spot_imgspot_img
12.1 C
Vaslui
25-apr.-2024

Buna Vestire, când Dumnezeu devine OM!

- Advertisement -

TEMELIA PRAZNICELOR Serbatã în fiecare an la data de 25 martie, Buna Vestire contine în sine în mod virtual toate praznicele crestine. Odatã cu acest eveniment se inaugureazã „plinirea vremii” (Gal. 4, 4) si se descoperã „taina cea din veci ascunsã” (Efes. 3, 9), dupã expresiile pauline. Buna Vestire este socotitã o sãrbãtoare a Maicii Domnului, dar ea este si praznicul Întrupãrii Domnului din Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu prin „umbrirea” Duhului Sfânt si, în acest sens, începutul iconomiei mântuirii realizate de Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

Una din cele mai vechi sãrbãtori dedicate Maicii Domnului, Buna Vestire este singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic. Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu dreptul Iosif din semintia lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vesteste acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpinã pe Fecioara Maria prin cuvintele: „Bucurã-te ceea ce esti plinã de har! Domnul este cu tine, binecuvântatã esti tu între femei!” (Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vesteste trimite la bucuria prezentei lui Dumnezeu, ce caracterizeazã mesajul evanghelic si care este opusã tristetii pãcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat si, desi Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din traditia oralã, consemnatã din vechime la Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice si în imnografia Bisericii, aflãm câteva amãnunte care completeazã imaginea despre Maica Domnului si care justificã oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflãm cã ea s-a nãscut în urma rugãciunilor pãrintilor ei Ioachim si Ana, cã a fost închinatã Templului, unde a si petrecut de la 3 la 15 ani, cã în Templu a trãit în rugãciune, curãtie si studiu etc. Mesajul pe care îngerul îl transmite în continuare îi vesteste cã felul adresãrii initiale îsi are temeiul în faptul cã ea a aflat bunãvointã (har) înaintea lui Dumnezeu si cã a fost aleasã sã zãmisleascã pe Fiul lui Dumnezeu (Fiul Celui Preaânalt), pe Mesia cel asteptat (Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, pãrintele Sãu). Dovedind maturitate spiritualã si multã smerenie, Maica Domnului cere explicatii: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de bãrbat?” (Lc. 1, 34). Atunci i se descoperã faptul cã zãmislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn îi vesteste zãmislirea Elisabetei, care era stearpã. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc. 1, 38).

Începutul mântuirii si arãtarea Tainei celei din veac

Deoarece acum Fiul lui Dumnezeu se pogoarã în pântecele Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt pentru a Se înomeni, Buna Vestire este rãdãcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toate celelalte momente importante ale iconomiei mântuirii serbate în cadrul anului bisericesc derivã din ea. În acest sens, putem afirma cã toate celelalte praznice sunt cuprinse virtual în praznicul Bunei Vestiri, sau cã praznicul de astãzi este „început” al tuturor celorlalte. Acum „taina cea din veci ascunsã” (Efes. 3, 9, Col. 1, 26; Rom. 16, 25), cum o numeste Sfântul Apostol Pavel, adicã felul în care Dumnezeu va rãscumpãra pe omul cãzut în pãcat, nu numai se descoperã, ci si începe sã se înfãptuiascã prin zãmislirea dumnezeiescului Prunc.

Sãrbãtoare dedicatã Maicii Domnului cu tinere din secolul al IV-lea

Buna Vestire sau Blagovestenia, cum este numitã în popor pe filierã slavonã, este unul din cele mai vechi praznice dedicate Maicii Domnului, fiind de timpuriu confirmat în vechi documente. Astfel, se cunoaste faptul cã în sec. IV-V s-a zidit o bisericã la Nazaret pe locul unde fusese casa în care Maica Domnului a primit vestea arhanghelului despre nasterea dumnezeiescului Prunc. Data sãrbãtorii a variat la început. În vechime ea a fost prãznuitã la 5 ianuarie sau, local, mai ales în Apusul Europei, la 18 decembrie. În Rãsãrit, data serbãrii s-a generalizat la 25 martie, odatã cu stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nasterii Domnului. În Apus, acest lucru se întâmplã abia în secolul al XI-lea. Asadar, Buna Vestire este asezatã exact cu 9 luni înainte de Nasterea Domnului, întrucât acum S-a zãmislit Pruncul dumnezeiesc în pântecele Fecioarei. De aceea, în Apus praznicul se numeste Sãrbãtoarea Zãmislirii Domnului (Festum Conceptionis Christi). Acest lucru confirmã faptul cã la început sãrbãtorile Maicii Domnului erau, în forma lor primarã, praznice ale Mântuitorului. Dintre omiliile celebre la acest praznic, precum si dintre comentariile la textul din Luca 1, 26-55, amintim: omilia patriarhului Proclu al Constantinopolului (sec. V), omilia episcopului Vasile al Seleuciei, tâlcuirile Sfântului Maxim Mãrturisitorul la acest praznic cuprinse în Viata Maicii Domnului (lucrare pãstratã doar în limba georgianã), omilia Sfântului Grigorie Palama, comentariile Sfântului Teofilact al Bulgariei la textul lucanic, tâlcuirea Sfântului Nicodim Aghioritul la cântarea Maicii Domnului.

Traditii de Buna Vestire

Sãrbãtoarea cea dintâi a Maicii Domnului  este cunoscutã în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru cã în aceastã zi are loc primul sãu cântec, prin care anuntã vestirea primãverii.  Potrivit traditiei, dacã primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rãu: „Cucu-n spate mi-a cântat/ si moartea m-a sãgetat!”. Existã obiceiul ca în aceastã zi, sã se numere de câte ori cucul îsi cânta numele, numãr care ar descoperi câti ani mai avem de trãit. Flãcãii si fetele îl întrebau pe cuc când se vor cãsãtori: „Cucule voinicule/ Câti ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mãrita)?”. Dacã se întâmpla ca dupã rostirea acestor cuvinte, cucul sã cânte, cântecul sãu echivala cu un an de asteptare. Dimpotrivã, dacã el tãcea, tãcerea sa era semn cã avem de-a face cu o cãsãtorie grabnicã. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tãiatã si pusã în scaldãtoarea fetelor, în speranta cã flãcãii nu le vor ocoli.

(Material realizat în colaborare cu Ziarul Lumina)

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.