„Să ne arunce nişte piatră, să avem măcar drum”, spun oamenii din satul Mățara, comuna Colți, unde și câinii sunt în pragul șomajului tehnic, că nu prea au la cine să latre.
Dacă ar fi o pagină de carte, Măţara ar avea multe cuvinte lipsă. Pentru desluşire, ar fi nevoie de un interpret, de cineva ca Sandu, 65 de ani, care a copilărit aici.
Omul din cătunul Mățara, comuna Colţi, judeţul Buzău, are în cap harta cu textul original, cu toate numele din spaţiul gol. „Aici, a fost o casă”, arată el spre o poieniţă, în care ochiul liber şi străin nu identifică decât muşuroaie acoperite cu iarbă şi meri bătrâni. „Aici a fost o altă casă, aici ne jucam, pe aici ne duceam la şcoală, aici păşteau vacile”. În anii 60, când Sandu era copil, 40 de elevi din Măţara se duceau spre şcoala din Muscel, 2 kilometri peste deal, sau spre gimnaziile din Colţi şi Sibiciu de Jos, la peste 5 kilometri. Unde n-ajunge GPS-ul Satul nu apare pe hărţi sau pe indicatoare. Nehoiu e cea mai cunoscută localitate cu rezonanță. Găseşti Mățara întrebând oamenii, din aproape în aproape. „Ajungeţi la Colţi şi întrebaţi”, la Colţi, afli că trebuie să mergi până la Aluniş şi să întrebi.
Citeşte întreaga ştire: Am întâlnit și români fără grija facturilor la electricitate. Viața în 2021, într-un cătun fără curent electric din Munții Buzăului
