Aurul dacilor din Vaslui. Povestea diademei de 765 de grame descoperite la Bunești-Averești, într-o fortăreață care era un soi de capitală a zonei

CAPITALA DE LA PRUT A DACILOR… În nordul județului, la sud-est de satul Bunești, se află ruinele unei străvechi cetăți geto-dacice și comorile ei nebănuite. Pe Dealul Bobului, la doar un kilometru de sat, arheologii au scos la lumină, începând cu anii ’70, vestigii uluitoare: un întreg tezaur de artefacte, de la ceramică și unelte, până la podoabe prețioase din aur și argint, mărturii ale unei așezări prospere de acum peste 2.300 de ani. Cea mai spectaculoasă descoperire este o diademă princiară din aur masiv, de aproape 800 de grame, unică în sud-estul Europei. Se presupune că aici era o capitală zonală a unor formațiuni tribale conduse de un tarabostes. Descoperirile arheologice făcute arată că cetatea era în traseul drumurilor comerciale, că aici se făcea negoț, iar locuitorii ei nu erau oameni săraci.

DESCOPERIREA CETĂȚII… În primăvara anului 1978, o echipă de muzeografi de la Huși, condusă de directoarea muzeului, Violeta Veturia Bazarciuc, a început primele săpături sistematice pe dealul Bobului. Încă de la primele cercetări, bănuielile s-au confirmat, arheologii au început să descopere zeci de obiecte antice în pământul colinei, semn că acolo fusese cândva o așezare importantă. Vestea descoperirilor a adus rapid la fața locului și alți specialiști, muzeografi din Vaslui, profesori de la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, experți de la Ministerul Culturii, care au transformat locul într-un șantier arheologic în toată regula. Importanța sitului a fost recunoscută prin clasificarea sa ca monument de patrimoniu, Categoria A, adică de valoare națională excepțională, reprezentativ pe plan universal. De altfel, aceasta avea să rămână singura cetate geto-dacică descoperită în județul Vaslui și una dintre puținele din întreaga regiune a Moldovei. Primele cercetări (1978-1984) au scos la iveală urmele fortificației și un adevărat tezaur arheologic. Momentul culminant al săpăturilor a avut loc în iunie 1978, în cadrul unei tabere de cercetare arheologică la care participau și elevi din zonă. În ziua de 13 iunie 1978, unul dintre tinerii voluntari a lovit ceva metalic cu hârlețul. „A apărut ceva!”, a anunțat băiatul, chemat de profesorii care coordonau echipa. Inițial, nimeni nu bănuia ce descoperire extraordinară urma să iasă la lumină.

Profesoara Doina Harnagea, care îi însoțea pe elevi, își amintește cum a văzut în profilul secțiunii arheologice o sârmă strălucitoare aurie ivindu-se din lut. La o privire mai atentă, s-a zărit forma unor mici inele de aur și două capete de animale stilizate. Obiectul fusese atins de unealta de săpat și era îndoit, dar era inconfundabil: „Am văzut că este aur, fără discuție. Aur de 24 de karate, căci l-am simțit maleabil. A fost anunțată imediat Securitatea, că pe atunci așa era. Cu așa ceva nu te jucai”, povestește profesoara. Copiii și adulții de față priveau uimiți cum din pământ ieșea o comoară adevărată. 

Descoperirea diademei princiare

Astfel a fost descoperită cea mai prețioasă piesă a sitului: diadema princiară de aur, despre care vom vorbi în detaliu mai jos. Însă aceasta nu a fost singura descoperire remarcabilă. Timp de aproape 15 ani (1978-1992), arheologii au lucrat în fiecare vară pe Dealul Bobului, dezgropând treptat vestigiile așezării strămoșești. În total, au fost găsite peste 1.000 de obiecte de diferite tipuri: metal, ceramică, sticlă, datând din perioada secolelor IV-II î.Hr., adică din a doua epocă a fierului (perioada geto-dacică clasica). În jur de 69 de locuințe aparținând așezării fortificate au fost identificate, alături de vetre, gropi menajere și alte urme de locuire, semn că ne aflăm în fața unei așezări întinse și bine organizate.

