Armata Română – Stâlp al Neamului și Păstrătoare a Demnității Naționale

ONOARE ȘI PATRIE… Pe 25 octombrie este Ziua Armatei Române, momentul în care toți românii cinstesc jertfa ostașilor care au luptat cu prețul vieții pentru reîntregirea țării. Colonelul în retragere Constantin Carabină a scris cu emoție un mesaj pentru acest eveniment, în care a vorbit, din postura ostașului întotdeauna gata să își apre țara, despre importanța acestei sărbători. „Fără jertfa, disciplina și credința ostașului român, istoria țării ar fi fost, poate, mai scurtă și mai săracă în momente de glorie”, spune colonelul în retragere, Constantin Carabină, în mesajul său intitulat „Armata Română – Stâlp al Neamului și Păstrătoare a Demnității Naționale”.

„În istoria fiecărui popor există momente care transcend trecerea timpului, devenind repere ale conștiinței colective. Pentru români, unul dintre aceste momente este data de 25 octombrie, Ziua Armatei Române, o zi de sărbătoare, de recunoștință și de reflecție asupra unuia dintre cele mai trainice simboluri ale statului nostru, ARMATA . De la începuturile sale, armata română a fost mai mult decât o instituție militară, ea a fost, în același timp, apărătoarea hotarelor, garantul libertății și izvorul demnității naționale. Fără jertfa, disciplina și credința ostașului român, istoria țării ar fi fost, poate, mai scurtă și mai săracă în momente de glorie. Ziua de 25 octombrie își are rădăcinile în anul 1944, când trupele române, trecute deja de partea Națiunilor Unite după actul de la 23 august, au eliberat ultimele fâșii de pământ românesc aflate sub ocupația horthysto-fascista. În zorii acelei zile de toamnă, orașele Carei și Satu Mare au redevenit libere, iar tricolorul a fost ridicat din nou, cu lacrimi și sânge, deasupra pământului românesc. Acea victorie, a încheiat o etapă grea a istoriei noastre și a pecetluit, prin sacrificiul a peste 58.000 de militari morți, răniți sau dispăruți, devotamentul armatei față de idealul național. Astfel, în 1959, prin Decretul nr. 381, ziua de 25 octombrie a fost consacrată drept Ziua Armatei Române, o zi a onoarei, a recunoștinței și a memoriei spiritului combativ”, a transmis în mesajul său, colonelul (rtr) Constantin Carabină.

„Din vechile cete domnești s-a născut o armată modernă, din care s-a zidit un stat demn, cu aspirații înalte, între popoarele Europei”

„Semnificația acestei zile nu se rezumă doar la anul 1944. Armata Română nu s-a născut atunci, ci poartă în ea un lung fir de continuitate care coboară în timp până la marile oștiri ale Evului Mediu, începând de la Mircea cel Bătrân și vitejia sa de la Rovine, la Iancu de Hunedoara și biruința sa de la Belgrad, la ștefan cel Mare și răsunătoarele sale victorii, la Mihai Viteazul și visul primei uniri a românilor. Din vechile cete domnești s-a născut o armată modernă, din care s-a zidit un stat demn, cu aspirații înalte, între popoarele Europei. Așa se face că de la Unirea Principatelor Române din 1859, până la Războiul de Independență din 1877, armata a fost forța care a transformat idealul în realitate. Apoi, în Primul Război Mondial, ostașii români au luptat cu vitejie la Mărășești, Mărăști și Oituz, apărând ființa națională și pregătind terenul pentru Marea Unire de la 1918. În Al Doilea Război Mondial, armata română a scris pagini de jertfă și glorie de la Nistru până în Munții Tatra, iar după 1945, aceeași armată a fost pilonul stabilității în anii de reconstrucție, urmând ca în decembrie 1989 să fie, din nou, instituția prin intermediul căreia a fost posibilă tranziția spre democrație”, spune, cu convingee, colonelul Constantin Carabină.

„În fiecare an, pe 25 octombrie, la Carei și în toate garnizoanele țării, se aud onorurile, imnul și salvele de tun”

„Ziua Armatei Române nu este doar o sărbătoare a trecutului, ci și o lecție de responsabilitate pentru prezent și viitor. Ea ne amintește că libertatea nu se moștenește automat, ci se păstrează prin vigilență, prin educație și prin respect față de cei care o apără. În fiecare an, pe 25 octombrie, la Carei și în toate garnizoanele țării, se aud onorurile, imnul și salvele de tun, se depun coroane la mormintele eroilor, se ridică steagurile și se rostește cu emoție, un sincer „MUL}UMIM!” adresat tuturor celor care au purtat și poartă uniforma kaki, albastru petrol sau bleomarin. Este ziua în care poporul și armata se regăsesc, ca într-un arc peste timp. Este ziua în care percepem, poate mai clar ca oricând, adevărul rostit de marele Bălcescu: „că tăria unei țări nu stă doar în ziduri și bogății, ci mai ales în spiritul ostașului său”.

