 copy.jpg "a")
SFÂRSIT Pe 9 decembrie a încetat din viatã, în capitala Italiei, unul dintre jurnalistii si scriitorii bârlãdeni – Ghighi Neamtu. Fost jurnalist la “Monitorul de Vaslui” înainte de scindarea din 2001, Ghighi Neamtu a plecat în UE, initial la Strasbourg, apoi în Italia, stabilindu-se, în cele din urmã, la Roma. A scris, din 2002, pânã acum, pentru românii de peste hotare, la ziarul “Actualitatea Româneascã”, publicatie ce se adresa diasporei din Italia, mai ales. La 65 de ani, jurnalistul Ghighi Neamtu a decedat subit, în somn, în urma unui infarct miocardic. Motto-ul preferat la lui Ghighi, scris pe prima paginã a uneia din agendele sale de lucru, a fost: “Viata: Sã nu ne întristãm pentru cã am pierdut-o, ci sã multumim pentru cã am avut-o.” – Sfântul Augustin.
Scriitorul si jurnalistul Gheorghe Neamtu a încetat din viatã marti, 9 decembrie 2014, la vârsta de 65 de ani. Despre Ghighi Neamtu am scris în 2011, când am relatat cum trei bârlãdeni au ajuns la ziarul diasporei din Italia, la Roma, unde scriu la ziarul “Actualitatea Româneascã”. “ La ziarul “Actualitatea Româneascã”, pe care românii din Italia îl asteaptã cu nerãbdare de douã ori pe lunã, lucreazã si trei bârlãdeni, care, prin munca lor, fac cinste urbei natale si tãrii. Alina Harja, Marius Lupu si Ghighi Neamtu, sunt originari din Bârlad si au plecat în tãri strãine sã munceascã, ajungând sã facã ceea ce le place: jurnalism. Ghighi, la 62 de ani, este ziarist, epigramist, caricaturist, rebusist – omul “tutto fare” (bun la toate) al redactiei de la Roma. De altfel, ziarul “Actualitatea Româneascã” editat la Bucuresti, aduce românilor plecati în Austria, Germania, Franta, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie si Irlanda, Italia, Israel, Grecia, Cipru si Norvegia utimele stiri din tarã de care tuturor le este dor si pe care nu o pot uita. “Dintre toti românii de care m-am împiedicat prin lume, cei mai isteti, mai cu picioarele pe pãmânt, mai respectati de cei din jur si mai educati erau bârlãdenii. În afarã de mine!” spunea în 2011, mucalit, decanul de vârstã al jurnalistilor români de la Roma, Ghighi Neamtu. Jurnalistul bârlãdean va fi înmormântat la Roma, de cãtre prietenii si colegii de redactie, deoarece nu mai are pe nimeni în tarã. “Iubea mult Italia si Roma, asa cã îl vom tine aici, îi vom asigura o înmormântare crestineascã si nu-l vom uita niciodatã”, scriu colegii de redactie din Roma.
Marius Lupu: “Despre Ghighi Neamtu”
Gheorghe (Ghighi) Neamtu a vãzut lumina zilei pe 23 aprilie 1949 la Puiesti, în judetul Vaslui. Studiile si lansarea în activitate au loc la Bârlad, unde – ca instructor artistic al trupelor de umor – scrie, regizeazã si joacã în programe satirice; în paralel este redactor la ziarele locale “Rulmentul” si “Monitorul de Vaslui”. Pe parcursul vieţii în tarã, ca profesionist, a fost apreciat cu premii la prestigioase festivaluri (Umor la Gura Humorului, Constantin Tãnase, s.a.). Pe lângã sutele de scheciuri, cuplete, scenete, epigrame, pamflete, articole de presã, eseuri si aforisme, Ghighi Puiesteanu (pseudonim artistic) a fost un pasionat ale enigmisticii, compunând un numãr considerabil de rebusuri si integrame. Opera sa mai cuprinde un volum de versuri (“Revelatii BIBLIOgrafice”, depus la editura Opera Magna din Iasi) si un roman fantastic (“Carul de foc al lui Zarathustra”) în lucru. În primãvara anului 2012, se descria pe sine astfel: “62 de ani: deci iesit (nu prea de mult) din adolescentã, scriitor de lozinci, umorist (textier, regizor si actor diletant), poet, rebusist, vagabond, boem, grãdinar, artist de stradã, caricaturist, <<tutto fare>> (adicã bun la toate si la nimic), ziarist. (…) Am plecat din România (ultima datã) în august 1999 cu destinatia Strasbourg; dar am ajuns în Italia, dupã o cãlãtorie de douã sãptãmâni pe bicicletã, din Plauen (Germania de Est) pânã la Roma. <<Jurnalul de bord>> al acestei aventuri se aflã în sertar. Din mai 2001 pânã în octombrie 2002 am locuit în Franta (Strasbourg si Paris).” Din 2002 locuieste la Roma si scrie pentru ziarul “Actualitatea Româneascã”.
Vremea Nouã: “Ghighi Neamtu – Jurnalist fãrã frontiere”
Cel mai usor îmi este sã scriu despre Ghighi Neamtu (Puiesteanu – numele de jurnalist), de care multi bârlãdeni îsi amintesc din primele aparitii ale singurului cotidian local pânã prin anul 1999 – 2000, la care a scris o perioadã. Pe numele sãu real Gheorghe Neamtu, acesta avea 65 de ani si se considera abia iesit din „adolescentã”. Se descria pe sine, în 2011, într-un interviu acordat cotidianului nostru cam asa: „Scriitor de lozinci, umorist, textier, regizor si actor diletant”, poet, rebusist, vagabond, boem, grãdinar, artist de stradã, caricaturist <<tutto fare>> (adicã bun la toate si la nimic>>, ziarist”. Ghighi Neamtu are o poveste interesantã, pentru cã a plecat în „lume” în august 1999, când era jurnalist la „Monitorul de Vaslui”. A colindat Europa pe bicicletã, pe jos, prin masini si trenuri, intentionând sã realizeze un jurnal al acestor frumoase cãlãtorii, dar deocamdatã acesta a rãmas … în sertar. Din 2002 locuia la Roma si în prezent scria pentru „Actualitatea Româneascã” – Italia. „Fac jurnalism pentru cã este singura modalitate deocamdatã de a face cunoscute si altora gândurile, pãrerile, opiniile mele, lateral de noi, românii, si de ceea ce ne stã împrejur, fãrã luptã. Dintre toti românii de care m-am împiedicat prin lume, cei mai isteti, mai cu picioarele pe pãmânt, mai respectati de cei din jur si mai educati erau bârlãdenii. În afarã de mine! Un exemplu: Cele trei ziare în limba românã, care circulã la nivel national în Italia si cel de al patrulea «Magazinul Românesc» – în proiect, sunt conduse de bârlãdeni! Mie cel mai dor îmi este de borsul ãla fãcut de o bunã prietenã din Bârlad. În rest, eu am reusit sã fac în mare ceea ce îmi propusesem la plecare: baie! Fac parte dintr-un neam drept, vertical, care nu se apleacã niciodatã: neamul lombosciaticilor!” a încheiat, mucalit, Ghighi Neamtu, interviul din martie 2011 acordat cotidianului “Vremea Nouã” din Vaslui, pe care mi-a mãrturisit cã îl citeau toti cei din redactia de la Roma, zilnic! Meseria de jurnalist este grea, iar fãcutã departe de pãmântul natal si tara pe care o reprezinti si o ai în suflet, este si mai grea. Dumnezeru sã te ierte, Ghighi! Drum bun spre stele!
