DE PRIN SATE, ADUNATE… Un bãrbat originar din Rânceni, comuna Berezeni, s-a fãcut foc si parã pe o hotãrâre a Tribunalului Vaslui, unde a ajuns împreunã cu fratii sãi, pentru împãrtirea dupã Lege a unei mosteniri deloc de neglijat. Pãrintii lor decedati le-au lãsat trei case si în jur de 8 hectare de pãmânt, crezând cã cei trei bãieti si o fatã se vor întelege frãteste. Dar cum s-a fãcut pomana de 40 de zile a pornit si scandalul pe avere. De aici si pânã la a lua calea instantelor de judecatã nu a mai fost decât un pas. Dacã pe fond instanta a decis ca pãmântul sã fie împãrtit în mod egal între ei, iar cele trei case sã revinã la doi dintre frati, urmând ca ceilalti doi sã primeascã o compensatie în bani, la Apelul de la Tribunalul Vaslui s-a produs o întorsãturã totalã, mai ales cã unul dintre frati a si decedat, iar în locul sãu a venit la mostenire sotia cu cei patru copilasi. Instanta Tribunalului Vaslui a dispus ca cele trei case sã revinã în principal vãduvei si copiilor rãmasi fãrã tatã. „Eu cred cã instanta de la Tribunalul Vaslui s-a înduiosat când a vãzut cei patru copii fãrã tatã si le-a dat tot lor, iar noi am rãmas fãrã aproape nimic”, reclamã Viorel Cusai, unul dintre fratii nemultumiti.
Grea e si munca judecãtorilor, care au adesea de fãcut dreptate în cazuri care, într-o lume normalã, în care fratii nu si-ar scoate ochii mai rãu decât dusmanii, nici nu ar avea ce sã caute pe mesele instantelor de judecatã. Un exemplu în acest sens este situatia unei familii din Rânceni, comuna Berezeni. Pãrintii, Toader si Elena Cusai, au lãsat în urma lor dupã moarte o avere deloc de neglijat, pentru orice familie din mediul rural. Mai exact, trei case, douã grajduri si vreo 8 hectare de teren. Practic, aveau ce împãrti cu vorbã bunã si întelegere cei 4 frati, trei bãieti si o fatã. Unul dintre ei, Viorel Cusai, povesteste cã zâzania a început îndatã dupã pomana de 40 de zile a mamei lor, unde un frate si-a adus aminte de mostenire si a zis cã vrea parte. În loc de bunã întelegere, s-a pornit vâltoarea, asa cum se întâmplã din pãcate adesea, în tot mai multe familii. Fiecare voia sã apuce felia cea mai mare din mostenire, convins fiind cã lui i s-ar cuveni ba o casã, ba douã, ba tot pãmântul. Viorel Cusai, unul dintre frati, sustine cã a decis sã deschidã proces, astfel încât Legea sã facã dreapta împãrtealã. Instanta de fond a analizat cazul si, într-un final, a stabilit ca cele trei case sã îi fie date lui Viorel si surorii Emilia, pãmântul sã fie împãrtit în mod egal între toti patru, iar fratii rãmasi fãrã case sã le fie date niste compensatii bãnesti. Hotãrârea nu a multumit pe toatã lumea, asa cã s-a fãcut Apel. Între timp, unul dintre frati a murit, iar pentru el s-a prezentat la proces sotia cu cei patru copilasi.
Fratele nemultumit: „Judecãtorii s-au uitat cã e o vãduvã cu patru copii si i-a dat tot ei, dar eu cred cã nu e corect”
„Tribunalul Vaslui a întors tot ceea ce s-a hotãrât pe fond. A dat cea mai mare parte din avere, casele si o parte din teren, cumnatei vãduve cu cei patru copii. E posibil asa ceva? Eu am cheltuit o grãmadã de bani cu acest proces. Am fãcut expertize, am chemat specialisti sã mãsoare, sã evalueze. Pe ceilalti doi frati ai mei i-am ajutat, i-am luat la Brasov de mici, i-am tinut la scoalã. Iar acum, din averea pãrtilor mei, din casele lãsate mostenire, eu mã aleg cu nimic, numai cu o bucatã de pãmânt. Sora mea a primit si ea un petec de pãdure, pe care tot ei au tãiat-o. Eu cred cã totul s-a întors în instantã, când cumnata mea a venit cu toti cei patru copii în salã. Cele douã doamne judecãtor s-au uitat cã e vãduvã cu patru copii si i-a dat tot ei, dar eu cred cã nu e corect. Pãrintii nostri au avut patru case, dar pe una i-au fãcut acte de vânzare-cumpãrare unui frate si tot lui i-au dat si 25 hectare de pãmânt. Apoi el a mai vrut parte si pe celelalte trei case si pe terenul rãmas. Asta e, n-am spus nimic. Dar din tot, împãrteala sã se facã asa? Si acum nu mai avem nicio cale. Eu cred cã cine se duce cu copii de mânã în sala de judecatã câstigã orice”, spune, cu obidã, Viorel Cusai.
„Un judecãtor analizeazã în temeiul cadrului legal, argumenteazã si sustine tot ceea ce decide. Nu se uitã în salã, vede niste copii si, gata, ia o decizie”
„Avocatii însã nu sustin aceastã opinie. „În primul rând, într-un proces, întotdeuna vor fi unul sau mai multi nemultumiti, care vor încerca sã gãseascã tot felul de explicatii pentru solutia pe care nu o doreau. Un judecãtor analizeazã în temeiul cadrului legal, argumenteazã si sustine tot ceea ce decide. Nu se uitã în salã, vede niste copii si, gata, ia o decizie. E o idee absurdã, pe care noi, în practicã, o mai auzim sub diferite alte forme generate de supãrãrile celor care pierd procesele. Cea mai bunã, în asemenea cazuri, este buna întelegere între pãrti, parafatã la notar. Din pãcate, sunt tot mai multe spetele în care frati ajung în sala de judecatã si se comportã cu urã unii fatã de altii, luptându-se câteodatã chiar si de la o palmã de pãmânt”, spun avocatii.
