„Chipsuri cu brânzã” si soareci transparenti: descoperirea unei vasluience a uimit lumea stiintei!
În ultimele luni, retelele de socializare s‑au aprins cu titluri socante: „Substanta secretã din chipsurile cu brânzã face soarecii transparenti!” Pare material de film SF sau o simplã glumã, dar în spatele unei reclame virale existã o poveste de stiintã pe cât de incredibilã, pe atât de adevãratã. Iar aceastã poveste are legãturã nu doar cu un colorant alimentar banal, folosit de decenii în gustãrile noastre, ci si cu ingeniozitatea unei cercetãtoare nãscutã în Vaslui, al cãrei nume a devenit sinonim cu munca de pionierat în neurostiinte.
COLORANT ALIMENTAR, VEDETÃ ÎN LABORTOR… În septembrie 2024, un grup de cercetãtori de la Universitatea Stanford a demonstrat cã un colorant folosit în chipsuri si sucuri poate transforma pielea soarecilor în ceva asemãnãtor sticlei. Substanta, cunoscutã comercial ca tartrazinã sau FD&C Yellow No. 5, este aceeasi care dã gustãrilor cu brânzã culoarea portocalie intensã. Cercetãtorii au ras o portiune de piele de pe soareci, au masat zona cu o solutie de tartrazinã diluatã si, în câteva minute, tesutul a devenit atât de transparent încât se vedeau vasele de sânge de pe creier, mușchii, dar si intestinele în miscare. Efectul a durat 10-20 de minute si a dispãrut complet dupã ce pielea a fost spãlatã. Dincolo de senzational, cercetãtorii au ales tartrazina pentru motive pragmatice: este ieftinã, se dizolvã în apã, e aprobatã de FDA pentru consum si se gãseste în majoritatea snackurilor. Ce face de fapt? Potrivit studiului, colorantul modificã temporar „luminozitatea” pielii prin reducerea reflexiei, lumina poate trece prin tesut si ne permite sã vedem structuri superficiale precum vasele de sânge. Efectul este reversibil si, deocamdatã, a fost testat doar pe soareci, oamenii au pielea de zece ori mai groasã, iar cercetãtorii avertizeazã cã astfel de experimente pe oameni vor avea nevoie de alt tip de colorant sau de timp mai lung de aplicare. Este de la sine înteles cã rezultatele au provocat reactii amestecate. La primele fotografii, pielea albã si translucidã a soarecilor lãsa la vedere inimile care bãteau si intestinele care se contractau, o imagine care a fãcut înconjurul internetului. Printre reactii de uluire au apãrut si glume: „Ce sã vezi, Doritos nu îngrasã, ci te transformã în supererou!”, scriau internautii. Desigur, nimeni nu recomandã sã‑ti torni un plic de chipsuri pe brat pentru a‑ti vedea venele. Tartrazina din snacksuri nu este suficient de concentratã, iar studiul foloseste solutie purã, aplicatã în conditii controlate în laborator. Totusi, cercetãtorii spun cã descoperirea are potential. Dacã se gãsesc formulãri sigure si pentru oameni, medicii ar putea folosi coloranti alimentari pentru a gãsi rapid venele înainte de o injectie sau pentru a examina mici tumori de piele fãrã biopsie. „În momentul de fatã, pielea este o barierã. Dacã putem face aceastã barierã temporar transparentã, am putea reduce necesitatea unor proceduri invazive”, a declarat unul dintre autori. Deocamdatã, însã, cercetãtorii avertizeazã: experimentul nu s‑a mutat din laborator în viata de zi cu zi, iar chimicalele din chipsuri nu te vor face niciodatã transparent.
