Intr-un supliment al Atlasului Linguistic Român, editat la 1942, se face referire la înjurăturile folosite de români, în funcţie de zona geografică u la nord de Focşani se înjura de cruce şi de dumnezei, în timp ce la sud vorbele erau mai… colorate u specialiştii spun că limba română are atât de multe înjurături pentru că România a avut o longevivă societate ţărănească
Aţi fost vreodată curioşi să aflaţi cum înjurau strămoşii noştri? În cazul în care nu v-aţi gândit niciodată la acest lucru, se pare că originea cuvintelor de ocară se pierde cu mult timp înapoi, în istorie. Cei de la vice.com au găsit la Academia Română un document publicat în 1942, care adună sub aceeaşi copertă obscenităţile pe care le spuneau românii în urmă cu aproape 80 de ani. “Dicţionarul” de cuvinte obscene este un supliment al Atlasului Linguistic Român, realizat în urma unui proces destul de minuţios, printr-un sondaj în rândul populaţiei. Cum la 1942 nu exista internet, iar telecomunicaţiile nu erau atât de avansate ca acum, toate aceste înjurături au fost culese, cel mai probabil, la pas, prin ţară. Specialiştii de atunci au realizat hărţi cu toate zonele ţării şi cu înjurăturile aferente fiecărei regiuni geografice. Studiind hărţile respective, am aflat că în actuala zonă a judeţului Vrancea, pe atunci împărţit în judeţele Putna, Rm. Sărat şi Tecuci, înjurăturile erau diferite. Zona de la nord de Focşani folosea anumite expresii, în timp ce la sud de Milcov, muntenii ocărau altfel. Atlasul reţine că în partea de la nord de Focşani înjurătura purta numele de sudalmă, în timp ce la sud se foloseau expresiile: înjurătură sau ocară. Însă, atât moldovenii cât şi muntenii din actualul judeţ Vrancea, când erau nervoşi sau supăraţi, făceau referire în cuvintele lor de ocară la termeni din religie.
sursa: http://www.ziaruldevrancea.ro/educatie/1588818433-cum-injurau-vrancenii-pe-la-1940.html
