Actorul Alexandru Papadopol, unul dintre mentorii adolescenţilor dintr-o trupă de teatru participantă la ediţia din acest an a Festivalului Ideo Ideis, îşi aminteşte şi de planurile lui din anii ’90, când a dat de patru ori admitere la Teatru şi când visa, la fel ca mulţi din generaţia lui, să se mute în străinătate.
Alexandru Papadopol (45 de ani) e unul dintre actorii români care au avut un parcurs profesional aparte. Întrebat de părinţi în adolescenţă ce vrea să facă cu viaţa lui, le-a răspuns că dă admitere la Facultatea de Drept, după care a zbughit-o pe uşă, să se vadă cu prietenii. Chiar a ajuns student la Drept, însă, tot la 18 ani, a ajuns şi la Teatrul Studenţesc „Podul“ din Bucureşti, unde s-au format o mulţime de alţi actori. Aşa că, la jumătatea anilor ’90, a dat prima dată admitere la Academia de Teatru şi Film, astăzi UNATC, şi a picat. A mai încercat, de trei ori, mai precis, până a intrat la clasa lui Dem Rădulescu. Vara asta, pe 8 şi 9 august, Papadopol a fost la Buzău, unde a primit un altfel de rol: cel de mentor al unui grup de elevi de la Colegiul „B.P. Hasdeu“, din trupa de teatru „3,14“, coordonată de profesorul Dănuţ Solcan. Ideo Ideis a selectat opt trupe de liceeni din ţară, la care a trimis caravanele festivalului de educaţie alternativă prin arte, pentru că, în contextul pandemiei, nu-i mai pot aduce pe toţi adolescenţii în Alexandria, centrul evenimentului. Papadopol, împreună cu actorul Gabi Costin şi coregrafa Vava Ştefănescu, i-a îndrumat, aşadar, pe tinerii artişti din Buzău. „Weekend Adevărul“: Ai lucrat pentru a doua oară cu adolescenţi la Festivalul Ideo Ideis. Cum te-ai pregătit pentru întâlnirea de la Buzău? Ce curiozităţi au avut elevii în ce priveşte actoria? Alexandru Papadopol: Nu cred că au fost necesare pregătiri speciale. Am încercat să mă adaptez în funcţie de exerciţiile specifice pe care le-au propus trainerii şi m-am străduit să fiu cât mai concentrat pe scopurile trupei şi ale individualităţilor care o formează. E clar că dinamica unei trupe depinde mult şi de cel care a condus-o iniţial şi nu e bine să schimbi obiceiuri formate, ci doar să încerci să ajustezi şi să îmbunătăţeşti ce se poate, învăţând la rândul tău. Curiozităţile sunt variate şi, normal, legitime la vârsta lor. Am fost nedumerit după ce am aflat că mulţi dintre ei nu prea se gândeau să dea la actorie, dar priveau teatrul ca pe ceva foarte, foarte serios. Am discutat mult. Cred că ei reprezintă o generaţie care va şti ce înseamnă argumentul şi dezinvoltura. Sper să se aleagă şi actori din rândurile lor. Sunt foarte talentaţi! Cum i-ai ajutat şi încurajat pe liceenii pentru care ai fost mentor până acum?
Citeste mai mult: adev.ro/qf3mdd
