DUREROS… Copiii cu dizabilitãti, îngrijiti de specialistii Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Dizabilitãti Vaslui, au resimtit din plin perioada în care a fost decretatã Starea de Urgentã. Pentru multi dintre ei, tot efortul si toate progresele înregistrate de terapeutii, psihologii sau kinetoterapeutii centrului, în procesul lor de recuperare, au fost, practic, anulate de perioada în care micii pacienti au fost nevoiti sã stea în autoizolare. Specialistii s-au strãduit sã îsi continue activitatea în mediul online, dar… nu e acelasi lucru! Cristina Penisoarã, sefa Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Dizabilitãti Vaslui, a fãcut o serie de pecizãri dureroase, despre modul în care ultima perioadã a afectat procesul recuperãrii unor copii cu atât de multã nevoie de îngrijire de specialitate! „Sunt victime colaterale ale epidemiei de Covid”, a fost de pãrere reprezentanta Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Dizabilitãti Vaslui.
„Nu a fost usor nici pentru noi, dar mai ales pentru pãrinte. Toti colegii nostri sunt la domiciliu, dar am continuat activitatea, comutând totul pe mediul online. Avem înscrisi în programul de terapie si care veneau sãptãmânal 180 de beneficiari din care 80 sunt cu tulburare de spectru iar 100 sunt cu orice alt tip de dizabilitate, deficiente neuropsihomotorii. Dar tulburarea de spectru câstigã teren masiv. Practic sunt douã programe prin care noi ne continuãm activitatea. Skype si Zoom. Kinetoterapia se realizeazã prin filme si în acelasi timp se face urmãrirea directã prin care se corecteazã problemele care apãreau. Deci intervine tehnologia unde, pe de o parte trebuie sã o ai si pe de alta sã stii sã o folosesti. Pentru o parte dintre pãrinti nu a fost usor. Unii aveau aparatura necesarã, altii detin doar telefon mobil fãrã posibilitatea de a înregistra. Am tinut contactul oarecum prin telefon si nu as putea sã spun cã rezultatele sunt bune. Acest lucru îl vom vedea când vom reveni în contact fizic cu ei. Si atunci pentru cei care nu aveau tehnologie le-am explicat cum sã procedeze, ce programe urmãm noi, cum intervenim. Dar de exemplu la copilul cu deficientã mintalã sau la copilul cu autism infantil, am pus accentul pe comportamentele copilului, sã diminuãm comportamentele disfunctionale care pot sã aparã în mediul functional plecând de la premiza cã pãrintele nu este terapeutul copilului ci este pãrintele lui si ce ne-a interesat pe noi, ca acel copil, în mediul în care este, sã functioneze cât mai bine. Sã nu aibã crizele de afect atât de intense si atât de puternice si de aici am plecat cu filmulete si am intervenit acolo unde s-a putut interveni. Copii nostri indiferent de unde ar fi, au fost niste victime colaterale ale acestui covid pentru cã a trebuit sã îi adaptãm la noile conditii”, a spus Cristina Penisoarã.
Pãrintii copiilor cu dizabilitãti, adevãrati eroi!
„Nu a fost usor nici pentru noi dar mai ales pentru pãrinte. Pãrintele stã 24/24 ore cu copilul, el a investit enorm atât financiar cât si toate resursele pe care le are. Ca si proces terapeutic, pãrintii au fost cei care au avut de suferit cel mai mult. Lipsa de perspectivã când se deschid centrele, scolile, când scot copilul afarã, când îl introduce din nou în comunitate. Mãsurile au fost desul de drastice pentru copii în general. Toti copii au început sã se refugieze din nou. Dacã toate scolile se vor duce online câte 5-6 ore, dupã aceea si cu terapia online, atunci se ajunge la un timp enorm de mare sã îl petreacã în mediul online. Refugiul lor va fi în mediul online lucru pe care niciun pãrinte nu îl doreste. Spre exemplu, avem un bãietel cu autism infantil care vine la noi în terapie de la Husi. El nu a dorit niciodatã sã iasã din casã, vroia sã stea în patul lui, strict cu mama lui deoarece nu suporta alte persoane sã fie în preajmã. Fãcând terapie, am reusit sã îl ducem la grãdinitã, sã vinã la centru. Ca si feedback de curând, mama copilului ne spune cã a ajuns la stadiul în care copilul din nou nu îsi doreste sã iasã din casã. Chiar nici macãr sã se îmbrace pentru a iesi din casã. Aici regresul este fantastic”, sustine Cristina Penisoarã.
Ce va urma, dupã aceastã perioadã?!
„Ca pe nisipurile miscãtoare, nu stim perspectiva, nu stim încotro sã ne îndreptãm. Este crimã si pedeapsã atât pentru pãrintI, cât si pentru copii. De pildã, dupã ce i-am învãtat pe copii sã punã mâna sã se tinã de balustrade, sã deschidã usile, pentru cã sunt copii care nu vor sã deschidã usile la magazine, sã de-a mâna cu ceilalti, sã relationeze, acum totul se schimbã. Am lucrat pe fluturatul din mâini sau sãritul excesiv, comportamente pe care reusisem sã le reducem. Tipatul este un alt comportament. Tendinta de a exagera sunete sau cuvinte prin tipãt. Acum însã au reapãrut din plin, copiii nu au unde sã îsi consume energia si asta îi face sã exagereze în multe aspecte. Asadar, o luãm de la început. Cu sigurantã vor fi regrese, pentru cã nu s-a continuat în acelasi fel tot ceea ce s-a început”, ne mai precizeazã Cristina Penisoarã, sefa Complexului.
