Jică Aionoaie
–Imaginea cu presedintii Macron si Nicusor Dan, de la primirea acestora de cãtre regele Danemarciei, a suscitat multe opinii pro si contra în România – se spune cã o fotografie, o imagine face cât o 1000 de cuvinte –
Desigur, nu este o noutate cã liderii români au o apetentã cronicã spre slugãrnicie si, asta nu de azi de ieri, ci tocmai din epoca medievalã, când unii boieri doritori de putere mergeau în sir indian cu plocon la Înaltã Poartã sã o mituiascã pentru a primi firman de domnitor. Evident, dupã ce ajungeau pe scaunul domnesc puneau noi biruri ca sã-si scoatã cheltuiala. Si fiindcã vremurile erau schimbãtoare, si fiindcã alti si alti pretendenti mergeau cu jalba în protap pe acelasi drum, plusând mita/oferta pentru un nou firman, cel ce ajungea la domnie se strãduia din toti rãrunchii sã grãbeascã recuperarea bacsisului, nu de alta, dar sã nu-l prindã falit un nou eveniment de schimbare a domniei.
Si cum lãcomia era în toi la Înalta Poartã, si cum pânã la sultan mai erau alti si alti pezevenghi ce aveau pretentii la punguta cu galbeni, si cum cu cât se roteau mai des domnii, cu atât mai mult crestea tezaurul sultanului, schimbarea cât mai deasã a domnitorilor era o afacere profitabilã pentru semiluna otomanã. Putini dintre domnitorii români au reusit sã se mentinã în scaunul domnesc mai mult de cîtiva ani. Printre cei mai vrednici, mai diplomati si, evident, mai buni comandati de osti au fost Mircea cel Bãtrân, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Petru Rares, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu… Apoi, a fost o perioadã tristã din istoria noastrã, între anii 1711-1821, asa cunoscuta perioadã fanariotã, când domnitorii se succedau la domnie chiar si la mai putin de un an. De la ei ne-a rãmas sintagma ,,dupã noi potopul”, adicã interesul suprem era înavutirea personalã si nu prosperitatea tãrii. Acest obicei, într-o formã sau alta, s-a transmis pânã în zilele noastre, iar actuala clasa politicã si l-a însusit întocmai, ba l-a si perfectionat(actualizat la noile realitãti!). Astãzi, prin principiul ,,reprezentativitãtii” s-a preluat acest prost obicei de a nu osteni pentru binele si prosperitatea poporului, ci pentru a se îmbogãti ei si camarilele care roiesc în jurul lor. Deviza lor a fost, este si probabil va fi ca pe timpul mandatului de reprezentativitate sã se îmbogãteascã cât mai mult, cã doar de asta au investit sume considerabile în campania electoralã, cã doar de asta s-au slefuit sistemele politice. Si apoi, dacã declarã buget de campanie mic sau zero, vine Curtea Constitutionalã(un fel de superputere în statul român) si alte institutii ale statului si le bat obrazul: cum e posibil sã nu-si facã publicitate pe bani multi, cum sã nu contribuie si ei la bunãstarea celor care s-a specializat în manipulare opiniei publice pe bani frumosi( în special a unor canale de televiziune, case de sondaj a opiniei publice ori analisti de toate felurile?!) Doar nu veti fi crezând cã toti cei care, searã de searã, intrã în casele noastre si apar pe sticla televizorului si mestecã vorbe la comandã vin doar de amorul artei sau doar de dragul de a ne informa corect?! Asa ceva nu se poate, stimabile cetãtean, nu este în matricea niciunui sistem politic! Apoi, ai nostri lideri politici de astãzi(cu mici exceptii) au preluat nu numai lozinca ,,dupã noi potopul” ci si metoda de a merge slugarnic si a se închina la noile porti, evident pentru un plus de imagine, adicã ne spun ei: ,,vezi amãrãstene, eu am binecuvântare de la mai marii zilei mondiale sau sunt prieten la cataramã cu ei si, de aceea, mi se cuvine functia de presedinte, prim-ministru sau de ministru…”! Sau, ce credeai cã dacã vechile imperii occidentale sau de la rãsãrit nu mai sunt în forma de