FINAL DE SÃRBÃTORI…. Ajunul Bobotezei este consideratã prima zi de post negru din an, în care nu se mãnâncã si nu se bea nimic, fiind urmatã de Boboteazã si de ziua Sfântului Ioan, care încheie ciclul sãrbãtorilor de iarnã. Boboteaza, serbatã în 6 ianuarie, este consideratã si ziua nasterii spirituale a Mântuitorului Iisus Hristos.
În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mãnâncã si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii învatã cã în Ajunul Bobotezei se ajuneazã total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemâncate. În Tipicul Sfântului Sava se spune cã, dacã Ajunul cade duminica sau sâmbãta, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pãstrat din perioada secolelor IV-VI, când catehumenii se pregãteau prin post si rugãciune timp de 40 de zile, sã primeascã botezul în seara acestei zile. Dupã ce primeau botezul, puteau sã participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sã se împãrtãseascã. Astãzi, crestinii postesc în aceastã zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintitã – Agheasma Mare. Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, în Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfintite, cum ar fi de pildã, la binecuvântarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfântului si Marelui Mir.
Traditii si obiceiuri
Traditia spune cã în Ajunul Bobotezei oamenii pregãtesc o masã asemãnãtoare cu masa din Ajunul Crãciunului. Pe masa din „camera de curat” se asterne o fatã de masã, aleasã special pentru acest moment, sub fata de masã se pune fân sau otava, iar pe fiecare colt se pune cate un bulgãre de sare. Deasupra se aseazã douãsprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere si amestecat cu nucã pisatã -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „gãluste” ) umplute cu crupe, bors de „burechiuse” sau „urechiusele babei” – bors de fasole albã în care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite în forma de urechiuse -, bors de peste, peste prãjit, „vãrzare” – plãcinte de post umplute cu tocãtura de varzã acrã -, plãcinte cu mac etc. Pânã la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat dupã sfintirea mesei, parte din bucate sunt adãugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasilã”.
Superstitii de Ajunul Bobotezei
Ajunul Bobotezei în calendarul popular precede sãrbãtoarea propriu zisã, a Bobotezei, si este chiar mai importantã decât sãrbãtoarea în sine. Acest lucru e posibil datoritã numãrului mare de practici magico-rituale, cât si prin intensitatea sacralitãtii ce se pogoarã asupra ei. Ajunul Bobotezei se serbeazã prin post, deoarece se spune cã cine va posti în ajun de Boboteazã va avea noroc tot anul. Se mai spune, din bãtrâni, cã în aceastã noapte ouãle de corb crapã din cauza gerului si, astfel, ies puii, care vor încerca sã zboare. În noaptea de Boboteazã se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplineste dorintele. Tot în ajun de Boboteazã, fetele mari pot sã-si afle ursitul. Ele vor trebui sã fure sau sã cearã de la preot un fir de busuioc sfintit pentru a-l pune noaptea sub pernã. Se spune cã peste noapte vor visa chipul celui sortit. Tot pentru a-l vedea în vis pe cel sortit, fetele mari trebuie sã-si punã pe degetul inelar un fir de mãtase rosie si un firicel de busuioc. În vremurile mai îndepãrtate, fetele tinere si femeile necãsãtorite puneau busuioc la streasina casei, iar dacã a doua zi îl gãseau plin de chiciurã, însemna cã se vor mãrita cu un bãiat bogat. În ajun de Boboteazã existã si superstitia conform cãreia dacã o femeie se împiedicã si cade pe gheatã , atunci, în viitorul apropiat, va avea loc o cãsãtorie. O altã superstitie ne mai spune cã cine va strãnuta în ziua de ajun de Boboteazã va fi norocos în anul ce urmeazã. Totodatã, în ajunul Bobotezei, existã si o serie de superstitii referitoare la vreme, si anume: Dacã în ajunul Bobotezei e brumã pe pomi, vor fi poame multe; Dacã în ajun de Boboteazã picurã din streasinã atunci va fi o varã ploioasã; Dacã ajunul Bobotezei este unul ploios atunci va fi un an ploios; În directia în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în ageasmã, de acolo vor veni ploile de peste an; Dacã în ajunul Bobotezei, când preotul umblã cu „Iordanul” prin sate, îi va scârtâi zãpada sub picioare, atunci va fi un an bogat si rodnic.
