Drumul parcurs cu autocarul între Italia şi România poate deveni un coşmar pentru călători, atunci când firmele de transport nu asigură confortul sau siguranţa pasagerilor. Călătoria este periculoasă şi riscantă când la volan sunt şoferi nepoliticoşi şi grăbiţi, iar autovehiculele sunt neadaptate unui drum lung.
„Şoferii erau adevăraţi dictatori, se comportă ca nişte stăpâni de sclavi”, „de fiecare dată am plătit între 5 şi 10 euro pentru şpagă, la vamă”, sunt doar câteva dintre declaraţiile celor care au parcurs acest drum.
Autocarul este mijlocul de transport preferat de cei care parcurg drumul dintre Italia şi România. Este la îndemână pentru cei care au bagaje multe, nu au aeroportul aproape de casă sau se tem de zborul cu avionul.
Şi costurile sunt mai mici. Preţurile variază între 50 şi 150 de euro pe călătorie, în funcţie de condiţiile pe care le oferă firma de transport sau de distanţa pe care o are de parcurs călătorul. Firmele de transport mari, care au în dotare autocare cu cel puţin 50 de locuri, oferă şi reduceri, preţul unui bilet ajungând la 70 de euro, dus-întors.
„Şoferii se comportau ca stăpânii de sclavi”
Ioana Privantu munceşte în oraşul italian Torino, de mai bine de 15 ani. Drumul până la Craiova l-a făcut de nenumărate ori, cu maşina sau avionul, dar anul acesta a plecat cu un autocar.
„Nu mi-am putut închipui că români de-ai noştri, deşi le-ai plătit cât au cerut, te pot trata ca pe nişte animale. E adevărat că vara e mai aglomerat, mulţi se întorc acasă în vacanţă, dar asta nu înseamnă că politeţea sau bunul simţ trebuie să dispară. Chiar de la plecare, călătorii au început să fie trataţi sub orice critică. Am plătiti 200 de euro dus-întors, mai mult decât practicau alte firme, tocmai pentru că speram să fie mai mult confort şi amabilitate. Ni s-a vorbit urât, am fost înjuraţi şi luaţi peste picior. Pentru o bună bucată de drum autocarul a avut trei persoane cu un copil care au călătorit în picioare”, spune Ioana Privantu.
Românca a mai spus că bagajele pasagerilor care nu au mai avut loc în cală au fost aşezate printre scaune, iar şoferul a cerut o plată suplimentară.
„Opririle au fost foarte rare, iar baia nu putea fi folosită. Un adevărat coşmar mai ales pentru cei cu copii. Dacă cineva solicita o oprire era imediat bruscat şi îndemnat să aibă răbdare. Pe timpul nopţii nu se putea vorbi de somn. Şoferii erau adevăraţi dictatori, se comportau precum nişte stăpâni de sclavi. Nu înţeleg nici până acum de ce nimeni nu s-a revoltat. Ajunşi în România am fost debarcaţi şi mutaţi în microbuze mici care arătau jalnic”.
De la Timişoara şi până la Craiova am călătorit cu un astfel de microbuz care scotea zgomote infiorătoare iar apogeul a fost când şoferul ne-a mărturisit că nu era angajat cu carte de muncă şi era nedormit de o bună bucată de timp, pentru că programul era foarte încărcat şi patronul l-ar fi dat afară dacă nu ţinea pasul. Sper să fie ultimul drum cu astfel de mijloace de transport. Ajunsă înapoi în Italia nu am ştiut cui să mă adresez pentru a reclama. Până la urmă a fost bucuroasă că am ajuns sănătoasă”
Şpagă la punctul de frontieră
Maria Lipan, originară din Brăila, vine de două ori pe an în Italia, în vizită la rude. Când nu are posibilitatea să călătorească cu maşina personală, apelează la diferite firme de transport cu autocarul. Nu doar comportamentul nepoliticos al unor şoferi i se pare anormal, dar şi plata celor 5-10 euro, pentru „şpagă la vameşi”.
„Îmi asum riscul oboselii sau a problemelor pe care le înfrunţi cu autocarul pentru că nu pot călători cu avionul. Mi-e foarte frică, am o stare foarte proastă şi singura dată când am călătorit pe calea aerului am avut un şoc puternic. De aceea vin în Italia cu autocarul, pentru a-mi vizita familia. M-am obişnuit cu mitocănia şoferilor, cu proasta educaţie a călătorilor, dar nu înţeleg de ce nu se renunţă la taxa pentru vameşi.
Aproape de fiecare dată în ultimii şapte ani am plătit între 5 şi 10 euro pentru şpagă la vamă. Ferească Dumnenzeu să pui întrebări sau să refuzi, că rişti să fii linşat de către şoferi sau chiar şi călători. Nu am ştiut niciodată dacă banii ăştia chiar sunt daţi mită la vameşi sau rămân la şoferi. De la 50 de călători se adună o sumă frumuşică. Am tot timpul o bancnotă de 5 euro sau de 10 pentru această taxă, aproape obligatorie”.
Ciorapi şi usturoi, manele şi alcool
Daniel Mititelu, 42 de ani, originar din Focşani este un alt român care ne-a descris călătoria de coşmar cu autocarul. Nu l-au deranjat condiţiile sau atitudinea şoferilor, ci proasta educaţie a călătorilor.
„Am ales să călătoresc cu cea mai mare firmă care face drumul între România şi Italia, tocmai pentru a evita surprizele pe care ţi le dau unii călători nedoriţi şi aici mă refer la cei care au probleme cu documentele sau transportă diferite produse interzise. Am avut parte de momente de adevărată oroare şi asta din cauza acelor călători care dau dovadă de proastă educaţie. Vă puteţi închipui ce înseamnă să ai vecini care îşi dau pantofii jos după 24 de ore de călătorie sau îşi desfac pungile umflate cu chiftele cu usturoi. Poţi avea ghinionul, aşa cum l-am avut eu, să ai şi un grup de scandalagii care, după câteva sticle de bere, încep să se certe sau să aibă discuţii în contradictoriu.
Ce poţi să faci atunci când, în momentul în care vecinii scandalagii se opresc, şoferii pun la difuzoare manele, fără să le oprească ore bune. Când vine seara speri să poţi dormi în linişte şi să prinzi câteva ore de linişte. Atunci însă intervine altceva: autocarul nu se opreşte şi eşti nevoit să foloseşti baia interioară, care e sub orice critică, pentru că nimeni nu se îngrijeşte s-o cureţe sau s-o folosească civilizat. E imposibil să nu existe copii mici care în acele condiţii să nu plângă ore în şir”.
Mulţi dintre cei care călătoresc cu autocarul povestesc despre episoadele cu „alba-neagra”. Veronica Şteoleacă, rezidentă la Jesi – Ancona ne-a povestit un astfel de episod: „Sunt peste tot cei care te îmbie cu alba-neagra. Eu am văzut cum, în faţa mea, unei fete i-au fost furaţi banii, în jur de 2.500 de euro, după ce fusese îmbiată să joace. Îi sfătuiesc pe toţi cei care circulă cu autocarul să evite şi să se apropie de asemenea indivizi puşi pe furat”, a mai spus Veronica Şteoleacă.
evz.ro