altã datã, chiar au dispãrut definitiv de pe tabla de sah a prezentului?! Nu, nici vorbã, s-au branduit; si chiar dacã pretind cã sunt democratii consolidate, nãravul hegemonic nu a pierit, ci a fost preluat si oarecum slefuit de alte ,,porti,,, cum ar fi cea de la Bruxelles, de la Tel Aviv, Washington, D.C. de unde se strecoarã lumina puterii pânã în cãtunul nostru în care mai toate scolile se închid fiindcã nu mai sunt elevi. Desigur, mai sunt si alte ,,porti” mai mici, cum ar fi cea de la Paris, Berlin, Viena sau Londra care tânjind la ce au fost odatã, încã au pretentii la fel de mari… Iar când îi vezi pe liderii nostri cum dau din coate, cum se gudurã si se lingusesc doar pentru o pozã cu împãratul zilei, îti vine sã te întrebi: oare, chiar nu au pic de demnitate sau de rusine?! Imaginea în care presedintele Nicusor Dan apare în duet cu Presedintele Frantei pe covorul rosu de la evenimentul de primire a liderilor europeni de cãtre regele Danemarciei a fost decriptatã în fel si fel – cele mai multe comentarii sunt negative, ca de la vasal la stãpân. Râd curcile de ei, râd si-i desconsiderã chiar cei cãrora le pupã ghiulul de la mâna Puterii. Sã nu aibã ei cunostintã cã primirea unui serviciu gratuit(chiar si o vorbã bunã sau înghesuirea într-o pozã) este mai pãguboasã decât atunci când ai plãti pentru un serviciu?! Sau unii lideri, dacã nu ating maximul ridicolului si al penibilului, nu se pot considera oameni politici?! Acum, cã ai nostri lideri se complac în postura de pres pentru pantofii hegemonilor, e treaba lor, dar de ce prin atitudinea lor slugarnicã jignesc poporul român? Chiar cred ei, lingusitorii, cã dacã hegemonii zilei le pun mâna pe cap, se aliniazã planetele si primesc în campaniile electorale undã verde ca românii sã le acordul votul spre presedintie sau mai stiu eu ce functii publice viseazã, ori ajunsi presedinte, prim-ministru sau mai stiu eu ce functii au, le sporeste aura politicã, ori sunt primiti cu drepturi egale la masa unde se iau deciziile lumii si creste produsul intern brut al tãrii si încrederea românilor în ei?! Miram-as! Din câte cunosc, românilor le repugnã astfel de indivizi, iar starea natiunii este deplorabilã. Dacã vreti sã nu vã faceti de râs, le spune cetãteanul de pe zebrã, atunci pregãtiti-vã serios pentru functiile publice spre care tânjiti încã din juniorat, dar înainte de toate vedeti dacã sunteti potriviti pentru functiile la care visati sau spre care vã împing partidele politice, nu de alta, riscati sã fiti loviti de sindromul lui Machiavelli(vã cade cãciula pe ochi, nu vedeti bine, nici nu auziti bine si nici nu vã gãsiti comenzile potrivite); învãtati cum sã mergeti pe covorul rosu ori când salutati garda de onoare si drapelele unor tãri; învãtati regulile elementare de bunã purtare si conduitã diplomaticã; învãtati chiar arta oratoriei; învãtati cã mimica si postura corpului spun ceva despre voi, vã caracterizeazã; fiti constienti cã omul de stat nu se reprezintã doar pe el, ci pe cei care l-au ales; apoi, învãtati si de la alti presedinti, dar mai ales de la regi si împãrati, ce înseamnã sã fii sef de stat(pregãtirea fiilor de regi si împãrati începe încã din copilãrie si întotdeauna va avea si componentã militarã), deci învãtati sã nu vã faceti de râs tara pe care o reprezentati – dar cel mai mult învãtai cum sã deveniti oameni de stat sã si sã fiti de folos cetãtenilor si tãrii voastre. Apoi, om fi noi sãracii Uniunii Europene, poate si naivi câteodatã, ne-or fi fost furate si o mare parte din avutia nationalã prin cel mai mare jaf din istorie(mai nou, fiindcã am avut/avem la conducerea ministerului culturii niste adormiti/te ni s-a furat si o parte din tezaurul dacic/25 ianuarie 2025!), dar nimeni nu ne poate lua demnitatea(ea doar se