Când chimia transformã soarecii în statui de cristal
Explozia de entuziasm legatã de colorantul alimentar ascunde, de fapt, o muncã laborioasã desfãsuratã de mai bine de un deceniu în laboratoarele de top din lume. Cu ani înainte ca tartrazina sã devinã vedetã, cercetãtorii au învãtat sã facã soareci întregi transparenti prin „curãtarea” lor de lipide si fixarea proteinelor într‑un fel de gel. Aceste metode, grupate sub numele generic de clarificare tisularã, par desprinse din romanele SF: dupã eutanasierea animalului, cercetãtorii scot pielea si injecteazã în vasele de sânge o solutie care înlocuieste grãsimile cu un hidrogel. Apoi, detergentul si cãldura eliminã restul lipidelor. Rezultatul este un „schelet” alburiu, precum o fantomã de gelatinã, în care organele si creierul pot fi studiate la detalii microscopice. Citeste si vremeanoua.ro. Prima astfel de metodã care a fãcut vâlvã a fost CLARITY, introdusã în 2013. Din ea au derivat PACT si PARS, proceduri perfectionate de laboratorul cercetãtoarei Viviana Grãdinaru. PACT înseamnã extragerea pasivã a lipidelor, iar PARS foloseste perfuzia prin vasele de sânge pentru a duce agentii de curãtare în întregul organism. Spre deosebire de experimentul cu tartrazina, aceste tehnici sunt folosite dupã moartea animalului si nu pentru a-l mentine în viatã.
De ce ar face cineva un soarece transparent? Rãspunsul tine de curiozitatea fundamentalã de a întelege creierul si corpul. Lipsiti de opacitatea tesuturilor, cercetãtorii pot urmãri traseele neuronale de la un capãt la altul, pot mãsura depozite de proteine implicate în Alzheimer sau pot cartografia tumorile care migreazã. E ca si cum ai avea harta completã a unui oras sub formã de cristal, în care vezi toate strãdutele, nu doar bulevardele. Pentru publicul larg, aceste imagini par trucuri de magician. Internetul s‑a umplut de fotografii cu soareci „fantomatici”, la care se vãd inima, ficatul si creierul ca într‑o lucrare de artã. Senzationalul devine cu atât mai mare cu cât metoda este realã si validatã de comunitatea stiintificã.
Un nume din Vaslui în spatele transparentizãrii
Povestea tehnicilor de clarificare are un fir românesc. Viviana Grãdinaru, cofondatoare a PACT si PARS, s‑a nãscut în Vaslui si a studiat la Liceul „Mihail Kogãlniceanu”, profil matematicã‑fizicã. La liceu, a fost o elevã cu medii aproape de 10, iar profesorii îsi amintesc de seriozitatea ei. Dupã un parcurs la Universitatea din Bucuresti, unde a studiat fizica, a plecat în SUA pentru doctorat la Stanford. Acolo a lucrat în laboratorul lui Karl Deisseroth, un nume de referintã în optogeneticã, si a gãsit solutii pentru ca proteinele sensibile la luminã sã nu se aglomereze.
În 2012, Viviana a devenit profesor la Caltech si a început sã dezvolte metode inovatoare de imagisticã a creierului. În 2014, a contribuit la crearea primilor „soareci transparenti”, animale a cãror piele, muschi si organe interne au devenit translucide în urma tratamentelor chimice. Citeste si vremeanoua.ro. Tehnica a uimit lumea, iar Grãdinaru a fost invitatã la Casa Albã si a cîstigat numeroase premii, inclusiv nominalizarea la prestigioasele Premii Blavatnik pentru tineri savanti. Munca ei nu s‑a oprit la clarificare. A participat la dezvoltarea vectorilor de terapie genicã, virusi modificati care duc genele exact unde trebuie în organism, si a studiat modul în care interactiunea dintre organe si creier influenteazã somnul si bolile neurodegenerative. În 2021, start‑up‑ul Capsida Biotherapeutics, cofondat de Viviana, a obtinut o finantare de 140 milioane de dolari de la investitori americani si de la o companie farmaceuticã, cu scopul de a dezvolta terapii genetice tintite. Pentru vasluieni, prezenta numelui ei în marile reviste stiintifice este motiv de mândrie. „Este o elevã de exceptie a liceului nostru, exemplu cã scoala româneascã poate da cercetãtori de top”, spunea acum cîtiva ani directorul Cãtãlin Ignat. Iar pentru publicul larg, povestea ei este dovada cã, indiferent de unde pornesti, poti ajunge în vârful cercetãrii mondiale.
De ce ne fascineazã sã vedem în interior?
