Constructia acumularii si a hidrocentralei de pe riul Siret, inceputa si finalizata in proportie de 70% in perioada comunista, este programata sa fie terminata abia in 2013. In comparatie, barajul de la Bicaz a fost facut in numai 11 ani.
Constructia barajului de la Lunca Pascani poate fi asemanata cu o epopee, dar nu una cu fapte si eroi de legenda, ci una a neputintei. Acumularea urmeaza a fi finalizata in 2013, la 28 de ani dupa ce a fost inceputa. In comparatie, barajul de la Bicaz a fost ridicat doar in 11 ani.
De asemenea, de 25 de ani locuitorii satelor de pe cursul riului Siret traiesc cu speranta ca barajul de la Lunca va fi finalizat si vor scapa de inundatii. Conceput inainte de 1989, comunistii reusisera pina la Revolutie sa finalizeze deja trei sferturi din lucrare.
Din anii 90 si pina in prezent, statul se chinuie sa termine restul lucrarilor. Intre timp, natura isi face de cap si in ultimii trei ani, ca niciodata, inundatiile au lovit necrutator locuitorii de pe malul riului Siret. In 2010, barajul si-a dovedit utilitatea, si chiar nefinalizat, a atenuat din viituri.
Macarale ruginite
Am sosit pe neasteptate la baracile care tin loc de birouri si cazare muncitorilor firmei care executa lucrarile la baraj. Nu am dorit sa anuntam vizita, pentru a vedea cum se lucreaza in realitate la proiect. Citeva telefoane scurte si am primit acceptul conducerii firmei executante – Constructii Hidrotehnice – sa vizitam constructia, insotiti de un inginer. Acesta a insistat sa urcam intr-un jeep. “Barajul se intinde pe o distanta destul de mare. Vreau sa va arat ca se munceste din greu ca sa fie finalizat proiectul. Cind? Cind o vrea Dumnezeu”, isi da singur raspunsul inginerul care ne insoteste.
Prima oprire este la piesa de rezistenta a proiectului: blocuri enorme de beton care vor zagazui apele, odata ce vor fi montate stavilarele. Aici vor fi amplasate si turbinele care vor produce energia
electrica. Urcind pe digul inalt, prima data ne sare in ochi o macara uriasa, ruginita, iar pe blocurile de ciment se vede cum a crescut muschi, semne ca acolo nu s-a mai lucrat de mult. Locul pare incremenit in timp. “Intre aceste blocuri de ciment vor fi amplasate stavilarele si turbinele care vor produce curent electric. Blocurile au fost facute pe vremea lui Ceausescu. Macaraua este tot din aceeasi perioada”, ne spune ghidul.
De pe digul inalt, ne uitam sa vedem capatul digului de protectie, dar orizontul este invaluit in ceata. Distingem totusi un sir de basculante care inainteaza spre capat. “Acum lucram la finalizarea digului. Mai avem vreo citiva kilometri si vrem sa-l terminam pina la mijlocul verii urmatoare”, se simte dator sa explice insotitorul.
Relieful generos
Dupa ce ne saturam sa privim blocurile de beton, inchipuindu-ne cum ar arata stavilarele si barajul plin ochi, inginerul ne invita sa mergem sa vedem cum se lucreaza la constructia digurilor. Coborim in albia barajului si mergem paralel cu digul de protectie. Dupa citeva minute de mers pe urmele basculantelor, privim in spate sa observam de la distanta blocurile enorme unde vor fi amplasate stavilarele, dar nu se mai vad. Doar macaraua se inalta semet, relicva a vremurilor de mult apuse. “Avem noroc ca pe partea dreapta a barajului este o bariera naturala si nu trebuie sa betonam malul decit in apropierea comunei din capatul barajului, unde se afla si un pod”, revine cu o explicatie ghidul.
Dupa aproximativ o jumatate de ora de mers cu autovehiculul de teren, ajungem la un grup de muncitori si utilaje. “Acestia lucreaza la constructia grindei. Se sapa adinc la baza digului pina se da de stratul de marna. Adincimea poate ajunge chiar si la peste 30 de metri. Santul sapat este umplut cu beton, pentru ca apa sa nu se infiltreze si sa ajunga pe cealalta parte. Pe partea cealalta a digului se construieste inca un sant colector, pentru mai multa siguranta. Digul se inalta la aproximativ noua
metri, iar lungimea totala este de 14 kilometri. Mai avem de construit aproximativ patru kilometri”, explica inginerul.
