Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat drept neconstituţională legea eutanasierii câinilor fără stăpân, pe motiv că soluţiile prevăzute nu sunt clare şi previzibile, iar autorităţile locale trebuie să apeleze la eutanasiere doar în ultimă instanţă, după epuizarea celorlalte măsuri.
”Curtea reţine că textul art.I pct.8 din lege stabileşte soluţiile preconizate cu privire la obligaţia autorităţilor publice de a gestiona problema câinilor fără stăpân fără a ţine seama de o ordine în care trebuie aplicate, astfel încât autorităţile publice chemate să aplice legea criticată vor fi puse în situaţia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, soluţiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească condiţii, modalităţi şi criterii clare şi obiective de aplicare. Astfel, raportat la legea criticată, Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluţii, iar soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen”, se arată în motivarea deciziei luată de CCR în data de 11 ianuarie.
CCR consideră că adoptarea măsurilor care să ţină sub control fenomenul câinilor fără stăpân ţine de ”marja de apreciere a statului”, astfel încât legiuitorul este cel chemat să stabilească condiţiile normative concrete în care acest fenomen trebuie gestionat.
Astfel, judecătorii constituţionali declară că este necesară o responsabilizare a autorităţilor publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii.
De asemenea, gestionarea problemei câinilor fără stăpân nu ţine numai de autorităţile publice centrale sau locale, ci şi de societatea civilă, ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociaţiilor, ce au ca obiect de activitate protecţia animalelor, să contribuie în mod efectiv, inclusiv material, şi nu numai declarativ, la aplicarea soluţiilor prin care se urmăreşte rezolvarea acestui fenomen.
”Curtea constată că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă prevezibilitatea legii”, mai spun judecătorii constituţionali.
Pe de altă parte, CCR consideră că este necesară eutanasierea câinilor agresivi şi periculoşi fără stăpân, întrucât aceştia se află într-o situaţie de fapt diferită faţă de celelalte rase de câini, însă respinge susţinerea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia termenul de 3 zile lucrătoare în care câinii agresivi şi periculoşi fără stăpân se eutanasiază ar fi prea scurt.
În privinţa susţinerii autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia ”proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminaţi în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân”, întrucât aceste din urmă animale nu pot fi eutanasiate, CCR constată că aceasta este lipsită de sens, întrucât, din moment ce animalele sunt fără stăpâni, acestea nu au nici ”proprietari”.
”Curtea nu constată neconstituţionalitatea vreuneia dintre soluţiile prevăzute prin legea criticată în privinţa gestionării fenomenului câinilor fără stăpân, ci sancţionează doar lipsa de previzibilitate a legii determinată de inexistenţa unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, în mod esenţial, ar trebui să consacre soluţia eutanasierii numai în ultimă instanţă – şi a unor proceduri clare şi precise de care autorităţile publice să fie ţinute în aplicarea soluţiilor preconizate”, este concluzia CCR.
AGERPRES.ro