Fie cã vorbim de colorantul din chipsuri sau de tehnicile avansate din laborator, ne aflãm pe un drum început cu peste un secol în urmã. În 1895, fizicianul german Wilhelm Röntgen a descoperit razele X. Dupã câteva experimente, a expus mâna sotiei sale si a obtinut prima „röntgenogramã” din istorie: scheletul mâinii cu un inel pe deget, vizibil într‑o imagine care a uimit lumea. Era începutul epocii în care oamenii au învãtat sã „vadã” în interior fãrã sã taie.
Tot în secolul trecut, anatomistul Werner Spalteholz a gãsit o metodã de a face organele transparente în solutii pe bazã de solvent, dar procedura deteriora tesuturile. În 1955, Barer si colaboratorii au folosit solutii proteice pentru a clarifica celule, iar în 1987, un grup de cercetãtori a reusit sã clarifice sclera ochiului cu o substantã numitã verografin. Aceste povesti aratã cã dorinta de a elimina opacitatea tesuturilor existã de mult. Astãzi, clarificarea prin CLARITY, PACT si PARS este versiunea modernã a acelor visuri. E ca si cum am combina razele X cu tehnici chimice avansate pentru a obtine imagini detaliate ale creierului, ale tumorilor, ale retelelor de vase. Iar aparitia tartrazinei si a altor coloranti alimentari ca solutii temporare aratã cã inovatia vine uneori din directii neasteptate: un colorant din snacksuri devine unealtã de cercetare.
De la senzational la realitate: ce urmeazã?
VA VENI SI ZIUA ÎN CARE SE VA ÎNTÂMPLA MINUNEA… Dupã primele pagini virale, reactiile au oscilat între „Ce grozav! Vom putea vedea prin piele!” si „Alt fake news cu chipsuri”. Adevãrul se aflã între. Colorantul nu te va transforma în supererou, dar le permite cercetãtorilor sã vadã lucruri care altfel rãmâneau ascunse. Important este cã aceasta nu este o solutie disponibilã publicului, testele sunt de abia la început, iar oamenii au nevoie de alt tip de coloranti sau de alte metode.
În schimb, tehnicile de clarificare precum PACT si PARS au devenit instrumente standard în laboratoare. Ele ajutã la cartografierea circuitelor creierului, la întelegerea bolilor degenerative, la testarea terapiilor genice si a modului în care virusurile afecteazã corpul. Chiar dacã sunt destinate animalelor sacrificate si mostrelor de tesut, aceste tehnici creeazã un atlas detaliat al corpului, pe care medicii si cercetãtorii îl pot folosi pentru a dezvolta tratamente. În fine, sunt si întrebãri sensibile: cât de departe vrem sã mergem cu transparenta? Va veni o zi în care medicii vor „aprinde lumina” în corpul pacientului cu ajutorul unui spray cu colorant? Deocamdatã, rãspunsul e nu. Însã faptul cã un colorant din chipsuri a deschis aceastã discutie aratã cã drumul de la pachetul de snackuri la frontiera stiintei este mai scurt decât ne-am imagina.
Micile miracole ale stiintei mari
CONCLUZIE… Povestea „chipsurilor care fac soarecii transparenti” are toate ingredientele unui viral, dar si un sâmbure solid de stiintã. Tartrazina a reusit sã le redea cercetãtorilor o fereastrã în pielea vie fãrã bisturiu, iar tehnicile de clarificare din laborator au transformat corpul în muzeu de cristal. În spatele acestor inovatii, se aflã oamenii: cercetãtori curajosi si pasionati, precum vasluianca Viviana Grãdinaru, care a pãrãsit România pentru a reinventa neurostiinta la Caltech. Pentru public, titlurile pot pãrea exagerate, dar realitatea este si mai uimitoare decât fictiunea. Când un colorant din chipsuri ajunge pe masa unui fizician, iar un absolvent din Vaslui transformã soarecii în statui transparente, întelegi cã stiinta se naste si din curiozitate, si din întâmplare. Iar miza nu este senzationalul în sine, ci posibilitatea de a vedea si a întelege ceea ce era pânã acum ascuns.