Cuvântul lui Dumnezeu într-o societate consumistă și importanța postului care te antrenează pentru rai

ADEVĂR… Mulți se întreabă de ce trebuie ținut postul. Părintele Rareș-Cosmin Bădărău din parohia unui sat din comuna Ivănești, Ursoaia, dă răspunsurile, fără să facă vreo considerație proprie, ci doar folosind învățăturile din Sfânta Scriptură. Iată un exercițiu despre cât de important este să cunoaștem cuvântul lui Dumnezeu. Citiți mai jos o lucrare a părintelui Bădărău, care ne învață, pe lângă importanța postului sau bucuria învierii, cum să trăim cu consum mic de energie, în legile lui Dumnezeu.

Preot Rareș Cosmin Bădărău

„Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5,39).

Preaiubiți creștini, din mila lui Dumnezeu, ne aflăm într-o perioadă duhovnicească deosebită, cea a Sfântului și Marelui Post. Prin scrierile Sfinților Părinți aflăm că postul este antrenament spre (pentru) Rai. Societatea contemporană ne pune în situații dificile, poate adeseori, credem noi, fără rezolvare. Uităm însă că Dumnezeu ne-a lăsat un îndreptar și un ajutor pentru rezolvarea acestora, Sfânta Scriptură, spațiu în care găsim multe moduri de a ne trăi viața în raport cu creația și cu Creatorul nostru. Societatea contemporană este declarată, pe bună dreptate, consumistă. Termenul acesta se referă la exagerarea laturii trupești și îndepărtarea de latura spirituală cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, uitând cuvintele Domnului Hristos: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6,33). În această situație, Dumnezeu ne pune înainte un tratament pentru a ne îndepărta de această stare de consum: postul. Întreaga perioadă pascală ne invită, prin post, să reevaluăm consumul din viața noastră și să îl reducem. Din Sfânta Scriptură aflăm că postul înseamnă renunțare, efort, luptă cu lăcomia și cu îmbuibarea. Sfinții Părinți ne îndeamnă: „să nu ne întrebăm prin post ce vom mânca mâine, ci ceea ce vom deveni mâine”. Astfel, cu privirea la societatea consumistă, postul ne antrenează în straja buzelor, a urechilor și a gândurilor. Iată că în această societate consumistă, revenirea la o stare cât mai curată ne este oferită prin cuvântul lui Dumnezeu și prin trăirea acestuia, cu liberă voință și cu dragoste de această lucrare. Suntem atrași de duhul acestei lumi. Uneori, ne interesează mai mult lumea politică, lumea modei, lumea sportului, mai mult decât relația noastră personală cu Creatorul nostru. Aglomerația din viața noastră ne este impediment în viața noastră spirituală. Suntem chemați astfel, să ducem o luptă eroică cu ispitele consumului, prin post și rugăciune. Adeseori ne întrebăm, cum altfel să trăim? Răspunsul vine tot din activitatea Domnului Hristos pe acest pământ și termenul cel mai potrivit este simplitate. Suntem datori să învățăm o trăire simplă din punct de vedere al societății de consum. Consider că este imperios necesar să ne îndepărtăm de excesul lumii acesteia, mai ales în această perioadă pascală. Indicat ar fi să vedem sărbătorile pascale prin ochii celor ce duc lipsă, ajutându-i și fiindu-le alături în perioadele dificile din viața lor: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”. Ajutorarea celor aflați în nevoi, ne demonstrează unde ne așezăm din punct de vedere duhovnicesc: „căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”. (Matei 6, 21).

Postul înseamnă renunțarea la egoism, pentru ca mai apoi de Paște să înviem din punct de vedere duhovnicesc

Ultima săptămână a Postului Mare, a sfintelor pătimiri, este săptămâna ce trebuie să ne ajute la reevaluarea stării noastre. Observăm în această săptămână cum Dumnezeu a suferit chinuri, loviri, batjocoriri pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Astfel, prin exemplul Domnului Hristos să reducem și să excludem din viața noastră cuvintele și stările ce nu ne fac demni de titulatura de creștin. Punctul culminant al acestui exercițiu este Învierea Domnului Hristos. Deci este necesar să ne înfrânăm, să renunțăm la egoism pentru a învia din punct de vedere duhovnicesc. Domnul Hristos ne invită la această schimbare personală. În acest sens, cuvintele regretatului preot liturgist Alexander Schmemann ne arată starea ce trebuie să ne cuprindă în noapte Pascală și de acum înainte până la finalul vieții: „Ziua Învierii, cea dintâi a săptămânii, devine Ziua Unică, ziua în care Creatorul ne cheamă din nou la masa iubirii reciproce”. Este absolut necesar să răspundem concludent și corect la această chemare a lui Dumnezeu, dar de asemenea trebuie să ne și pregătim pentru a păși la această „masă a iubirii reciproce”. Astfel, postul este cel ce ne apropie de Dumnezeu și ne arată că societatea consumistă nu ne ajută cu nimic, ba chiar ne îndepărtează de țelul primordial pierdut, trăirea alături de Dumnezeu.

„Viața creștinului pe pământ este o permanentă pregătire pentru marea întâlnire cu Dumnezeu”

CONCLUZIE… Prin sărbătoarea Învierii Domnului, întreaga creație primește sens și finalitate. În acest context, părintele profesor Dumitru Stăniloae afirmă: „Prin înviere, toată existența umană se umple de sens; nimic nu mai are împlinire și finalitate terestră, ci toate se împlinesc și se desăvârșesc în perspectiva învierii și a vieții veșnice. Pentru creștini nu mai este nimic de așteptat decât Învierea și Viața Veșnică; de aceea, viața creștinului pe pământ este o permanentă pregătire pentru marea întâlnire cu Dumnezeu, iar timpul este doar distanța de la chemarea lui Dumnezeu până la răspunsul lui, al omului”. În concluzie, preaiubiți frați, este necesar să reevaluăm starea în care ne aflăm folosindu-ne de Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Perioada pascală este un teren rodnic în revalorizarea personală, ajutând pe cei de lângă noi și folosind postul ca scut împotriva ispitelor diavolești. Sfânta Înviere a Domnului Hristos să ne găsească mai buni, mai doritori de Dumnezeu și de aproape, împlinind în toate porunca: „să vă iubiți unul pe altul”. Sărbători pascale pline de Domnul. Hristos a înviat, bucuria mea! (Sfântul Serafim de Sarov).