Ce au scos la lumină săpăturile: unelte, arme, ceramică și podoabe

Descoperirile arheologice de la Bunești-Averești sunt extrem de bogate și variate, oferind o imagine detaliată a vieții geto-dacilor din această zonă. Ceramica este cea mai abundentă categorie de materiale, cu peste 1.200 de vase întregi sau fragmentare identificate. O parte din vase erau lucrate cu mâna, altele la roata olarului, indicând un meșteșug dezvoltat. Arheologii au găsit cănițe cu o toartă (de diverse mărimi, de la căni miniaturale de 4-5 cm până la căni de 18 cm înălțime), vase sac, cești dacice, străchini și vase mari de provizii înalte de aproape un metru. Interesant este că s-au descoperit și fragmente de ceramică de import, în special amfore grecești (inclusiv unele ștampilate), provenite din centre comerciale precum Thasos, Rhodos, Sinope sau Heraclea Pontică. Aceste amfore, folosite probabil pentru vin sau ulei, arată legături comerciale cu lumea elenistică mediteraneeană. La capitolul unelte, cetatea de la Bunești-Averești a oferit o colecție impresionantă, în special piese din fier. S-au găsit unelte agricole (săpăligi, cosoare pentru secerat, cuțite), unelte de dulgherie și fierărie (topoare, dălți, fierăstraie, foarfeci), precum și instrumente de fierărie: clești pentru forjă, ba chiar și tipare din bronz pentru turnarea podoabelor din argint. Descoperirea de zgură metalurgică în cetate demonstrează că localnicii prelucrau metale pe plan local, nu numai că foloseau uneltele, dar și produceau fier și bronz, probabil aducând minereu brut pentru a-l prelucra la fața locului. Acest fapt indică un nivel tehnologic avansat și o specializare a meșteșugarilor geto-dacice din acea comunitate. 

Arme descoperite în cetatea de pe Dealul Bobului

În ceea ce privește armele, inventarul militar găsit la Bunești-Averești cuprinde vârfuri de lance și de săgeți (inclusiv săgeți cu trei muchii de tip scitic), călcâie de lance (piese metalice fixate la baza lăncilor), precum și topoare de luptă cu brațele în cruce. Aceste arme arată că cetatea avea și un rol defensiv sau militar, fiind pregătită să facă față eventualelor atacuri. Totuși, prezența numeroaselor unelte și obiecte casnice sugerează că așezarea era în principal una civilă, locuită de meșteșugari, agricultori și negustori, nu doar o garnizoană. Descoperirile de obiecte de podoabă și alte bunuri de lux sunt deosebit de interesante, pentru că ele vorbesc despre statutul social al locuitorilor și despre legăturile lor comerciale. Arheologii au scos la iveală numeroase fibule (ace de siguranță folosite la prinderea hainelor, asemănătoare broșelor), de diverse tipuri , unele din bronz, altele din argint. De exemplu, s-a găsit chiar și o fibulă de influență celtică, din fier, datată în sec. III-II î.Hr. (perioada La Tène târzie), semn al contactelor cu lumea celtică. Alături de fibule, au fost descoperiți cercei din argint, verigi și brățări (inclusiv brățări spiralate și brățări cu capetele libere, din bronz și argint) și numeroase mărgele din pastă de sticlă colorată. Unele mărgele erau decorate cu motive de valuri și „ochi” (tipice artei geto-dacice), iar unele erau deosebit de rare, cum ar fi mărgelele cu mască umană, mici podoabe ce reproduc chipul stilizat al unui om. Aceste bijuterii arată că localnicii aveau acces la ateliere de artă decorativă și că apreciau ornamentele elaborate.

Alte două tezaure descoperite: unul în 1979 și unul în 1982

De departe însă, cele mai valoroase descoperiri (după diadema de aur) sunt două tezaure, depozite de obiecte prețioase ascunse deliberat, probabil pentru a fi protejate. Primul tezaur a fost găsit în anul 1979 și conținea 14 fibule din argint (de tip tracic), cercei tot din argint (cu capete conice), două coliere mici, două brățări cu secțiune octogonală și două brățări spiralice, alături de o monedă de argint emisă de cetatea grecească Histria, datată spre sfârșitul secolului IV î.Hr.. Al doilea tezaur, descoperit cîțiva ani mai târziu (1982), a fost scos la lumină într-o cană dacică. În interiorul vasului, arheologii au găsit aproximativ 70 de mărgele din materiale exotice: majoritatea erau din chihlimbar și coral roșu adus de departe, probabil de la Marea Mediterană sau chiar din Oceanul Indian, alături de două mărgele mici din aur și două scoici cauri (scoici tropicale, folosite în antichitate ca podoabe și monedă de schimb). Acest al doilea tezaur este cu adevărat impresionant prin diversitatea materialelor și originea lor îndepărtată, după cum remarca unul dintre cercetători, „vă dați seama ce comerț se făcea, cum ajungea aici” așa ceva. Cu alte cuvinte, prezența coralilor și a scoicilor tropicale într-un sat din Moldova sugerează legături comerciale fie directe, fie prin intermediul altor triburi și târguri, cu zone foarte îndepărtate. 

