Chiar dacã aproape întreaga sa viatã a fost oarbã, iar viata sa nu a fost lipsitã de pericole, Paraschiva Mihailov a reusit sã ajungã la venerabila vârstã de 101 ani. La aceastã vârstã încã mai pãstreazã rochie albã de mireasã, cu care vrea sã fie îngropatã. Desi nu a avut parte de o masã festivã, vecinele si prietenele sale i-au fost alãturi la aniversare. Nu au lipsit tortul si sampania, dãruite de reprezentantii Unitãtii de Primire la Domiciliu din cadrul DASPC Vaslui si o atentie din partea Primãriei Vaslui.
Vindea seminte!
Paraschiva Mihailov îsi doreste sã trãiascã atât cât îi e scris de la Dumnezeu. Fãrã a avea un serviciu, a încercat sã-si asigure un venit sigur din vânzare de seminte chiar în fata casei pãrintilor sãi. Pentru cã era oarbã, copiii erau cei care-i fãceau tot felul de sotii, plãtind semintele cu monede vechi, retrase din circulatie. Chiar si asa, erau multi alti clienti de bunã credintã care îi plãteau cât fãceau semintele. Asa a reusuit sã trãiascã si chiar sã punã si bani deoparte. „Am cunoscut familia dânsei, prin mama sa, care avea nevoie de injectii si apelase la mine, eu fiind cadru medical. Îmi aduc aminte cum odatã, am intrat la Paraschiva în odaie si am surprins-o chiar în momentul în care îsi ascundea un pumn mare de bancnote sub covor. Era o sumã extrem de mare. Tin minte cã eu, ca asistent pediatru în cadrul spitalului, abia dacã aveam un salariu de 600 de lei, de m-am mirat cã dânsa reusise sã strâgã atâtia bani“, povesteste prietena centenarei, Ecaterina Filote.
„Toatã viata mi-am dorit un inel de aur“
Cu o poftã de viatã de nedescris, la cei 101 ani, Paraschiva Mihailov ne-a fãcut demonstratia cã stie sã cânte. A cântat din suflet un cântec rusesc, pe acordurile cãruia îsi aduce aminte cã a dansat cu ani în urmã cu un episcop. Are pregãtite vesmintele cu care vrea sã fie îngropatã. Într-un cufãr, departe de ochii curiosilor, se aflã o rochie de mireasã si o coronitã. Nu a fost cãsãtoritã niciodatã, însã, pe deget poartã un inel negru, pe care bãtrâna spune cã si l-a cumpãrat cu multi ani în urmã. “Toatã viata mi-am dorit un inel de aur. Nimica n-am acuma!“, spune cu durere în suflet Paraschiva Mihailov.
Cu pistolul la tâmplã
A tinut o grenadã în mânã si i-a fost lipit pistolul de cap, asta îsi aduce aminte cu precizie bãtrâna din timpul rãzboiului. “ Pot sã spun cã, în rãzboi, o vecinã striga la mine sã nu mã misc pentru cã aveam îndreptat spre cap un pistol.În altã zi, rusii ne-au bãgat grenade pe leatul portii. Am luat una în mânã si m-am gândit cã trebuie sã i-o arãt tatei, nu stiam ce este. Tata, care vnea de la câmp, m-a scãpat de la moarte. A luat grenada si nu stiu ce a fãcut cu ea. Am tras multe la viata mea, dar am avut zile de trãit. Poate mai trãiesc!“, a mai povestit bãtrâna.