„În spatele uniformelor și medaliilor purtate cu mândrie, se ascund povești cutremurătoare”

„Când evocăm Ziua Armatei, nu putem să nu ne gândim la veteranii de război, acei oameni care au privit moartea cu ochii, au suferit foamea, frigul, dorul și rănile, dar nu și-au pierdut niciodată dragostea de țară. Ei sunt mărturia vie a unei generații care a făcut din datorie un act de credință. În spatele uniformelor și medaliilor purtate cu mândrie, se ascund povești cutremurătoare adunate de pe fronturile din Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia, din luptele pentru eliberarea Europei de sub teroarea războiului. La 25 octombrie 1944, ei erau tineri de douăzeci de ani care ridicau tricolorul la Carei, ultima brazdă de pământ eliberată. Astăzi, puțini mai sunt printre noi, dar prin amintirile lor neprețuite, vorbesc toți camarazii rămași pe câmpurile de luptă. După război, mii de militari de la general la soldat au fost trecuti în rezervă sau retragere, dar acești oameni au continuat să slujească patria în același spirit de disciplină și dăruire. Chiar dacă nu au mai purtat arma în tranșee, aceștia „s-au înarmat” cu lopata, mistria, compasul și planurile de construcție și au fost trimiși să ridice drumuri și baraje, să clădască tuneluri, hidrocentrale și noi orașe. Au lucrat, în condiții grele, la Canalul Dunăre–Marea Neagră, la Transfăgărășan, la Casa Poporului sau în alte șantiere ale țării, ajungând ca mulți dintre ei să moară acolo, în tăcere, fără onoruri și fără decorații”.

„Fiecare lacrimă din ochii lor când este intonat imnul național, poartă greutatea unei vieți dedicate unui ideal mai mare decât cel personal: }ARA”

„În această zi, gândurile noastre se îndreaptă nu doar către cei care poartă astăzi uniforma militară, ci și către cadrele militare aflate în rezervă și în retragere, cei care, de-a lungul anilor, au slujit cu credință țara și poporul român. Acești oameni, care au trăit o viață sub semnul disciplinei și al datoriei, au fost adesea departe de familii, în aplicații, concentrări sau cursuri la academiile militare, răspunzând chemării serviciului militar cu onoare și devotament. Ziua Armatei Române este, așadar, ziua veteranilor, rezerviștilor și a militarilor în activitate, a tuturor celor care poartă în suflet jurământul față de patrie. Acești oameni sunt puntea dintre generații, între o Românie care s-a apărat cu arma și una care se apără prin educație, muncă și spirit civic. Fiecare onor militar pe care îl prezintă astăzi, fiecare lacrimă din ochii lor când este intonat imnul național, poartă greutatea unei vieți dedicate unui ideal mai mare decât cel personal: }ARA! În ultimii ani, tot mai multe instituții și comunități locale au început să redea acestor oameni respectul cuvenit. În școli, elevii ascultă povești ale veteranilor, în garnizoane se organizează ceremonii speciale, iar la monumente se depun coroane în numele tuturor celor care „au slujit neamul românesc până la capăt”. Dar cea mai puternică formă de recunoștință rămâne memoria colectivă. Atâta vreme cât ne vom învăța copiii ce înseamnă „veteran”, „ostaș” și „armată”, spiritul camarazilor noștri nu va pieri”.

Astăzi, în anul 2025, Armata Română continuă să fie una dintre cele mai respectate instituții ale statului

„Pe 25 octombrie, România nu celebrează doar o zi din calendar, celebrează o legătura neîntreruptă de devotament care străbate veacurile: de la ostașii lui ștefan cel Mare la soldații de la Carei, de la veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial la militarii care poartă astăzi tricolorul în misiuni internaționale, de la cei care au căzut în lupte la cei care au murit pe altarul țării. Astăzi, în anul 2025, Armata Română continuă să fie una dintre cele mai respectate instituții ale statului. Sondajele arată, constant, că românii au încredere deplină în armată, văzând în ea un simbol de ordine, devotament și patriotism. Această încredere nu este întâmplătoare, ra este rodul unei tradiții de profesionalism, disciplină și jertfă. Militarii români, fie că se află în țară, fie în misiuni internaționale în Balcanii de Vest, în Orientul Mijlociu sau în zonele de conflict unde se apără valorile NATO și ONU, poartă cu ei demnitatea și simbilurile tricolorului românesc. Ei sunt ambasadorii curajului într-o lume tot mai nesigură. În același timp, armata s-a modernizat profund. Participă la exerciții comune, adoptă tehnologii de ultimă oră, dezvoltă capacități de apărare compatibile cu partenerii occidentali. Dar dincolo de tehnică, omul în uniformă rămâne esența. În el se continuă o tradiție străbună – aceea a celui care își apără pământul, credința, familia și neamul. Adresez un gând de respect și recunoștință tuturor veteranilor, camarazilor din toate categoriile de forțe în rezervă sau în retragere cât și militarilor aflați în activitate. Fie ca spiritul camaraderiei, al onoarei și al dragostei de țară să ne unească mereu, oriunde ne-am afla. La mulți ani, Armatei României! La mulți ani tuturor celor care au slujit și slujesc sub drapel, imn și uniformă!

Glorie veșnică Armatei Române!

Președintele „Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni”, filiala Județeană Vaslui

Colonel în retragere Constantin CARABINĂ