TRISTETE… Sâmbãta trecutã, s-au împlinit 27 de ani de la „podul de flori” de la Albita, un eveniment-simbol care a schimbat vietile a mii de oameni de pe cele douã maluri ale Prutului. Pe 6 mai 1990, la actiunea denumitã ulterior drept „primul pod de flori”, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivã, între orele 13.00 si 19.00, sã treacã Prutul în Moldova Sovieticã fãrã pasaport si vizã. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere, din care douã la Vaslui: Miorcani – Pererita, Stânca – Costesti, Iasi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albita – Leuseni, Fãlciu – Tiganca, Oancea – Cahul si Galati – Giurgiulesti. De atunci si pânã acum, situatia s-a schimbat dramatic, iar locuitorii de pe cele douã maluri ale Prutului nu mai nutresc aceleasi sentimente ca în acea zi de 6 mai 1990. „Am constatat de-a lungul timpului si as îndrãzni sã arunc o privire de-a lungul ultimilor 35 de ani cã multi dintre cei care au condus Moldova într-o perioadã sau alta au manifestat o formã de viclenie fatã de ceea ce înseamnã România sau Europa, pasaportul românesc fiind privit doar ca o formã de plecare la muncã în strãinãtate”, sustine Ionel Constantin, presedintele CCIA Vaslui, presedintele Camerei bilaterale de Afaceri România-Republica Moldova.
La Podul de Flori de acum 27 de ani au participat aproximativ 1.200.000 de oameni, din care peste 100.000 numai din judetul Vaslui si zonele învecinate de la Prut. Dupã aceastã actiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au rãbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fãrã permisiune”, povesteste ministrul Culturii si Cultelor de atunci, Ion Ungureanu. „Era o tensiune emotionalã de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe altii si se regãseau dupã ani si ani. La un moment dat, de partea cealaltã a râului s-a aruncat un bãrbat în apã si a început sã vinã spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererita stãteau încremeniti. Aveau mari emotii si nu îndrãzneau sã facã nici o miscare pânã s-a aruncat un pereritean în apã. Dupã el, au pornit si ceilalti. S-au întâlnit toti la mijlocul Prutului si au încins acolo, în apã, o horã, lucru nemaivãzut si nemaiauzit nicãieri în altã parte a lumii. De aceea spun cã par caraghiosi astãzi cei care ironizeazã Podul de Flori. Nu poate fi ironizatã lacrima bucuriei”, povesteste Grigore Vieru, într-una din cãrtile sale. Din pãcate, la 27 de ani de la acele evenimente emotionante, lucrurile nu s-au schimbat în bine. România si R. Moldova sunt douã tãri care nu au fãcut pasi importanti în vederea apropierii relatiilor oficiale, în timp ce sute de mii de cetãteni moldoveni au luat cu asalt oficiile de Evidenta Persoanelor si Pasapoarte, pentru a putea sã lucreze în UE, cu documente românesti.
„Pasaportul românesc este doar o poartã de intrare în UE, nimic mai mult”
Fiorul frãtesc de acum 27 de ani este doar o amintire, câtã vreme 70% dintre cetãtenii din Basarabia spun cã sunt moldoveni, si nu români, la ultimul recensãmânt. „În raport cu Republica Moldova si legat de afacerile din R. Moldova ne situãm, paradoxal, veti spune, cam pe nicãieri. Câteodatã, reusim sã fim împreunã cu ei, desi de cele mai multe ori ei nu reusesc sã fie împreunã cu noi. Sunt si situatii în care nu facem nimic pentru a ajuta la dezvoltarea relatiilor, fiind coplesiti de cohortele de „specialisti rusi” din spatiul moldovenesc. Câteodatã nici mãcar nu suntem interesati ce se întâmplã în spatiul românesc dãruit de Dumnezeu si de marii voievozi. Am constatat de-a lungul timpului si, as îndrãzni sã arunc o privire de-a lungul ultimilor 35 de ani, cã multi dintre cei care au condus Moldova într-o perioadã sau alta au manifestat o formã de viclenie fatã de ceea ce înseamnã România sau Europa, pasaportul românesc fiind privit doar ca o formã de plecare la muncã în strãinãtate, fãrã ca pe acestia sã-i intereseze ce se întâmplã la noi”, explicã Ionel Constantin, presedintele Camerei bilaterale de afaceri România-Republica Moldova. De când la conducerea Moldovei a intrat Igor Dodon, oamenii de afaceri din judetul Vaslui au o teamã în a dezvolta afaceri în tara vecinã, pentru cã simt o anume nesigurantã. „Ca om care s-a nãscut în apropierea Unghenilor (e vorba de presedintele moldovean, n.r.) mã asteptam sã aibã o mai mare aplecare asupra moldovenilor si a românilor, în mod special. Eu îi voi iubi pe fratii moldoveni cu si mai multã strãsnicie decât pânã acum, pentru cã stiu si istoria si suferintele poporului român”, mai spune Constantin.
