De când s-a născut, în 1969, Ceauşescu l-a ţinut numai în “Să creşti mare!”. Şi uite, i-a urmat sfatul. Iar acum este om (de afaceri) în toată firea. Marius Daniel Stănciulescu are în spate povara unui număr pe care îl va purta toată viaţa: cetăţeanul cu numărul 20 de milioane al României.
L-am găsit pe domnul „milion” Stănciulescu
Locuieşte lângă Piteşti, într-o casă frumoasă, pe care a amenajat-o singur, „aceasta fiind, după naşterea fiicei mele, a doua mare reuşită din viaţă”, spune cetăţeanul numărul 20 de milioane. Din 2007, de când a renunţat la cariera militară, se ocupă de o firmă de papetărie-librărie şi o firmă de construcţii. Faptul că el a fost “Alesul” i se pare, banal. Dar a păstrat albumul cu fotografii de atunci, revistele vremii care scriau despre el, tăieturi din ziare…”Legenda este că un computer al Institutului Naţional de Statistică m-a ales la întâmplare, dintre alţi o mie de copii născuţi în aceeaşi zi, drept românul cu numărul 20.000.000. Să ştiţi că acest lucru nu mi-a adus niciun avantaj, din contră. Eram tot timpul monitorizat, trebuia să fiu primul şi am mers la şcoală când a fost nevoie de exemplul meu”…
De fapt, “Alesul” nu putea fi…ales aleator. El nu trebuia să aparţină vreunei minorităţi etnice, trebuia să fie neapărat băiat şi să provină dintr-o familie cu origini sănătoase. Marius se trage din satul Surduleşti, comuna Miroşi, şi a văzut lumina zilei la maternitatea spitalului din Costeşti. Ceauşescu l-a ţinut în braţe, ca să fie fotografiat de jurnalişti, şi părinţii lui – tatăl maistru la IPMPB Piteşti, iar mama, cadru didactic, “au primit un CEC în valoare de 10.000 de lei, din care au investit în locuinţă. Şi un cărucior pe care l-au primit de la autoritaţile pe plan local”.
După ce s-a născut copilul cu numărul care pentru Ceauşescu reprezenta o victorie pe plan personal, dictatorul i-a invitat pe soţii Stănciulescu, împreună cu băieţelul la Bucureşti, unde, într-un cadru festiv, a luat copilul în braţe, l-a sărutat pe frunte şi i-a urat sănătate şi fericire, exclamând: „Să trăiască fericit în comunism!”. După ceremonia de la Bucureşti, copilul a fost primit într-un mod special la Piteşti, după cum consemnează ziarul „Secera şi Ciocanul”: „La întoarcerea în Piteşti, la sediul Comitetului judeţean de partid, celui de-al 20.000.000–lea cetăţean al patriei i s-a făcut o primire sărbătorească. Au fost de faţă tovarăşul Gheorghe Năstase, prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid, membrii Comitetului Judeţean de partid, ai Comitetului Executiv al Consiliului Popular Argeş, reprezentanţi ai organelor locale de partid, de stat şi obşteşti. Cu toţii au felicitat tânăra familie şi au urat sănătate şi fericire noului cetăţean al patriei şi al judeţului Argeş. Întâmpinându-i cu pâine şi sare, un grup de pionieri şi tineri U.T.C.-işti au oferit fericitei familii buchete de flori. Este un prilej deosebit pentru noi, argeşenii, să consemnăm că al 20.000.000–lea cetăţean al patriei s-a născut în judeţul nostru. Să-i urăm deci familiei Stănciulescu ani mulţi, fericiţi, mulţi nepoţei, iar micuţului Daniel Marius sănătate şi succes în viaţă”.
Mutare cu repetiţie
Cea mai „gogonată” întâmplare concepută de laboratoarele propagandei comuniste pe care a trăit-o se referă la mutarea familiei în casă nouă, în cartierul Trivale. Cu prilejul împlinirii vârstei de trei ani, „tovarăşii” au hotărât că a venit vremea să se mute în casă nouă. Numai că familia Stanciulescu se mutase deja la bloc, fără sa se afle la „centru”, în urmă cu un an. Ca urmare, au fost nevoiţi să scoată jumătate din mobilă din casă, să o suie în camionul special adus de partid şi să o dea din nou jos, în faţa camerelor de luat vederi de la Telejurnalul de seară.
