Au curs siroaie de lacrimi : ultima « partidã » pentru remarcabilul profesor Sorin Onofrei!

TRIST…Durere fãrã margini în rândul celor care l-au cunoscut si îndrãgit pe profesorului Sorin Onofrei. A fost ultima partidã aici, în aceastã lume, pentru îndrãgitul profesor. Sute de profesori, elevi, dar si simpli cetãteni s-au adunat marti pentru a-i aduce un ultim omagiu si pentru a-l conduce pe ultimul drum. Sorin Onofrei a fost profesor de Educatie fizicã si Sport, antrenor la grupa junioare 3 de la LPS Vaslui, dar si arbitru de handbal. Dascãlul care a modelat generatii de sportivi s-a stins din viatã la doar 42 de ani, dupã ce a suferit un preinfarct, cu doar câteva zile înainte. Tânãrul nu se stia cu probleme de sãnãtate, iar din aceastã cauzã vestea mortii sale a socat întreaga comunitate sportivã. Surse din cercul acestuia au povestit cã Sorin Onofrei ar fi efectuat un control amãnuntit cu mai putin de o lunã înainte de nefericitul eveniment, însã rezultatele nu au indicat semne de boalã.

Lacrimile au curs siroaie pe obrajii vasluienilor veniti sã îi fie alãturi pe ultimul drum profesorului Sorin Onofrei. „Consider cã am pierdut unul dintre cei mai reprezentativi colegi ai liceului nostru. Un coleg pasionat, un coleg ce trãia meciurile la intensitate, ce îti iubea activitatea didacticã, ce a fost si va fi iubit de toti elevii avuti în pregãtire. A impus respect prin tot ce a fãcut. Nu cred cã se stia cu probleme cardiace. Mi-a fost un real ajutor mereu, iar în ultimul timp în actiunile de renovare a sãlii de sport. Venea cu copilul sãu dimineata la 7 si ne ajutau. Era întotdeauna primul care sãrea în ajutor. Cred cã ar trebui sã ne dea tuturor de gândit cã viata este uneori nedreaptã si scurtã si trebuie sã o apreciem asa cum este”, a declarat Ionut Chiochiu.

„Steaua lui a apus. De acum îl voi cãuta doar în inima mea, singurul loc de unde nu va mai pleca niciodatã !” 

„Este un moment dificil de exprimat în cuvinte. Durerea pe care o avem, atât eu, cât si colegii mei, provocatã de aceastã tragedie este imensã. Cu lacrimi în ochi, voi citi pentru colegul si prietenul meu urmãtorul mesaj: Am pierdut o persoanã dragã si nu cred cã mã voi putea obisnui cu ideea cã Sorin nu va mai fi printre noi. Un om tare blând, educat si cu mult bun simt. Punea mereu suflet în tot ce fãcea, atât ca profesor, cât si ca arbitru, dar mai ales ca antrenor. A selectionat sute de copii, i-a îndrumat cãtre performantã, handbalul fiind pasiunea lui. Un tânãr talentat, care promitea multe, mereu cu zâmbetul pe buze, cu chef de viatã, prietenos si altruist. Viata este uneori nedreaptã. Fredona melodia „Vine o zi, când totul se va sfârsi”. De ce? Eu am înteles, dar nu mã asteptam ca sfârsitul sã fie atât de rapid. Cred cã si unii colegi vor întelege profunzimea mesajului acestei melodii. Mereu întreba de fiecare dintre noi, dar acum vom întreba noi de el. Îmi pare tare rãu, este o pierdere enormã. Avea toatã viata înainte, extrem de multe de fãcut, o familie frumoasã, care îi va duce dorul, dar Steaua lui a apus. De acum îl voi cãuta doar în inima mea, singurul loc de unde nu va mai pleca niciodatã. Drum lin printre îngeri, Sorine! Dumnezeu sã aibã grijã de sufletul tãu! Dumnezeu sã te odihneascã în pace!”, a transmis inspectorul scolar Eduard Ursu.

„Ai trecut cuminte prin viatã si la fel de cuminte ne-ai pãrãsit”

Un discurs emotionant a tinut si presedinta Asociatiei Judetene de Handbal, Ramona Popa, care a scurs si ultimele lacrimi pe obrajii celor apropiati. „Ai fost un model pentru noi toti, iar amintirea ta va fi pentru noi la fel de nesfârsitã, asa cum a fost si bunãtatea ta fatã de noi. Handbalul a fost a doua ta casã, a fost locul din care profesionalismul tãu a iesit mereu victorios. Slefuitor de tinere talente, ai fost un adevãrat model pentru toate generatiile de sportive, care îti multumesc la unison astãzi, încã o datã. Vom rãmâne cu amintirea ta, cu spiritul tãu vesel, cu sensibilitatea si bucuria cu care ne-ai obisnuit. Ai trecut cuminte prin viatã si la fel de cuminte ne-ai pãrãsit, lãsând peste noi o liniste apãsãtoare. Nãdãjduim cã ne vei zâmbi de sus. Dumnezeu sã te odihneascã în pace! LPS nu te va uita niciodatã!”.

„A plecat cu gândul la echipã si cu sigurantã ne va veghea de acolo de sus ! „

Cristi Lapa, pãrintele uneia dintre fetele de la echipa de junioare pe care o antrena Sorin Onofrei a mãrturisit cã antrenorul le-a fost ca un tatã fetelor pe care le-a „crescut” de la 8 ani. „Într-adevãr, este un septembrie trist. Am pierdut un prieten, un tatã spiritual pentru copiii nostri. E destul de greu. Nu am cuvinte, pentru cã este o veste care ne-a socat pe toti. Era fericit, a debutat cu dreptul în campionat, era bucuros de fete. Se gândea la handbal si în ultima clipã. Ne-a sunat sã ne spunã cã nu mai face antrenamentul pentru cã se simte rãu. Inclusiv înainte de a intra în comã s-a gândit tot la fete. A plecat cu gândul la echipã si nu putem sã spunem decât Dumnezeu sã-l ierte si sã ne ierte si pe noi si cu sigurantã ne va veghea de acolo de sus. Va veghea fetele asa încât sã obtinã rezultate bune, pentru cã este o generatie foarte bunã. Din pãcate, nu au putut juca din cauza pandemiei. Era primul lor campionat oficial si cu sigurantã îi vor duce mai departe munca, pentru cã le-a crescut de la vârsta de 8 ani. Le-a considerat ca pe proprii copii si cu sigurantã ele îsi vor aminti tot timpul de profesorul lor, Sorin Onofrei. Drum lin, prieten drag!, a precizat Cristi Lapa.

Vârsta de 42 de ani, cu ghinion pentru familia Onofrei

Ca o coincidentã nefastã, un apropiat al profesorului ne-a mãrturisit cã mama lui Sorin Onofrei a decedat tot la vârsta de 42 de ani. „Este o zi tristã pentru scoala vasluianã, pentru handbal. Sorin a fost un copil care a crescut pe lângã salã. În primul rând a fost un copil cu un suflet bun, care nu ezita sã-l ajute pe cel de aproape. A avut o viatã grea. Mama sa a decedat tot la vârsta de 42 de ani, chiar atunci când Sorin a terminat liceul. Este o mare pierdere pentru handbalul vasluian. A fost un profesionist, care a aplicat tot ce era mai bun pe terenul de joc”,a povestit cunoscutul profesor Liviu Gugles.