Diadema de aur de 765 de grame – podoaba princiară a cetății

În centrul comorilor descoperite la Bunești-Averești se află o piesă excepțională: o diademă princiară din aur masiv, unică prin mărime și execuție. Diadema cântărește aproximativ 765 de grame de aur aproape pur (analizele metalului au arătat o concentrație foarte ridicată de aur, cu urme infime de argint și cupru). Datarea sa o plasează la sfârșitul secolului IV, începutul secolului III î.Hr., ceea ce corespunde perioadei de înflorire a cetății geto-dacice de pe Dealul Bobului. Arheologii consideră că această diademă a fost realizată probabil într-un atelier influențat de arta elenistică, întrucât prezintă combinații de motive decorative grecești cu elemente autohtone getice și scitice. Cu alte cuvinte, deși este posibil ca un meșter local să o fi făurit, el cunoștea și aplica tehnici și stiluri aflate la modă în lumea greco-elenistică a epocii. Obiectul, de o frumusețe și măiestrie rar întâlnite, a fost găsit îngropat izolat într-o groapă adâncă de circa 40 de centimetri, într-o zonă a cetății unde nu existau urme de locuire la suprafață. Acest detaliu i-a făcut pe cercetători să creadă că diadema ar fi fost ascunsă intenționat acolo, poate ca să fie protejată de un atac inamic, sau poate depusă ca ofrandă într-un ritual. Când a fost dezgropată, era îndoită și suprapusă pe ea însăși (posibil chiar lovită de unealta de săpat în momentul descoperirii, după cum povestea profesoara Harnagea). Chiar și așa, odată curățată și restaurată, diadema și-a revelat splendoarea.

Diadema, un giuvaer de neprețuit, unic în sud-estul Europei

Această diademă de la Bunești-Averești este atât de rară încât nu are echivalent în România și chiar în Europa de Sud-Est, la nivelul epocii sale. Piese oarecum asemănătoare ca fast au fost găsite doar la mari distanțe: de pildă, o diademă princiară din aur descoperită la Sveshtari, în Bulgaria (într-un mormânt regal getic), sau cele provenite din faimosul mormânt de la Vergina, în Grecia (atribuit regelui macedonean Filip al II-lea), care datează tot din perioada secolelor IV-III î.Hr.. Faptul că la Bunești-Averești a fost găsit un astfel de obiect sugerează că așezarea era centrul unui grup aristocratic foarte bogat și influent. Diadema, împreună cu tezaurele de argint, chihlimbar și celelalte podoabe, indică prezența unei elite locale, fie un șef de trib geto-dac (și familia sa), fie chiar o prințesă dat fiind caracterul de podoabă (nu putem ști cu siguranță cine a purtat-o, dar cu siguranță era vorba de o personalitate de prim rang a comunității). Astăzi, magnifica diademă din aur de la Bunești-Averești se află în colecția Muzeului Național de Istorie a României din București, unde este păstrată în condiții de securitate și expusă ocazional în cadrul expozițiilor despre tezaurele dacice.

Importanța sa a fost recunoscută recent și de Banca Națională a României: în decembrie 2023, BNR a emis o monedă comemorativă din aur (10 lei) dedicată „Istoriei aurului – Diadema princiară de la Bunești-Averești”, marcând 45 de ani de la descoperirea piesei. Numele comunei vasluiene strălucește acum literal pe o monedă de aur, ca o confirmare a locului său special în patrimoniul arheologic al țării.

