SACRIFICIU!… A mers aproape 10 kilometri pe jos, sprijinit într-o cârjã, hotãrât sã nu rateze sansa de a vota si el presedintele, în rând cu întreaga tarã! Refuzat la o sectie de vot din satul Gura Vãii, pe un motiv cã „are domiciliul în altã localitate“, ieri, un bãtrânel de 66 de ani a pornit singur la drum, peste câmp, pentru a ajunge în cãtunul unde figureazã în acte cu domiciliu stabil.
UN EXEMPLU DE ALEGATOR! Grigore Arhire, de 66 de ani, din comuna Stãnilesti meritã cu prisosintã sã fie considerat unul dintre cei mai constiinciosi vasluieni, ce ne-a oferit ieri tuturor o lectie de simt civic! Bãtrânul, spijinit într-o cârjã, n-a ezitat sã meargã pe jos în jur de 10 kilometri pentru a ajunge la sectia de votare din satul Voloseni, ca sã îsi exprime optiunea electoralã. Omul locuieste acum la fiica sa, în Gura Vãii, si, desi a vrut sã voteze aici, i s-a refuzat acest drept. „A fost îndrumat la Stãnilesti, unde se afla o sectie specialã, pentru acei aflati în zonã, dar care nu au aici domiciliu stabil. Sau la Voloseni, de unde este de loc“, au comunicat, sec, membrii comisiei. Bãtrânul a ales sã meargã la el în sat, dacã tot trebuie sã porneascã la drum. „Dacã nu m-au lãsat sã votez, cu toate cã sunt din aceeasi comunã cu mine si mã cunosc de când e lumea, eu atunci am spus cã mai bine mã întorc în sat la mine sã votez. Acum stau la fatã la ginere, la Gura Vãii, dar buletinul tot pe Voloseni este“, a explicat bãtrânul.
Filosofia unui fost miner!
GÂNDURI Bãtrânul spune cã de dintotdeuna a votat, fie cã a fost comunism sau democratie. Ratiunea pentru care trateazã cu atâta seriozitate orice scrutin, mai cu seamã cel pentru presedinte sau primar, este aceea ca „votul lui conteazã“. „Eu am pe cineva cu care am votat acum. Un candidat în care cred eu. Dar nu vreau sã spun cine e. Unii pot prinde ciudã. Apoi eu m-am gândit cã omul acela, ca sã câstige, sã poatã face ceva în tarã, are nevoie de voturi. Eu nu pot sã îi dau decât un singur vot. Atât pot eu. Dar pentru atâta, trebuie sã mã duc la votare, nu?! . Acum dacã nu mi-au dat voie la Gura Vãii, nu era bine sã mã întoc acasã. Am plecat la Voloseni. Ginerele m-a rugat sã stau acasã, cã sunt bãtrân, dar eu i-am spus sã mã lase sã votez“, spune, îndârjit, alegãtorul. Fost miner în minele de fier ale Ghelarilor, Vasile Arhire spune cã a deprins din acele vremuri ce însemnã „rãspunderea“. „Am lucrat în mina de fier, nu era usor. Acolo aveai rãspundere. Acolo nu te jucai. De acolo stiu eu cã o îndatorire trebuie sã o duci la capãt, orice ar fi. Altfel, nu se stie…“.