Dupa o alta bucata de drum parcursa, ajungem in locul unde Revolutia a sistat lucrarile reluate 20 de ani mai tirziu. “Aici se vede digul betonat de comunisti si ceea ce am inceput noi. Culoarea
betonului turnat pe timpul comunismului este inchisa din cauza timpului, iar cel turnat recent are un aspect deschis la culoare”, mai spune inginerul.
Sintem dusi apoi la coada acumularii, unde se sapa de zor. “Barajul se intinde de la Lunca pina la pod, la Dumbrava, apoi se prelungeste spre Lespezi. Lucram intens sa finalizam ultima bucata”, ne arata cu degetul inginerul, dupa ce am traversat podul de peste Siret, care face legatura cu localitatea Dumbrava.
Fonduri cu pipeta
Potrivit reprezentantilor companiei, s-a inceput constructia acumularii prin 1985 si au reusit sa faca peste 70% din baraj in numai trei ani. Acestia terminau daca nu venea Revolutia. Dupa 90, cei care au preluat puterea nu au reusit sa finalizeze lucrarea nici dupa mai bine de 20 de ani. Istoria barajului ne este povestita de directorul firmei Constructii Hidrotehnice, aceeasi societate care a lucrat si pe timpul lui Ceausescu la acest obiectiv.
“Din 1985 se tot lucreaza. Pina la Revolutie, comunistii au executat mai bine de trei sferturi din lucrare. De atunci se tot lucreaza, doar prin 2007 – 2008 fiind sistate lucrarile. Insa, dupa Revolutie, primeam anual sume mici cu care nu se putea face mare lucru”, povesteste Ioan Careja, directorul firmei de constructii.
Acesta spune ca lucrarile au fost reincepute in forta, imediat dupa inundatiile dezastruoase din 2008. “In acelasi an, proiectul a fos trecut in subordinea Hidroelectrica si au fost alocati bani imediat pentru continuarea lucrarilor. Avem termen sa finalizam lucrarea in 2013, dar daca ne da banii, putem urgenta lucrarile pentru a termina la jumatatea lui 2012. In 2008, hidrocentrala barajului era finalizata intr-o proportie de 95% iar partea de acumulare numai 55%”, mai spune Ioan Careja.
Potrivit sursei mentionate, hidrocentrala barajului are o putere de 12 megawati pe ora si un lac de acumulare de 68,5 milioane de metri cubi. Constructia ar putea asigura si irigatii pentru o suprafata totala de peste 45.000 de hectare de teren si ar putea alimenta cu apa industriala si curent electric o parte din municipiul Pascani.
“Noi tot nu sintem feriti de inundatii”
Ca si in ultimii trei ani, si in 2010 locuitorii din comunele situate pe riul Siret au trebuit sa fuga din calea apelor. La inundatiile din acest an din perioada iunie – iulie, printre cele mai afectate comune din judetul Iasi au fost Lespezi, Stolniceni-Prajescu, Mogosesti – Siret, Mircesti si Rachiteni. Pe linga aceste localitati, acumularea va proteja alte citeva zeci de comunitati, pe teritoriul mai multor judete. Totusi, constructiile din ultimii ani au mai aparat localitatile din aval, in comparatie cu inundatiile din urma cu doi ani.
Varujan Vosganian, fostul ministru al Economiei, se lauda ca in 2008 au fost alocati pentru finalizarea acestui obiectiv o suma uriasa de bani. “Eu cind am fost ministru am semnat un contract de vreo 100 de milioane de euro pentru finalizarea lucrarilor de aici. De asemenea, stiu ca am emis dispozitiile pentru inceperea lucrarilor de atunci, iar banii au fost esalonati pina in 2013, inclusiv”, a spus deputatul Vosganian.
Primarii din amonte de baraj, sint putin invidiosi pe comunitatile care vor profita de siguranta constructiei. “Noi tot nu sintem feriti de inundatii, chiar daca va fi finalizat. Sint satul de inundatii, aproape in fiecare an ne luptam cu acestea. Autoritatile trebuie sa faca baraje acolo unde trebuie. Exista sate unde nu sint inundatii ”, si-a spus parerea Ioan Ipate, primarul comunei Costesti.
Nici primarul din Valea Seaca nu este multumit. “Noi facem eforturi din resurse proprii ca sa fie construite diguri pentru a proteja comuna noastra. Acum se lucreaza la ridicarea unor diguri la Valea Seaca, iar ca sa nu intrerupa lucrarile, ii ajutam pe constructori cu motorina, din banii nostri”, a spus si Valerica Roman, primarul din Valea Seaca.
