Numãrul vasluienilor care ajung sã facã reclamatii împotriva unitãtilor bancare acuzându-le de înselãciune este din ce în ce mai mare. Folosindu-se de diferite tertipuri, bãncile le impun clientilor fel de fel de taxe necinstite despre care acestia aflã cu întârziere, uneori dupã ce au plãtit luni întregi sume mai mari decât ar fi trebuit.
Bãncile nu s-au învãtat minte din experienta anilor trecuti când au primit amenzi usturãtoare de la Comisarii de la Protectia Consumatorilor Vaslui din cauza numeroaselor reclamatii depuse de clientii nemultumiti cã au fost înselati sub diferite forme. Acestea continuã sã îi însele, sfidând atât inteligenta clientilor dar si a autoritãtilor statului a cãror rol este sã vegheze asupra corectitudinii acestor institutii. Cele mai multe sesizãri depuse în ultimii doi ani împotriva unitãtilor bancare se refereau la nerespectarea Ordonantei de Urgentã (OUG) nr. 50 din 2010, legatã de perceperea comisionului de risc. Conform legii, contractul trebuie sã continã o formulã clarã de calcul a dobânzii finale în care sã fie inclusã si taxa de gestiune, de multe ori în contracte neexistând un calcul al dobânzii finale. Prezentarea graficului de rambursare fãrã taxa de gestiune inclusã conduce la o dobândã anualã mai micã decât cea realã, care poate determina consumatorul sã ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Tineri înselati de bancã
Este si cazul unor tineri proaspãt cãsãtoriti care au hotãrât sã îsi cumpere un apartament. Banii insuficienti i-au determinat sã apeleze la serviciile unei bãnci, solicitând un credit ipotecar pentru prima casã, împrumutul fiind în lei. Pentru cã în contract se stipula faptul ca ratele urmau a fi stabilite conform desfãsurãtorului, tinerii, creduli, au analizat amãnuntit desfãsurãtorul, care prevedea o anumitã sumã. La prima ratã plãtitã acestia au observat stupefiati cã aceasta era cu 210 de lei mai mare decât cea trecutã în desfãsurãtorul cu pricina, si, desi initial au crezut cã este o gresealã, au fost informati cã în contract era prevãzut un comision lunar de 0,2 %, comision ascuns printre rânduri si nementionat pe desfãsurãtor. Taxa, numitã „taxa de gestiune”, este de fapt fostul comision de risc. „Aceastã taxã este <<cãmãtãreascã>>, întrucât este ascunsã printre rândurile contractului, banca mizând pe naivitatea si încrederea clientilor care citesc cu atentie doar desfãsurãtorul. Nu cred cã este o atitudine corectã sã ascunzi aceastã informatie. M-am adresat Bãncii Nationale care a înaintat o plângere Autoritãtii Nationale de Protectie a Consumatorilor. Indiferent de rezultatul anchetei sunt hotãrât sã dau în judecatã banca si sã-mi recuperez banii pe care i-am plãtit în plus. O altã problemã este faptul cã acest tip de credit este teoretic unul social, a cãrui scop este de a ajuta tinerii si cu toate acestea, taxele, dobânzile si costurile sunt mai mari decât în cazul altor credite. Din punctul meu de vedere, activitatea bãncilor în România poate fi redenumitã <<cãmãtãrie legalã>>”, a declarat I.S. Comisionul de risc – taxa de gestiune este o îmbogãtire fãrã justã cauzã a bãncilor, aceastã clauzã creând un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului deoarece totalul taxei în cazul de fatã se ridicã la 210 lei pe lunã.
