Ambasadorul României în Italia, Răzvan Rusu, şi parlamentarul italian Luca Volonté descriu , cum sunt priviţi astăzi românii în Peninsulă.
Între discuţiile despre muncă, infracţiuni şi pericolul pierderii limbii române, laitmotivul imaginii, o veche „poveste” care încă îi mai bântuie pe românii din Italia, apare în programul oricărei întâlniri a diaspora.
Parlamentarul italian Luca Volonté, liderul grupului Popular din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, spune, într-un interviu (acordat sâmbătă, la Veneţia, la conferinţa „Şanse egale pentru o Europă unită”, organizată de Asociaţia Social-Culturală Româno- Italiană „Europa”, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică), că românii au început să conteze pentru politicienii italieni.
„Sper că atitudinea italienilor s-a schimbat”
: Care este acum percepţia italienilor despre românii din Italia?
Luca Volonté: Din păcate, comunitatea românească, ce poate reprezenta o oportunitate pentru Italia, este considerată de mare parte a mass-media şi de o parte din clasa politică drept o problemă. Ceea ce pot face oamenii politici italieni este să se uite cu atenţie la fapte, să valorifice aceste peste un milion de persoane care vin din România şi să le integreze. Românii pot deveni o şansă pentru ca Italia să se dezvolte.
S-a schimbat atitudinea italienilor faţă de acum câţiva ani, după cazul Mailat?
Eu sper că da. Şocul produs de imaginile cu un delincvent italian care o omoară pe femeia aceea din România a schimbat profund sentimentele pe care le aveau italienii faţă de români.
Spuneţi că moartea Maricicăi Hăhăianu a schimbat imaginea românilor în Italia?
Da, a schimbat mentalitatea de după cazul „Mailat”. Cred că infracţionalitatea printre români, care nu este reprezentativă, dar de care se folosesc anumiţi politicieni, este o abordare absolut falsă. În Italia, numărul delincvenţilor români este mai mic decât cel al delincvenţilor italieni.
Au reacţionat atât de ferm autorităţile italiene în cazul „Hăhăianu” deoarece era unul foarte mediatizat?
Imaginile de pe camerele de supraveghere de la metroul din Roma au avut un efect maxim.
Reacţia ar fi fost aceeaşi şi fără presiunea mediatică?
Asta nu avem de unde să ştim. A contat însă mult să vezi cum un tânăr italian, fără vreun motiv, omoară o femeie din România. A şocat toată ţara. Imaginile acelea filmate la metrou sunt cele care vor rămâne în capul italienilor.
Cum privesc politicienii italieni articolele negative despre români?
Sunt forţe care amestecă romii-românii-delincvenţii pentru a-i îngrijora pe cetăţeni. Noi chiar susţinem să avem la alegerile următoare nu doar prieteni români, ci poate şi candidaţi. Pentru alţii e o mare problemă, pentru noi, nu. Românii sunt printre puţinele comunităţi venite în Italia care au aceleaşi valori cu cele ale italienilor.
Este expulzarea unor grupuri de romi, ca în Franţa, un scenariu posibil şi în Italia de astăzi?
Ideea în Italia este să fim duri cu infractorii. Ideea Franţei e una pe care nu am dori să o condamnăm, dar nu e „calea italiană”. Abordarea noastră a fost mereu clară, dar nu prevede măsuri atât de dure, la limită.
DIN PERSPECTIVĂ DIPLOMATICĂ
„Dacă românii ar fi suferit în Italia, plecau în alte ţări”
Ambasadorul României în Italia, Răzvan Rusu, crede că teza „suferinţei” românilor din Peninsulă este o exagerare şi că românii au găsit în Italia un loc în care se simt bine. „Dacă românii nu se simţeau bine aici, în Italia, probabil că plecau”, subliniază diplomatul.
: Mai suferă românii de pe urma imaginii negative exploatate de presa din Italia în trecut?
Răzvan Rusu: Mie nu mi se pare că acest cuvânt este potrivit. Sunt unele zone unde sunt percepţii eronate. Să nu generalizăm.
Ultimul caz în care s-a ridicat problema discriminării a fost cel al Maricicăi Hăhăianu…
Şi a fost cazul prezentat negativ? A fost invers. Vedeţi, e o chestiune prezentată la extreme: ba e dezbătut că e prea multă imagine negativă, ba că e prea mult de partea cealaltă. Dar nu e vorba acum despre imagine negativă, despre clişee şi despre „suferinţa românilor”. Dacă un om suferă, probabil că doreşte să plece! Dacă românii nu se simţeau bine, în mediul lor, şi nu simţeau că se integrează mai uşor în mediul ăsta, cred că n-ar mai fi stat în Italia.
Spuneaţi că autorităţile italiene s-au implicat în cazul Hăhăianu „în mod excepţional”. În ce sens?
A fost primarul Romei acolo, s-a interesat de familie, Primăria Romei a plătit integral repatrierea cadavrului.
Credeţi că au făcut-o pentru că era un caz foarte mediatizat?
Nu, au mai fost foarte multe alte cazuri. Sunt nenumărate cazuri similare, repatrieri, iar un e xemplu mai cunoscut a fost după cutremurul de la L’Aquila, când statul italian s-a implicat.
Nu este însă un caz legat de criminalitate interetnică…
Nu este vorba despre probleme interetnice în astfel de cazuri. E vorba despre un cetăţean, indiferent de naţionalitate, care, dacă a greşit, trebuie să plătească.
Este o parte din atitudinea italienilor o consecinţă a mediatizării cazului Mailat?
Faceţi un arc peste timp care nu există.
Există o „linie directă” la ambasadă pentru cazurile de discriminare. Ce fel de probleme s-au înregistrat până acum?
Sunt puţine sesizări. Nu pot să vorbesc despre o frecvenţă. Practic, ce am făcut noi a fost să deschidem uşa pentru comunicarea cu autoritatea italiană. Există o bună comunicare cu instituţia italiană specializată – UNAR.
evz.ro
