Amintirile unei campioane

Gimnasticã

REMEMORARE… Campioana olimpicã si mondialã la gimnasticã, bârlãdeanca Andreea Rãducan a povestit cum a ajuns sã se apuce de gimnasticã. Aceasta a fost dusã de pãrinti la gimnasticã, la Clubul Sportiv Scolar Bârlad.

“Când am început sã practic gimnastica, în 1987, la vârsta de 4 ani, accesul la informatii nu era ca astãzi. Tatãl meu, care era pasionat de sport si care a jucat fotbal, a considerat cã un mod frumos de a ne educa este prin sport. Asa cã, în micutul oras Bârlad, acolo unde m-am nãscut si unnde am si început sã practic gimnastica, s-a gândit tata cam ce oportunitãti as avea, fãrã sã stie, probabil, nici el prea multe despre Jocurile Olimpice, însã am început jucându-mã si, ulterior, cu acest vis pe care mi-am dorit sã îl împlinesc, de a participa la Olimpiadã.”, a spus Andreea Rãducan în cadrul unei emisiune la DCNews TV. Andreea a vorbit si despre anul 2000, unul foarte important în cariera sa, care i-a adus o mare bucurie. “Am început sportul cu informatii despre Nadia din cartea scrisã de Ioan Chirilã, din care tata îmi citea când eram copil si cred cã acesta a fost un fel de ghid spre a afla si a descoperi ce înseamnã gimnastica. Apoi am început sã urmãresc competitiile sportivelor care participau la Jocurile Olimpice si îmi aduc aminte de 1992, Barcelona, cu Lavinia Milosevici care obtinea nota de 10. Atunci, deja eram la o vârstã la care puteam sã înteleg mult mai bine lucrurile. Apoi, Atlanta – 1996. Mã gândeam: “Oare ce au aceste fete în plus decât am eu, pânã la urmã? Si eu sunt o sportivã muncitoare, antrenorii spun cã am si eu ceva talent. Poate voi reusi si eu sã ajung o campioanã. Si iatã cã anul 2000 a fost pentru mine unul extrem de important, care mi-a adus bucuria asta de a avea sansa sã particip la jocurile olimpice. O medalie cu cele cinci jocuri olimpice pe ea valoreazã mai mult decât orice.”, a mai povestit Andreea Rãducan.