Acum 51 de ani şi două săptămâni, pe 13 aprilie 1964, se deschidea, cu surle şi trâmbiţe, cinematograful Ţiglina, numit „Cinemascop” la acea vreme. Astăzi, puţini mai ştiu că acolo a fost un cinematograf cu 800 de locuri, în care gălăţenii se înghesuiau pentru a vedea producţii care pe cei mai mulţi i-ar plictisi acum, în era filmelor 3D, pline de efecte speciale.
În ediţia din 14 aprilie 1964 a ziarului „Viaţa Nouă”, deschiderea cinemascopului era consemnată chiar pe prima pagină, fiind semnalate dotările sălii, precum şi filmul care a rulat la inaugurare. „Cinematograful este dotat cu un ecran lat, de tip cinemascop, cu unităţi de aer condiţionat şi cu o capacitate totală de 800 de locuri. La deschidere a rulat producţia românească „Un surâs în plină vară”, iar spectatorii au umplut sala la refuz, cu entuziasm.”
Sală „de închiriat”
În aprilie 2015, o jumătate de veac mai târziu, cinematograful „Ţiglina” nu mai există. Firma mare pe care scria „Cinemascop” a fost înlocuită cu „Disco VIP 2000”, iar sub ea este un banner pe care scrie „De închiriat”.
„Ţiglina” a fost ultimul cinematograf închis din oraş, dar a fost uitat imediat. Puţini îşi mai aduc aminte de el, deoarece spre finalul existenţei nici nu mai aducea a sală de cinema.
„Nu mi-a plăcut să mai merg acolo, de când au făcut club în sală. Era tot timpul frig, mirosea a alcool şi ţigări, era mizerie pe jos, pe scaune. Unde mai pui că rulau şi filmele prost? Am fost odată cu prietena mea, să vedem un film şi l-au pus de la jumătate, că au încurcat rolele. Noroc că ştiam şi le-am atras atenţia. Pe aşa ceva cereau câte 10 lei”, spune Andrei Popa, un gălăţean în vârstă de 34 de ani.
