CTITORIE…Edificiul cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, aflat chiar în Centrul orasului, este considerat ca fiind ctitoria lui Vasile Lupu, care fie a refãcut o bisericã mai veche de lemn din timpul lui Stefan cel Mare (poate din anii 1495-1504), fie a clãdit una nouã din zid (1636), chiar dacã primele mentiuni documentare indirecte despre acest lãcas dateazã din 1623, 1632 si 1634, când în mai multe acte de atunci semneazã “Ion Carapotona soltuzul cu cei 12 pârgari ai târgului Bârlad si cu preotul Stefan de la Biserica Domneascã”.
Printre autorii care sustin ideea unei biserici construite de Stefan cel Mare la Bârlad se numãrã Ioan Antonovici, Vladimir Mironescu, Dumitru Stãnescu, H. Bãrbuleanu, Nicolae Stoicescu, Oltea Rãscanu-Gramaticu etc. Argumentele lor sunt mai mult de ordin logic: imposibilitatea ca marele voievod Stefan sã nu fi construit aici o bisericã, mai ales cã târgului îi fusese datã o hotarnicã în 1495 si, apoi, ideea cã urbea nu ar fi cãpãtat o asa mare importantã (atunci când a devenit capitala tãrii de Jos a Moldovei), dacã nu ar fi avut mãcar o ctitorie domneascã de veche traditie. E adevãrat cã se face referire si la actul din 18 iunie 1444, în care este mentionat “popa Toader din Bârlad”, ca un argument al existentei timpurii a unui posibil lãcas de cult în acest târg. Ba mai mult, unii autori sugereazã existenta unei mai vechi biserici în Bârlad (înainte de constructia lui Vasile Lupu din 1636), fie pe la 1549, fie pe la 1630-1634 (când acesta era doar mare vornic al Tãrii de Jos), invocând faptul cã, la începutul domniei sale, unii cãlãtori strãini deja relatau cã în acest oras existau sase biserici de lemn (în stare proastã) si una de zid.
Descoperiri arheologice care atestã vechimea bisericii
Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai putin controversate, totusi pare greu de crezut cã Bârladul n-ar fi avut vreo ctitorie religioasã (domneascã sau mãcar boiereascã) pânã în veacul al XVII-lea, mai ales cã Vasile Palade a întreprins în 1976 un sondaj arheologic la biserica “Domneascã” din localitate (cu ocazia lucrãrilor de restaurare a acesteia), descoperind o fundatie de bisericã din lemn din secolul al XV-lea, cu un plan triconc. De asemenea, fragmente ceramice, vârfuri de lãnci si sãgeti care atestau vechi urme de locuire din veacurile XIV – XVI au fost depistate cu ocazia lucrãrilor de fundatie de la cinematograful “Victoria” din apropiere, iar o necropolã crestinã din aceeasi perioadã a fost descoperitã la 300 metri de biserica “Domneascã” (la întretãierea strãzilor Republicii si M. Kogãlniceanu), mormintele având obiecte de podoabã, ceramicã si monede (aflate acum în colectiile muzeului din Bârlad). Aceastã bisericã ar fi putut fi construitã pe locul alteia de lemn din timpul lui Stefan cel Mare, iar Vasile Lupu a reclãdit-o din zid pânã la 1636. Acest fapt ctitoricesc reiese dintr-un act din 13 ianuarie 1639 (emis chiar de acest domn), prin care el scuteste de dãri pe “preotul Gavriil cel domnescu de la Biserica noastrã den târgul Bârladului, rãdicatã în vãleat 7144 (1636 – subl. ns.)”. De altfel, si un alt act, din 12 iunie 1662, îl aminteste pe Vasile Lupu ca fiind ctitorul celui mai important lãcas de cult din Bârlad. Mai mult de atât, existenta bisericii “Domneascã” din Bârlad este semnalatã si de cãtre episcopul Marcus Bandini, la 1646, ca fiind dintre “cele douã biserici de zid ale schismaticilor (nume dat crestinilor ortodocsi de cãtre romano-catolici, n.r.)”, dar si de cãtre diaconul Paul de Alep, în 1652, cel care aratã cã “biserica Sf. Fecioarã este construitã de curând”.
Distrusã si renãscutã din propria-i cenusã…
Biserica “Domneascã” din Bârlad – numitã si “Gospod” – a suferit numeroase stricãciuni, odatã cu orasul, cele mai mari fiind cele din 1675, 1711 si, mai ales, 1802. Dacã la 1675 a fost arsã, iar la 1711 a fost jefuitã si arsã de tãtari, la 14 octombrie 1802 a fost puternic avariatã de cutremur, fapt pentru care “stricându-sã si rãsipindu-sã de
istov bisãrica, au fost trebuintã ca sã o oboare cu totul si sã o zideascã de iznoavã din temelie” între 1804-1807, prin osteneala si cheltuiala protopopului Ioan Damian, a enoriasilor Catrina Sturdza, Hagi Iordachi Eftimiu, Ene Gheorghiu etc. O contributie majorã au avut-o chiar si domnitorul Al. Constantin Moruzzi si mitropolitul Veniamin Costache. Abia la 1813 s-au terminat reparatiile la ea, turnurile distruse fiind înlocuite cu bolti.
Biserica Vovidenie din Bârlad, ridicatã în preajma anului 1600
ISTORIE…Biserica Vovidenie ocupã un loc aparte în peisajul bârlãdean deoarece, dupã cum spun unii istorici, este si ea consideratã „cel mai vechi edificiu ortodox din oras“, la concurentã cu Biserica Domneascã. Conform documentelor istorice, se pare cã Biserica Vovidenie a fost ridicatã în preajma anului 1600. La început din lemn, biserica a fost refãcutã 200 de ani mai târziu din piatrã. Pe la 1825 edificiului i s-au adus câteva modificãri, cea mai importantã fiind înãltarea a cinci turle. Astãzi au mai rãmas în picioare pãrti din zid, iar din turle s-a pãstrat doar una, pe pridvor, unde se aflã si clopotele. Ca toate locasele de cult din Bârlad, si Biserica Vovidenie a trecut prin nenumãrate încercãri în decursul timpului: incendii, cutremure, dar si alte greutãti. Cu toate acestea, s-au pãstrat câteva lucruri cu valoare de patrimoniu, cum ar fi catapeteasma de la 1800, nenumãrate icoane si o piatrã funerarã foarte veche inscriptionatã în slavonã si chirilicã ce se pãstreazã încã în zidul bisericii. În ceea ce priveste sãrbãtoarea, traditia bisericeascã aminteste pe 21 noiembrie de momentul în care Sfintii Pãrinti Ioachim si Ana au adus la Templul lui Solomon din Ierusalim pe fiica lor, Fecioara Maria, în vârstã de trei ani. În acest fel, acestia au împlinit fãgãduinta fãcutã lui Dumnezeu cã dacã vor avea un copil îl vor dãrui spre slujire lui Dumnezeu. Sãrbãtoarea, denumitã popular si “Vovidenie” sau “Ovidenia”, a fost instituitã în amintirea sfintirii unei biserici din Ierusalim de cãtre patriarhul Iustinian, bisericã ce era închinatã momentului aducerii la Templu a Sfintei Fecioare. Primul hram al acestei biserici s-a serbat la data de 21 noiembrie a anului 543, iar de atunci aceastã sãrbãtoare se prãznuieste întotdeauna pe 21 noiembrie.
