SĂRBĂTOARE… Botezul Domnului sau Boboteaza încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă. De la celți, vechii greci și primii creștini, ni s-au păstrat obiceiuri care au în centrul atenției, fetele de măritat și femeile. În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastră creștin-ortodoxă sărbătorește Botezul Domnului sau Boboteaza, zi care marchează și sfârșitul Sărbătorilor de iarnă. De obicei, în această perioadă ar trebui să fie foarte frig, ger chiar, de să crape pietrele, care să justifice expresia “gerul Bobotezei”. Se pare că nici anul acesta vremea nu va fi foarte rece, astfel că “gerul Bobotezei” nu va deveni realitate! Bisericile din Bârlad se vor umple cu credincioșii care vor lua parte la marele praznic al Botezului Domnului, numit în popor Bobotează sau Agheasmă Mare. La toate Bisericile din Bârlad, mii de litri de apă au fost sfințiți pentru a aminti de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat în apele Iordanului. După Sfânta Liturghie de ieri, 5 ianuarie, preoții au oficiat Sfințirea cea Mare a Apei, denumită și Agheasmă Mare.
Pentru că s-au încheiat sărbătorile legale și revenirea la muncă e mai anevoioasă, am ascultat preoții și bunicii cu atenție când povesteau despre ziua Bobotezei și am constatat că multe dintre tradițiile asociate acestei sărbători ne vizează pe noi, femeile. Botezul Domnului (Epifania) este primul moment în care Iisus Hristos s-a arătat omenirii ca Fiu al Domnului, atunci când s-a botezat în apa Iordanului. Cu această ocazie, preotul sosește în casele credincioșilor și le purifică, prin stropirea cu agheazmă. Fetele nemăritate încearcă să fure (de cele mai multe ori preotul le dăruiește) un fir de busuioc din mănunchiul cu care preotul a stropit casa și locatarii ei, pentru că se crede că busuiocul, pus în sân, o va ajuta să își viseze ursitul. Aceasta se va întâmpla doar dacă fata postește în Ajunul Bobotezei și mănâncă o turtă din opt linguri de făină și o lingură de sare, frământată cu doar nouă degete. Fetele care vor să se mărite fac un mănunchi din busuioc din grădina lor, pe care îl pun sub prag înainte să vină preotul. După ce acesta pleacă, se ia buchetul de sub prag și se pune la oglindă, spunându-se: “câți au trecut în urma preotului, atâția pețitori să aibă fata”. La țară, bătrânii spun că nu e bine să arunci gunoiul până nu îți calcă preotul în casă. Dar, dacă o faci imediat după ce a plecat preotul, vei scăpa de toate relele pentru tot anul. În Bucovina, tinerii satelor umblă pe străzi mascați, ca babe și moșnegi (strămoșii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de măritat. Vizita strămoșilor asigură belșug în casă și pețitori mulți fetelor de măritat.
Zeci de mii de bârlădeni așteptați astăzi la Biserică de Bobotează!
În ziua de Bobotează are loc sfințirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel puțin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodaria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment, cândva se aducea apă, care se punea în vase mari de lemn și, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheață. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfășura întreg ceremonialul religios, la care participa toată suflarea comunității. Din cauza vremii calde, Crucea de Gheață nu a putut să fie adusă, pentru că temperatura de afară depășește 7-8 grade Celsius, iar crucea se topește repede. După slujba de sfințire a apei, transformată în agheasmă, fiecare creștin își ia apa sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere, ei strigă “Chiraleisa”- pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii – iar la țară creștinii toarnă câte puțină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunși acasă, oamenii sfintesc cu agheasmă șura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa și interiorul casei.
Practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice
Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adăugându-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri și fumegații, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat după sfințirea apei când tinerii se retrăgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinși ce fuseseră folosiți anterior la aprinderea secălușelor, și aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri și frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau și dansau în jurul focului și săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credința că vor fi feriți, astfel, de boli și de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinși cu care, odată ajunși acasă, afumau pomii din livadă în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătură pentru secălușe crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.