poate pierde de cãtre noi si liderii politici, iar odatã pierdutã, e greu sã o mai recîstigi!). Asa cã voi, lideri politici, nu vã mai închinati la noile porti, nu vã mai ploconiti si nu mai percutati ca robotii la sugestiile lor, nu le mai dati rapoarte justificative a neputintei si fãrãdelegilor voastre(cine se scuzã, de fapt se acuzã). Iar dacã tot vreti sã vã închinati, închinati-vã la icoanele din bisericile noastre, închinati-vã poporului român si, mai ales, gânditi-vã ce mostenire lãsati viitoarelor generatii(cinci ministri din actualul guvern nici nu stiu/nu au voit sã facã cruce – vezi ceremonia de învestiturã a actualului guvern). De asemenea, ar fi bine sã aveti si un pic de mândrie(comparati istoria României cu cea al ,,noilor porti”?!)!…Apoi, prost obicei s-a întelenit în clasa politic actualã: nici una, nici douã, cum vreo institutie româneascã nu le cântã în strunã sau chiar le dã cu balanta în cap, cum hop, dau fuga sã se plângã pe unde pot, adicã la seniorii Europei, purtãtori de ghiul. Când îi vezi pe unii politicieni cum se înghesuie în poza cu noi cu liderii importanti ai lumii occidentale, îti creeazã un disconfort stomacal si-ti vine sã te ascunzi, numai sã nu-i mai vezi. Oare chiar asa de nevolnici sunt liderii nostri politici de se înjosesc în asa hal?! Sã nu fie ei convinsi cã mai marilor zilei de astãzi, la fel ca si cei de ieri, le pasã de noi doar cât sã-si satisfacã interesele lor economice sau strategice(interesul poartã fesul)? Descifrati sloganul ,,America first/America în primul rând) „, poate vã inspirã. Dacã vor sã se lumineze sã facã un pustiu de bine si sã identifice pe cei care au fãcut cel mai mare jaf din istoria noastrã nationalã(în valoare de peste 1 trilion de euro!), sã studieze si istoria fostelor imperii si atunci poate vor întelege ce-i mânia pe hegemonii democrati de astãzi! Toate imperiile de ieri sau de astãzi au fost/sunt niste criminali statali care ar trebui condamnate pentru genocid, toti au furat de la cei mai slabi, invocând pretexte diferite(vezi si cele 12 incursiuni al trupelor rusesti în România). Nici un imperiu/mare putere nu face acte de caritate, ci îsi urmãreste doar interesul, doar profitul…! Noi avem doar iluzia cã suntem parteneri cu drepturi egale într-o aliantã politico-economicã(UE) sau politico-militarã(NATO) ori parteneriat strategic cu SUA si Franta(vezi câte miliarde de euro pleacã spre aceste state numai pentru achizitionare de armament si tehnicã si nu te mira de ce marile corporatii din industria militarã din aceste tãri ,,îndrãgesc” si sustin complicitar rãzboiul. În realitate suntem stat semi-colonie, cucerit nu prin forta armelor, ci prin mijloace mult mai rafinate, de tip politic, economic si financiar. Poate ne explicã politicienii nostri cum, dupã 35 de ani de democratie postdecembristã România a ajuns sã aibã o datorie de peste 205 de miliarde de euro/57,2% din PIB, în iunie 2025, la care lunar plãtim numai dobânzi de peste 10 miliarde de euro si ne împrumutãm lunar cu câteva zeci de miliarde de euro ca sã supravietuim?! Poate ne explicã cum am ajuns si cine se fac vinovati si de criza bugetarã(iunie 2025). Asa cã mai încet pachetele de austeritate, cu împrumuturile si închinarea pe la diferite porti, mai multã demnitate si preocupare pe productia de bunuri si servicii proprii, pe protejarea resurselor naturale, nu de alta dar riscãm sã nu mai avem ce lãsa mostenire generatiilor viitoare. Iar voi lideri politici, dacã vreti sã rãmâneti în cãrtile de istorie fiti oameni de stat, nu numai politici. Sã sperãm cã si dihonia ce s-a infiltrat în societatea româneascã se va mai potoli, iar Puterea si Opozitia îsi vor da mâna si vor trece România dincolo de puntea suspinelor provocate de criza bugetarã. Asa sã fie!
