DOAR O COINCIDENTÃ… Ambii provin din PNL, au emigrat la PSD si au ajuns ulterior primari în douã municipii importante ale judetului. Asemãnãrile se opresc aici, pentru cã diferentele dintre cei doi primari sunt vizibile cu ochiul liber. În timp ce primarul Braniste comunicã permanent, se expune inclusiv criticilor, dar nu se fereste sã dea ochii cu alegãtorii si ziaristii, primarul Boros stã închis în „turnul sãu de fildes”, pãzit de jurnalisti pe care i-a convertit în consilieri si se preface cã totul merge perfect în Bârlad. Ambele orase au avut probleme, fie administrative, fie de nereguli în actul de conducere, dar modul în care primarii au reactionat la acestea este total diferit. Probabil, diferenta o dã si faptul cã, ajuns la al treilea mandat, Dumitru Boros are convingerea cã indiferent ce ar face sau ce nu ar face, bârlãdenii oricum îl vor vota! Din cauza acestei convingeri, multi baroni si baronasi din România au avut marea suprizã sã piardã urmãtoarele alegeri sau, mai rãu, sã se trezeascã dupã gratii!
ANALIZÃ… Cel mai corect este sã pornim de la lucruri concrete si actuale. Si în Bârlad, si în Vaslui, existã probleme cu câinii comunitari, atât pe strãzi, cât si în interiorul padocurilor. În ambele cazuri au existat acuzatii, ulterior dovedite, cã au fost eutanasiati câini fãrã respectarea legii. (Aviz istericilor care au senzatia cã dacã iei o bâtã si pocnesti câinii vagabonzi, se rezolvã aceastã problemã!) La Bârlad, în aceastã varã, a existat scandalul celor peste 100 de câini ucisi în padoc si un caz aproximativ similar a avut loc în padocul din Vaslui. Ce s-a întâmplat la Bârlad? Pentru câteva luni, padocul a fost total închis, nimeni nu a avut acces, iar primarul Boros nu a scos un cuvânt despre aceastã problemã, ca si cum nimic nu s-a întâmplat. De cealaltã parte, îl puteti vedea astãzi într-un video pe primarul Braniste impulsionând vasluienii sã meargã sã-si sterilizeze animalele. Ca sã nu mai spunem despre faptul cã în timp ce atrocitãtile de la padocul din Bârlad s-au produs sub administrarea primãriei, la Vaslui, pe lângã padocul de la Goscom, mai este si unul administrat de cãtre o asociatie care a si fost „cãlcatã” deja de Politia Animalelor. Cu toate acestea, îl putem vedea pe primarul Braniste acolo, printre câinii si proprietarii de câini, în timp ce Boros dã ordine ziaristilor din subordine sã posteze comunicate seci pe Facebook, crezând cã bârlãdenii se trezesc dimineata si primul lucru este sã caute pagina primãriei sã vadã ce s-a mai comunicat acolo.
Cazul „terenul de rugby” versus „teren pentru cimitir”
Douã scandaluri imobiliare au avut loc în acest an atât în Vaslui, cât si în Bârlad. Primarul Boros a initiat un proiect de hotãrâre pentru a putea vinde câteva hectare de teren ale Bârladului, în timp ce primarul Braniste voia sã cumpere teren pentru înfiintarea unui nou cimitir. Nu intrãm în detalii despre cine sau de ce a avut dreptate. Interesantã este, iarãsi, abordarea celor doi primari. La primul semn cã existã o pozitie în societatea civilã, primarul Braniste a iesit public în conferintã de presã si a rãspuns la toate întrebãrile. De cealaltã parte, Boros a tãcut mâlc si a respins toate apelurile. Oricum, ãsta e un obicei vechi al primarului Boros, pentru cã, se pare, pentru el, cel mai bun rãspuns este tãcerea. Singurele explicatii ale acestuia sunt date doar consilierilor locali si asta doar în speranta cã îi va convinge sã voteze asa cum doreste el.
Semafoarele absurde, popicele enervante, pensionarii speciali din primãrie si obsesia Darângã
NEPÃSÃTOR… Au mai fost si alte probleme care s-au regãsit doar la Bârlad sau mai mult la Bârlad. Ca primar este un comportament absolut aiuritor sã creezi haos în oras prin mãsurile luate si sã eviti orice explicatie. În timp ce în presã si în social media, abundã imaginile mai putin plãcute ale orasului, Dumitru Boros ignorã orice nemultumire a cetãtenilor, adoptând pozitia strutului. La un moment dat si-a cãlcat pe orgoliu si a convocat o sedintã cu oamenii de afaceri nemultumiti de blocarea accesului prin acei stâlpi rutieri. Nu a fãcut asta pentru a rezolva problema, ci doar pentru a se preface interesat. La începutul acelei sedinte, primarul Boros a fãcut o introducere: „mi-a spus un cunoscut cã a vãzut pe internet cã existã ceva nemultumiri cã altfel nu stiam!” Nu conteazã cu adevãrat cum si de ce a ajuns Boros sã ia cunostintã de „nemultumiri”, ci atitudinea sa programatã: „nu mã uit, nu stiu, nu mã intereseazã!”.
