De la încasările bugetare la investiţiile străine şi de la piaţa muncii la sistemul de învăţământ superior, toate sunt afectate, într-un fel sau altul, de rata scăzută de promovabilitate
În cele cinci sesiuni de bacalaureat (trei de vară şi două de toamnă) organizate în perioada 2011-2013, numărul celor promovați a fost de 316.000, cu peste 50.000 mai mic decât în cele patru sesiuni din 2009-2010. Cea mai plauzibilă cauză este introducerea unui sistem mult mai strict de supraveghere, care a făcut ca rata promovabilităţii să se prăbuşească de la 81,5% în 2009 la 45% în 2011 și 2012. Anul acesta, când sesiunea de examinare a fost pregătită şi administrată în totalitate de reprezentanţii noii puteri, generând şi un scandal de proporţii legat de descoperirea unui sistem de fraudă instituţionalizată, rata promovabilităţii a crescut cu circa zece puncte procentuale, fiind însă în continuare mult sub nivelurile atinse până prin 2009.
„Rata redusă de promovabilitate a bacalaureatului din ultimii ani reduce numărul de candidați eligibili pentru anumite industrii ce necesită studii medii, precum comerț și logistică, unde procesele de recrutare și selecție sunt din ce în ce mai lungi“, arată Adrian Stanciu, CEO al Smartree România. Iar această realitate ar putea duce în anumite situații chiar la descurajarea investitorilor străini sau, în orice caz, la încurajarea cu precădere a acelor investiții care au nevoie de forță de muncă mai slab calificată.
Click pentru mărire
În același timp, precizează Stanciu, „există instrumentele prin care absolvenții fără studii medii pot fi integrați pe piața de muncă“. De exemplu, angajarea lor în munca temporară le poate asigura șansa dobândirii de experiență profesională și poate constitui un început al unui proces mai îndelungat de colaborare cu o companie, mergând până la angajarea permanentă.
Dacă unii patroni cer diploma de bacalaureat candidaților la un job, pentru alții existența ei nu contează. „Sincer, mă lasă rece. Aș prefera să aibă o specializare și competențe reale“, spune patronul Angst, Sorin Minea.
Într-adevăr, de câţiva ani buni sistemul educațional livrează pe piaţa muncii tot mai puţini specialiști. Astfel, dacă în toamna lui 2005 frecventau şcolile profesionale 289.000 de adolescenţi, în anul 2010/2011 se mai aflau în acelaşi sistem numai 54.000 de elevi. Vina pare a fi a fostului ministru Ecaterina Andronescu. „De departe cea mai gravă acţiune din mandatul său este desfiinţarea şcolilor profesionale. Acestea au fost înlocuite cu o struţo-cămilă, şcolile de arte şi meserii, care reprezentau tot o rută liceală tehnologică, cu un an mai lungă“, explica recent expertul în educaţie Ştefan Vlaston.
Universități în genunchi
Dar cel mai puternic este lovit învăţământul superior. Acesta a fost oricum afectat în ultima perioadă de reducerea naturală a numărului potenţial de „clienţi“ ca urmare a scăderii demografice. Astfel, dacă în toamna lui 2005 existau în sistemul preuniversitar trei milioane de elevi, în în 2012 au început şcoala 2,44 milioane de elevi, fără a-i socoti pe cei din clasa pregătitoare. Asta s-a tradus în scăderea semnificativă a numărului de studenţi – de la 907.000 în toamna lui 2007 la doar 673.000 în anul universitar 2010/2011. Iar rezultatele deplorabile de la „bacul“ de acum doi ani au făcut ca prăbuşirea să se accentueze, în toamna lui 2011 mai figurând în sistemul de învăţământ superior doar 540.000 de cursanţi.
Asta a făcut ca unele universităţi de stat să-şi vadă puse în pericol anumite specializări, dacă nu chiar facultăţi întregi. Astfel, în 2011 la Universitatea din Oradea au rămas libere aproape 1.500 de locuri, iar la cea din Alba Iulia, 800 de locuri. Asta s-a tradus şi în scăderi ale încasărilor, la Universitatea din Suceava rămânând libere 600 de locuri cu taxă, iar la cea din Târgu-Mureş, aproape 400. Situaţia este desigur mai gravă în cazul universităţilor private, care trăiesc aproape exclusiv din taxele plătite de studenţi. Cererea tot mai scăzută şi, în consecinţă, încasările tot mai mici reprezintă unul dintre principalele motive pentru care numeroase specializări din sistemul particular nu au mai cerut în ultimii ani evaluarea ARACIS şi nu au mai fost autorizate.
Nu în ultimul rând, bugetul de stat pierde bani ca urmare a numărului mai mic de elevi care reuşesc să obţină o notă de trecere la „bac“. Taxele pe care unii din aceştia le-ar plăti în sistemul public de învăţământ superior, taxele şi impozitele încasate indirect de pe urma celor care ar urma facultăţi private (de exemplu, impozite şi CAS pe salariile cadrelor didactice sau TVA pe achiziţiile instituţiilor de învăţământ), taxele şi impozitele aplicate serviciilor şi produselor adiacente educaţiei superioare (de la vânzarea de manuale la organizarea de tabere) sunt toate trecute cu minus în buget. La fel și ajutorul de șomaj de 250 de lei la care au dreptul, timp de șase luni, „picații“ care nu reușesc să se angajeze.
S-ar putea spune că destui dintre ei vor reuși, totuși, să-și găsească de lucru în următoarea perioadă şi astfel vor plăti către stat impozite şi contribuţii sociale din salariu şi TVA pentru produsele şi serviciile cumpărate cu banii câştigaţi. Dar şi aici există reversul medaliei: fără bacalaureat şi fără experienţă, mulți tineri au acces la locuri de muncă prost şi foarte prost plătite, aşa că taxele şi impozitele încasate de pe urma lor sunt mai mici decât dacă ar ocupa posturi ce necesită un nivel de educaţie superior.
189 de mii de elevi s-au înscris anul acesta la examenul de bacalaureat, cu 11% mai puţini decât în 2011