Ia-ţi costumaş şi şapcă, mâine mergi la şcoală!
De pe coperta revistei Cutezătorii din anul 1975 surâde elevul Stănciulescu, din clasa a-I-a. Soarta de a fi “copil special” l-a trimis la şcoală înainte de termen. “Au sunat de la TVR să ne spună că merg la şcoală! Aşa am aflat că devin elev… la vârsta de 6 ani”, îşi aminteşte Marius Daniel Stănciulescu. În anii care au urmat după ce s-a născut era scos la înaintare de câte ori trecea Ceauşescu prin Argeş. “Îmi dădea o ciocolată, îmi spunea: Să creşti mare…Dacă i-am oferit flori? Bineînţeles. Dar numai de Ziua Recoltei, când venea în Argeş”. La vârsta de 4-5 ani, micul cetăţean cu numărul 20 de milioane i-a „scris” chiar şi o scrisoare lui Ceauşescu! De care, evident, nu îşi mai aminteşte fiindcă şi el a văzut-o numai în ziare. I-o citim noi şi o ascultă amuzat, în primă audiţie. “Vă rog să mă credeţi că nu am citit nici unul din aceste articole. Doar le-am păstrat. Era normal să le păstrez, fac parte din viaţa mea”.
Stănciulescu – elevul „de ieri”, pozând cu mândrie pe coperta celebrei reviste Cutezătorii
Şi pentru televiziunea chineză
Mai avea un frate mai mare, iar după ce s-a născut el, mama lui nu şi-a mai dorit şi alţi copii. “Ceauşescu îi spunea tatei în glumă să aibă cât mai mulţi copii. Tata îi răspundea că mai are până la patru. Mama n-a mai dorit şi alţi copii. Nu voia să fie mamă eroină. Fusese prea mare presiunea cu mine, eram în central atenţiei, nu puteam spune că aveam o existenţă liniştită”. Ceea ce nu s-ar putea spune că nu are acum. Sătul de publicitatea făcută înainte de 1989, Marius Daniel Stănciulescu a decis să nu mai apară în presă. Deşi a mai apărut uneori, “în trecere” şi a fost căutat de-a lungul timpului de televiziuni. Ca un fapt inedit, naşterea copilului cu numărul 20 de milioane Stănciulescu este rememorată în imagini de arhivă, în cadrul documentarului BBC din 2009 “Lost World of Communism”, dar a fost filmat, când era mic, şi pentru televiziunea chineză.
“Cred că o să plec din ţară”
La vârsta de 14 ani, fermecat de prestanţa uniformei, Daniel a ales să facă Liceul Militar din Craiova, apoi a urmat cursurile învăţământului superior şi, până în 2007, a lucrat la Unitatea Militară de Tancuri din Piteşti, având gradul de maior. A părăsit armata pentru a intra în afaceri. Nu are decât o fiică, în vârstă de 19 ani, studentă la Medicină. „Fata doreşte să profeseze medicina în SUA. Dacă se va întâmpla aşa, cu siguranţă că o să o urmăm şi noi, familia. Nu aş putea să mă obişnuiesc cu ideea că ea este mai departe de Viena, şi noi aici…De-a lungul anilor, şi pe mine m-a bătut gândul să plec în străinătate. Poate până la urmă voi ajunge să fac asta…”.
Îl lăsăm pe domnul Stănciulescu, în frumuseţea prea corectă a grădinii sale decorată cu pietre (“pe care le-am adunat de peste tot de pe unde am fost prin lume”), la fel de liniştite ca el şi nu ne putem abţine gândul că destinul lui este un ciudat amestec de grandoare şi banal, aşa cum nu ne putem abţine şi întrebarea dacă va fi să plece, în care ţară din lume va contribui la mărirea numărului de cetăţeni?…
Având în vedere că populaţia României este în continuă scădere, se pare că Marius Daniel Stănciulescu deţine un record greu de atins.
Autor: Roxana Roseti, Vlad Teodorescu
Citiţi mai mult: Al 20.000.000-lea cetăţean al lui Ceauşescu ar emigra în State | VIDEO – Reportaj > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/al-20000000-lea-cetatean-al-lui-ceausescu-1054182.html#ixzz2d3x3Miyw
EVZ.ro