O cetate geto-dacică în Moldova și rolul ei istoric

FORTĂREAȚA DE PE MALUL PRUTULUI… Cetatea de la Bunești-Averești datează, așadar, din perioada clasică a civilizației geto-dacice, aproximativ secolele IV-II înainte de Hristos. În acea vreme, spațiul carpato-danubiano-pontic era locuit de triburi geto-dace, înrudite cu tracii, care începeau să se organizeze în centre politice locale puternice. Fortificația de pe Dealul Bobului este tipică pentru acea perioadă și zonă: o dava (termen ce desemnează o așezare geto-dacică fortificată), amplasată strategic pe un platou înalt de circa 330-350 m altitudine, apărat natural de râpe abrupte pe trei laturi. Pe latura mai accesibilă, geto-dacii au ridicat un val de pământ (terasă întărită) și au săpat un șanț de apărare în fața lui, fortificându-și așezarea împotriva invadatorilor. Suprafața platoului fortificat este estimată la aproximativ 10-12 hectare, ceea ce indică un așezământ de dimensiuni considerabile pentru acea epocă. În interiorul cetății au fost identificate zeci de case și anexe, semn că populația locală nu era deloc neglijabilă. Arheologii care au studiat situl consideră că Bunești-Averești a fost un centru economic, politic și social de prim rang în această regiune. Bogăția și diversitatea descoperirilor, de la obiecte de uz comun până la tezaure de metale prețioase, au confirmat ipoteza că aici a existat un fel de „polis” al lumii geto-dacice din estul Moldovei, adică reședința unui conducător local important. Acest lider, împreună cu nobilii din jurul său, ar fi controlat zona înconjurătoare, care cuprindea mai multe așezări deschise ce gravitau în jurul cetății. Rolul cetății de la Bunești-Averești ar fi fost comparabil cu cel al altor centre tribale dacice cunoscute (cum erau de pildă cetățile din Munții Orăștiei în Transilvania, sau dava-urile din zonele sud-carpatice), însă este cu atât mai interesant cu cât se află în estul extrem al arealului dacic, aproape de Prut.

Cetatea de pe Dealul Bobului era capitala unei formațiuni tribale conduse de un tarabostes

CAPITALA DE EST A DACIEI…Prezența amforelor grecești și a celorlalte importuri indică faptul că așezarea făcea parte din rețele comerciale întinse, care legau lumea geto-dacică de coloniile grecești de la Pontul Euxin (Marea Neagră) și chiar de comerțul mediteraneean. Totodată, materialele exotice (chihlimbarul, coralul, scoicile tropicale) sugerează schimburi fie indirecte cu Orientul, fie existența unor piețe unde astfel de bunuri ajungeau și erau tranzacționate. Nu este exclus ca un drum al chihlimbarului sau alte rute comerciale să fi trecut prin apropiere, valorificate de comunitatea locală. Din punct de vedere politic, perioada secolelor IV-III î.Hr. a fost una de transformări pentru geții și dacii est-carpatini. Unii istorici cred că ar fi existat o confederație de triburi în zonă, înainte ca regatul dac centralizat (cu capitala la Sarmizegetusa în Transilvania) să se formeze abia spre secolul I î.Hr. În acest context, un sit ca Bunești-Averești ar fi putut fi centrul unei formațiuni tribale locale, condusă de un tarabostes (nobil dac) cu putere asupra așezărilor din jur. Acest șef local ar fi jucat un rol semnificativ în zonă, asigurând atât apărarea, cât și legăturile economice (posibil colectând taxe sau tribut de la așezările mai mici și participând la schimburi comerciale la scară mare). Descoperirea diademei sugerează chiar existența unor ritualuri de legitimare a puterii, purtarea unei coroane de aur implică un ceremonial și un statut regal sau quasi-regal.

Dacii din zona noastră nu erau nici izolați, nici înapoiați și aveau un nivel de trai ridicat

CONCLUZIE… În loc de încheiere, cetatea geto-dacică de la Bunești-Averești reprezintă o fereastră către un trecut îndepărtat, în care actualul ținut al Vasluiului era un nod comercial și politic important. Descoperirile făcute aici ne arată că strămoșii noștri geto-daci din zona Moldovei nu erau deloc izolați sau înapoiați, ci dimpotrivă, participau la schimburi culturale și economice de amploare, prelucrând metale, folosind ceramică de calitate și bucurându-se de luxul podoabelor de aur și argint. Diadema de aur de la Bunești-Averești rămâne simbolul acestei bogății și al abilității meșterilor de atunci, o piesă care a supraviețuit veacurilor pentru a ne spune povestea unei lumi de mult apuse.