamentul de la Spitalul „Sfânta Maria”, părinţii îşi văd de drum, în vreme ce pruncii lor ajung în secţiile de recuperare, unde ar trebui să rămână maxim două săptămâni. Dar părinţii ridică pretenţii: „Ţine-mi-l până la Crăciun, până de Paşti, încă şase luni, să se facă vară”. E tocmeală, ca la piaţă.  „Legea e proastă, complică foarte mult procesul de adopţie, chiar şi în situaţii extreme, cum sunt acestea din spital. Unele bunici vor să-şi ia nepoţii acasă, dar nu găsim mamele să-şi de acordul.”

LAURA FLORESCU, medic la Spitalul de Copii Iaşi

7 copii din totalul de 47 sunt sănătoşi tun. Stau în spital de luni de zile doar pentru că nu are cine să-i ia acasă

47 de copii între o lună şi 2 ani au fost părăsiţi de părinţi în spital. Pentru pruncii abandonaţi, această viaţă e mai rea ca închisoarea

Cel mai mic copil abandonat: are 1.800 g la o lună

În România, statisticile oficiale indică între 40.000 şi 70.000 de copii abandonaţi, cărora li se adaugă alţi 300.000 care au fost lăsaţi singuri prin plecarea a peste trei milioane de persoane în străinătate. Jumătate dintre copii au vârste cuprinse între doi şi şase ani, iar 4% au mai puţin de un an. 16% dintre ei nu şi-au mai văzut părinţii de un an, în timp ce 3% nu i-au mai văzut de cel puţin patru ani, mai precizează autorii iniţiativei legislative. La Iaşi, din cei 47 de copii aflaţi în cele două secţii ale Spitalului de Copii, cel mai mic are o lună şi 1.800 de grame, cel mai mare un an şi jumătate. Unora dintre ei nici dinții nu le-au ieșit. Să stai închis într-un pat e cel mai cumplit mod de a-ți începe viața

Ei nu există: n-au nici măcar certificat de naştere

În spital sunt copii care au împlinit un an de viaţă şi încă nu au certificat de naştere din cauză că mama nu a mai venit să-i vadă. O fetiţă din Voineşti, născută acum 10 luni, a cărei mamă era în închisoare, iar tatăl şi-a dat acordul să fie plasată la asistentul maternal, stă de la naştere în secţia condusă de medicul Rodica Mihailide. „Mama a ieşit din închisoare şi a plecat în străinătate”, spune şefa secţiei. Iar Direcţia de Protecţie a Copilului a oprit demersul de încredinţare şi dosarul fetiţei s-a împotmolit. „Fără semnătura mamei, copilul nu mai poate fi dat unui asistent maternal, deşi e sănătos tun. Are anemie, cu indulgenţă”, completează dr. Rodica Mihailide.

Nucleul familial s-a rupt

În cei 34 de ani de experienţă, medicul Mihailide nu a mai văzut atâta lipsă de bunăvoinţă. Părinţii ştiu că pot veni după un an de zile şi statul le dă odrasla care a crescut, a învăţat să mănânce. „Un copil era privit altfel, cu mai multă responsabilitate. înainte intervenea bunica, străbunica, familia lărgită, se ajutau reciproc. Acest nucleu familial a fost rupt şi sunt revoltată pe oamenii care pleacă în străinătate şi uită de copiii lor”, afirmă şefa Secţiei de Pediatrie Cronici.

Proiect: părinţii să facă închisoare

Săptămâna trecută, Senatul României a adoptat în mod tacit o lege care prevede pedepsirea părinţilor care îşi abandonează copiii cu pedepse de până la 10 ani de închisoare. Potrivit iniţiativei legislative, abandonul reprezintă părăsirea copilului de către părinte, dezinteresându-se de acesta, mai mult de trei luni. Iniţiatorii au mai propus ca părinţii care îşi abandonează copiii să îşi piardă drepturile şi obligaţiile părinteşti pe toată durata măsurii de plasament dispusă de comisia pentru protecţia copilului. Parlamentarii care au propus acest act normativ au precizat că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii abandonaţi.

Sistemul birocratic e sufocant

Asistenţii maternali din sate joacă un rol important pentru că pe baza informaţiilor completate de ei, medicii pot înţelege imediat condiţia mamei şi lua decizii mai rapid. Acum două săptămâni, reprezentanţi de la Direcţia de Protecţia Copilului i-au spus medicului Mihailide că şi ei întâmpină mari dificultăţi. De exemplu, nu găsesc mama la adresa declarată, ci locuieşte în altă parte. Şi astfel începe un lung film de urmărire a mamei, cu apeluri la Poliţie, la asistentul social din comună. Uneori familia cedează presiunilor şi îşi ia copilul acasă, dar revine la spital cu micuţul îmbolnăvit de altă afecţiune.

Dr. Laura Florescu se plânge de personalul îngrozitor de puţin: „O asistentă şi o infirmieră pe tură la 21 de copii”. Când e perioadă de concediu rămân o asistentă şi două infirmiere pe toată clădirea, la aproape 50 de copii. Medicii sunt revoltaţi pe părinţii tineri, lipsiţi de educaţie şi umanitate. „Ar trebui găsite metode să îi tragă de mână. Altfel, îi condamnă pe copii să fie privaţi de mamă, de tată. De-ar trece legea asta odată”, spune dr. Rodica Mihailide. În judeţul Iaşi, responsabilitatea socială şi umană e absentă din relaţia părinţilor săraci cu copiii lor bolnavi temporar.

Medicii de la Pediatrie vorbesc de „instinctul pierdut” al anumitor părinţi, mai ales pe fondul sărăciei şi al înstrăinării de ţară. „Nu-i tata, nu-i tata”, spun asistentele micuților, care se uită după fotoreporter, așteptând să-i ia acasă

www.evz.ro

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.