Când parlamentarii ne plâng la comandă: cazul senatoarei de Huși, Victoria Stoiciu

SENSIBILĂ… Senatoarea de Huși, Victoria Stoiciu, a fost printre puținele persoane publice care ieri au readus în atenția opiniei publice o tragedie rușinoasă din istoria României. În urmă cu 85 de ani, tot în luna ianuarie, România era răvășită de violență, ca urmare a escaladării luptei pentru putere dintre Ion Antonescu și Mișcarea Legionară. În paralel cu ceea ce a rămas în istoriografie sub numele de „rebeliunea legionară”, s-a desfășurat o tragedie despre care se vorbește foarte puțin: pogromul împotriva populației evreiești din București. Mai mult, în postarea de pe pagina personală de Facebook, senatoarea de Vaslui a cerut ca discursul public să se debaraseze de mitul conform căruia mișcarea legionară ar fi virat spre violență doar în ultimii ani, după asasinarea lui Codreanu. Asta în condițiile în care liderul legionarilor fusese asasinat în noiembrie 1938, cu trei ani înaintea pogromului de la București.

Când vine vorba despre suferințele evreilor din România, politicienii noștri sunt cei mai sensibili. Practic, aceștia nu ratează niciun moment să verse o lacrimă, fie ea și virtuală, pentru comemorarea tragediilor la care a fost supusă comunitatea evreiască din țara noastră. Cel mai recent exemplu este postarea senatoarei Victoria Stoiciu, de miercuri, pe pagina personală de Facebook. Aceasta a ținut să reamintească despre pogromul de la București, găsindu-l vinovat pentru această tragedie și pe Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionarilor deși, în 1941, acesta era doar oale și ulcele, fiind asasinat cu trei ani mai devreme. Iată ce a scris Stoiciu, la împlinirea a 85 de ani de la tragedia din București. „Într-o zi ca cea de azi, pe 21 ianuarie 1941, Garda de Fier s-a răsculat împotriva mareșalului Ion Antonescu, a cărui demisie o ceruse cu câteva zile mai devreme, când mareșalul anunțase desființarea posturilor de „comisari de românizare” de pe lângă întreprinderile din țară. Ministrul legionar Iașinschi a dispus incendierea cartierelor evreiești, dând astfel startul a ceea ce a rămas în istorie drept pogromul de la București.

Azi se împlinesc fix 85 de ani de la această tragedie. «Aproximativ 2000 de evrei – printre care copii și bătrâni – au fost urcați în camioane și transportați în locuri dinainte pregătite, unde au fost bătuți, violați și torturați. Dintre cei 40 de legionari implicați în torturarea evreilor la o secție de poliție de pe strada Matei Basarab, majoritatea erau muncitori în fabrici, cu vârste între 15 și 25 de ani. Cei 200 de evrei luați ostatici la sediul CML erau obligați să facă gimnastică între reprizele de bătaie, iar cei care cereau apă primeau un vas plin cu apă și sânge scurs din rana la cap a unui rabin. După rebeliune, prieteni și rude au descoperit în pădurea de lângă Jilava trupurile a 84 de evrei. Corpurile erau dezbrăcate și mutilate, pline de tăieturi și arsuri și găurite de gloanțe. Toți aveau unghiile smulse». Mă opresc aici. Este doar un pasaj din cartea „Sfânta tinerețe legionară”, de Roland Clark. E un pasaj printre altele care pe mine mă cutremură. Trebuie ca discursul public să se debaraseze de mitul conform căruia mișcarea legionară ar fi virat spre violență doar în ultimii ani, după asasinarea lui Codreanu. Trebuie să spunem clar și răspicat că violența a fost un element intrinsec, structural și constant al legionarismului încă de la începuturile sale. Nu există legionari buni și legionari răi. Legionarismul e o ideologie criminală. Punct. Altfel, dacă nu facem acest lucru, înseamnă că nu am învățat nimic din istorie și că ea se poate repeta – așa cum ne arată deja creșterea antisemitismului, normalizarea discursului urii, reabilitarea simbolică a legionarismului și delirurile legionaroide care reapar tot mai des în spațiul public”.

Pe străbunicii noștri, uciși de armata propriei țări, când îi comemorăm, doamna senator? 

OPINIE PERSONALĂ… Textul de față nu se vrea o critică la postarea senatoarei Stoiciu, ci o rugăminte către parlamentarii județului Vaslui să arate aceeași preocupare față de toate tragediile la care a fost supus poporul român! Trebuie condamnată acțiunea legionarilor din 1941? Absolut, da! Dar dacă tot ne dorim interzicerea promovării unor persoane vinovate și responsabile de crime împotriva umanității, eu zic să începem cu regele Carol I, care, în 1907, a ordonat împreună cu Ion I.C. Brătianu, reprimarea mișcării populare țărănești. Este unul dintre puținele episoade din istoria modernă a Europei în care organele statului au tras sistematic în proprii cetățeni și prima mare crimă de stat a României moderne. În doar zece zile, au fost uciși în jur de 7000-8000 de oameni. Unii istorici vorbesc chiar despre 11.000 de persoane ucise. Vinovații principali: Ion I. C. Brătianu-ministru de interne-, Carol l și generalul Averescu-ministrul Apărării. Primul a ordonat explicit să se tragă fără somație, regele a autorizat folosirea muniției de război, iar Averescu a decis utilizarea artileriei și foc direct asupra satelor. Vorbim de localități din Moldova, Muntenia și Oltenia, cu populație sută la sută de naționalitate română. Pentru intimidarea țăranilor, s-au folosit tunurile care au ras efectiv sute de gospodării.

Românii trebuie să se ferească, în primul rând, de proprii conducători

NU E BANC…Crima de stat, în secolul XX, atenție, pe timp de pace (!), ne plasează pe primul loc în toată Uniunea Europeană. Dar despre astfel de tragedii nimeni nu vorbește, pe cei 8.000 de țărani nimeni nu-i comemorează! Nicio postare pe rețelele de socializare, niciun monument ridicat în memoria lor. Și știți de ce? Pentru că astfel de tragedii nu fac punctaj. Ele nu contribuie la evoluția profesională a parlamentarilor noștri, nu leagă prietenii cu diferite comunități, nu sudează punți în afara țării. Și atunci, dacă nu ne folosesc, preferăm să le lăsăm acolo, în negura uitării, ceea ce nu face decât să arate dublul standard al celor mai sensibili dintre parlamentari.