În timp ce rudele se pregãteau de înmormântare,
CASCADORII RÂSULUI! Despre Maria B., (65 de ani), cunoscutã ca „tata Maria” printre vecinii din satul Cepesti, comuna Bogdãnita, se va vorbi multã vreme de acum încolo ca despre o „stafie”. Tata Maria a bãgat groaza în rude si vecini dupã ce a înviat din morti. Femeia a fost dusã la spitalul de oncologie de la Iasi, având o afectiune gravã, de cãtre primarul comunei, pentru cã rudele ai au abandonat-o de când este bolnavã greu. Timp de aproape douã sãptãmâni, aceasta s-a plimbat pe la spitalele din Bârlad si Iasi, în speranta cã-si va gãsi sãnãtatea, fãrã ca rudele sã stie ceva despre ea. Când primarul i-a sunat cã o aduce acasã pe tata Maria, acestia au înteles cã o aduce moartã asa cã s-au pregãtit de …. înmormântare. Când colo, tata Maria s-a dat jos din masina primarului vie si nevãtãmatã! „Cum ne-a fost vorba, domn’ primar?”, l-a apostrofat un nepot pe edilul sef al comunei, în hohotele de râs ale acestuia si evident ale tatei Maria, care era tare curioasã sã vadã ce neamuri o bocesc, dintre cele care au abandonat-o în casã, bolnavã la pat!
Maria B. are o cirozã avansatã. Din aceastã cauzã, ea nu se mai putea misca, fiind bolnavã la pat. Rudele ei (surori, frati, copii, nepoti etc) au abandonat-o la greu, femeia zãcând în casã si asteptându-si obstescul sfârsit (mai mult rudele decât ea!). Florin Bleoju, primarul comunei Bogdãnita, a trecut pe la ea sã o vadã si tata Maria l-a implorat sã o ajute el, ducând-o la spital. Zis si fãcut! „Am dus femeia cu masina la Bârlad, la spitalul de urgentã si, de acolo, la sugestia medicilor si la rugãmintile fierbinti ale femeii sã o salvez, am dus-o la Iasi, la Clinica de Oncologie. Am trimis rãspuns rudelor femeii cã o duc la Iasi si acestia au început sã mã certe cã de ce am dus-o la Iasi, cã trebuia sã o las sã moarã acasã, cã cine o aduce de acolo etc. Le-am zis cã, dacã se întâmplã ceva, tot eu o aduc. Vineri, pe 7 octombrie, m-au sunat medicii din Iasi sã vin sã ia femeia, cã este mai bine, i s-a fãcut tratament, i s-a scos lichidul si trebuie sã meargã acasã. Am plecat sã o aduc si în acelasi timp am anuntat rudele cã o aduc acasã si sã pregãteascã casa femeii, sã facã curãtenie si sã aibe schimburi pentru ea. Asa de tare îsi doreau sã moarã femeia cã ei nu s-au gândit nici un moment cã tata Maria vine vie si nevãtãmatã. Asa cã se pregãteau de înmormântare”, a spus primarul Bleoju.
„Da’ cum ne-a fost vorba, domn’ primar?”
Primarul Bleoju a continuat cu destãinuirile, despre pãtania bietei femei, atât de „iubitã” de neamuri. „Eu am ajuns la Iasi si i-am spus femeii cã s-ar putea sã aibã o surprizã acasã, cã neamurile au înteles cã ea a murit. Ne-am amuzat tot drumul, ba chiar femeia a zis cã vrea si ea sã vadã ce neamuri o plâng! Când am ajuns în sat, la femeie în curte erau toate neamurile, doliu etc. Când au vãzut cã mã dau jos din masinã numai eu s-au mirat si apoi un nepot, cel care mã tot certa cã de ce am dus-o la Iasi, cã mi-a zis el cã moare, s-a dus la usa masinii sã o deschidã ca sã o scoatã pe tata Maria. Când a vãzut-o vie, s-a speriat si a strigat la mine: „Domn’ primar, da’ cum ne-a fost vorba??!!!”, a spus râzând primarul Beloju, adãugând cã le-a recomandat rudelor sã o ajute pe femeie sã intre în casã, sã o spele si sã nu o mai abandoneze! „Dacã ati fi vãzut, erau toti la ea, stiind cã o aduc moartã, dar dacã le spuneam cã e vie, nu mai vedeai unul pe la ea!”, a mai spus primarul Bleoju. Tata Maria, femeie simplã si de la tarã, l-a împuternicit pe primarul comunei sã se ocupe el de toate cele trebuincioase când va fi sã moarã. „Sper cã va fi cât mai târziu, pentru cã acum mi-a murit si moartea din cauza avarilor ãstia”, a spus si tata Maria cu nãduf.
